| CARVIEW |
February 17, 2011
theshapeoflife experiente blog Leave a comment
Pe un nou blog pe care îl creez după cum sunt acum. Mi-a fost drag să scriu aici şi în acest moment, trec la o nouă etapă în care theshapeoflife devine irinanegrila.wordpress.com.
🙂
update mai 2011: am mai făcut un pas, de acum sunt pe www.irinanegrila.ro.
January 23, 2011
theshapeoflife experiente, povesti Leave a comment
Se întâmplă uneori să mergem pe drumul nostru şi din când în când să ne lovim de ceva ce ne împinge un pas sau poate doi, înapoi. Acest ceva este precum o fereastră pe care nu o vedem, nu o prevedem şi totuşi, apare ca un obstacol.
Ştim mereu că e acolo. Uneori reuşim să o împingem, să o îndepărtăm şi să ne continuăm drumul, dar orice am face, nu dispare. După un timp, iar ne lovim de obstacol şi ne enervăm, încercăm să îl împingem mai departe, dar ştim că la un moment dat vom da iar nas în nas cu ceea ce ne deranjează. Aşa că începem să ne luptăm cu această fereastră care ne opreşte să ne urmăm paşii, vrem să trecem cumva peste ea, să o spargem dacă am putea. Începem să ne întrebăm de ce e acolo, de când a apărut, ce semnificaţie are, ce lecţie avem de învaţat. Iar fereastra se află în continuare acolo şi nimic nu se schimbă.
poza de aici
Începem să ne gândim că dacă aflăm totul despre această fereastră o vom putea da la o parte, că dacă vom vedea profunzimea ei, o vom putea sparge. Dar ce s-ar întâmpla dacă de data asta când ne-am opri, am privi cu adevărat?
Atunci am vedea că nu are sens să ne luptăm fiindcă fereastra se află în faţa noastră pentru a o deschide. Atât. Şi făcând asta, vom vedea ce nu am mai văzut până acum, vom ajunge unde nu am fost nicicând şi ne vom simţi liberi.
Uneori, obstacolele sunt ferestre pe care trebuie să le deschidem. Deschide-le!
December 30, 2010
theshapeoflife experiente 2010, an, bucurie, calatorii, decembrie, experiente, fericire, lecţii, Vama Veche, Viena 4 Comments
Am primit o provocare de la Lucian să descriu anul 2010 prin 5 lucruri – care la mine iau forma experienţelor frumoase din acest an. Iar legat de aceste experienţe, sunt câteva lucruri pe care le-am învăţat:
1. Călătoria la Viena – am participat la Solution 2010 unde am avut parte de momente şi lecţii uimitoare, unde am descoperit atât de multe despre mine şi despre ceea ce pot reuşi. Am cunoscut oraşul şi m-a încântat şi a fost pentru prima dată când am mers pe stradă zâmbind cu gura până la urechi doar pentru că mă aflam pe o stradă în Viena. Atunci când ne întâlnim cu o dorinţă, simţim că explodăm de fericire.
2. Prieteni – am alături de mine oameni care îmi sunt foarte dragi. Pentru mine, ei sunt oamenii cu care împart momentele fericite sau cele mai dificile, cu care râd până îmi dau lacrimile şi cu care în acelaşi timp, vorbesc despre lucruri importante; oameni care atunci când se bucură, mă bucur şi eu alături de ei, nespus de mult şi pentru care sunt mereu aici; oameni care mă acceptă aşa cum sunt şi faţă de care mă deschid fără rezerve fiindcă am încredere în ei. Trăim cu adevărat fericirea, atunci când avem cu cine să o împartăşim.
3. Vama Veche – sau întâlnirea cu marea 🙂 Asta a fost o experienţă tare neaşteptat de frumoasă care mă face să zâmbesc mereu. Înainte să plec, nu eram sigură că vreau să merg la mare şi nu prea îmi plăcea ideea de Vamă. Dar am ajuns şi mi-a plăcut la nebunie! Nu mai vazusem marea de la 9 ani şi a fost un sentiment deosebit să fiu lângă mare, să mă plimb într-o noapte cu lună plină, să dansez pe plajă până dimineaţă pentru a prinde răsăritul, să fie linişte şi să fie zgomot. Şi cea mai mare surpriză a venit acum câteva săptămâni când am dat peste ceea ce am scris că îmi doresc pentru 2010, la începutul anului: printre altele, era să merg în Vamă şi să am parte de momente de neuitat – ceea ce s-a întâmplat cu exactitate. Să lăsăm spaţiu lucururilor şi oamenilor pentru a ne surprinde.
4. Decembrie – luna decembrie intră în categoria lucrurilor importante din acest an fiindcă am ajuns să înfrunt cea mai grea provocare pe care am avut-o până acum. Mi se pare că e mai simplu să îmi setez provocări exterioare care depind mai mult de “a face” decât de “a simţi”. Iar ceea ce am realizat în ultima lună a fost cu adevărat wow pentru mine – am început să fiu sinceră cu mine şi cu ceea ce simt şi am spus ceea ce simt atunci când simt. Şi pentru prima dată, mi-am spus “Bravo” 🙂 Nu putem presupune că cei din jur ştiu ce simţim pentru ei; dacă vrem ca ei să ştie, atunci e nevoie să le spunem.
5. Ultimul lucru din listă are legătura cu noul an, 2011 – mi-am propus să ţintesc sus şi să încep cu paşi mici pentru a ajunge acolo unde îmi propun; vreau să mă întâlnesc cu cât mai multe dorinţe în anul ce vine, să mă bucur de toate călătoriile şi zilele, să împărtăşesc ceea ce simt, să mă las surprinsă (şi să nu mai stric surprizele) şi să descopăr acel ceva care mă pasionează cel mai mult.
December 20, 2010
theshapeoflife idei an, curaj, drum, ganduri, lecţii, timp Leave a comment
Nu ştiu ce faţă are timpul fiindcă niciodată nu apuc să îl văd. Trece atât de repede şi iată că mă pune faţă în faţă cu un nou sfârşit de an. Şi mă aduce aproape de tot ceea ce mi-au adus ultimele 355 de zile…
Călătorie – zbor – Viena – început – curaj – re-găsire – primăvară – plimbări – tiroliană – vacanţă – linişte – Cluj – conversaţii – mare – răsărit – noapte – sunet – Allegria – vis – recunoştinţă – zâmbet – oameni – perseverenţă – sinceritate – curaj – suflet – hotărâre – încredere – încăpăţânare – clarificare- cuvinte – zăpadă – drum – schimbare.
Între fragmentele din acest an s-a întâmplat ceea ce se întâmplă mereu: viaţa. Fie că las lucrurile să vină în viaţa mea sau le controlez, viaţa se întâmplă neîncetat, cu bucurii si schimbări, gânduri de neînţeles şi sentimente ce îşi găsesc locul potrivit. Şi dacă mă opresc doar un pic să privesc spre mine şi spre viaţa din jur, pot capta puţin din magia ce are loc în fiecare zi – magia e aici, pentru noi, aşteptând cu răbdare să o vedem cum ne zâmbeşte şi cum ne încurajează că e bine unde ne aflăm.
La acest sfârşit de an, simt cum viaţa se schimbă şi mă schimbă. Şi oricare ar fi neliniştea, teama, necunoscutul, ştiu că schimbarea e aici pentru a mă ajuta să fac încă un pas. Pentru prima dată, simt că încep să am curaj să îmi privesc propriul drum şi să mi-l creez cu responsabilitate. Şi e un drum pe care trebuie să îl parcurg eu, nu altcineva din jur şi un drum pe care păşesc singură până la prima intersecţie.
Din când în când, văd magia şi ştiu că sunt pe drumul bun. Iar pentru necunoscutul nou an, îmi doresc linişte şi iubire în suflet, încredere şi libertate, curaj şi întâlniri cu multe dorinţe. Cum anume? Las viaţa să se întâmple 🙂
Un an nou frumos!
December 1, 2010
theshapeoflife experiente drum, ganduri, recunostinta, sentimente, viata Leave a comment
Totul se întâmplă aşa cum ne dorim dacă ştim exact ce anume vrem, facem ceva concret în acea direcţie şi în acelaşi timp, lăsăm spaţiu pentru ca lucrurile să se întâmple şi de la sine. Iar în momentul în care simţim cu toată fiinţa noastră că am găsit răspunsul, acest tot începe să se întâmple, pas cu pas.
Mă uit la viaţa mea şi îmi dau seama cât de multe s-au întâmplat cu mine, câte lecţii am învăţat, prin câte trăiri, gânduri, visuri am trecut. Şi am un zâmbet şi o linişte în privire fiindcă văd sensul tuturor experienţelor prin care am trecut, acela de a mă aduce în acest loc tocmai în acest moment.
Acum pot să spun “ahaa… deci asta era” – asta aveam de aflat, asta aveam de descoperit, asta îmi doresc, asta vreau să realizez de acum încolo, asta am devenit. Şi sentimentul e că am parcurs un drum plin care mă bucură şi acest drum continuă frumos. Habar nu am ce va urma, dar ştiu că va fi în concordanţă cu ce îmi doresc cu toată fiinţa mea şi că în acelaşi timp, nu ştiu nimic din ce va fi – e un mare mister pe care nu vreau să îl înţeleg pentru că îşi are rostul aşa cum e.
Sunt sincer recunoscătoare şi încă mă minunez de oamenii pe care îi am în jur, de ceea ce descopăr în fiecare zi, de cât de mult m-am schimbat, de cum îmi dau seama ce vreau cu adevărat, de cum trăiesc ceea mi-am dorit dintotdeauna şi am uitat că exact aici mi-am dorit să fiu.
Viaţa devine aşa cum ne-o dorim dacă avem curajul să ne dorim exact ceea ce simţim cu adevărat!
November 16, 2010
theshapeoflife experiente agitatie, fericire, oameni, provocari, timp 2 Comments
“Cum se face că mereu găsim câte ceva de făcut şi nu putem sta liniştiţi nici măcar o clipă? Chiar şi în metrou citim, vorbim la telefon, scriem mesaje, trebuie să ne simţim utili fie şi pentru 5 minute, cât durează călătoria. Nu stăm o secundă cu noi înşine.” – asta mi-a spus cineva de curând şi timp de o săptămână mărturisesc că nu am mai putut citi în metrou 🙂
Nu ştiu cum vi se întâmplă vouă, dar eu mă găsesc adesea pe drumuri şi făcând multe lucruri, iar dacă nu le fac, îmi doresc să le fac şi apoi mă întreb de ce nu am timp şi de ce sunt nemulţumită. Iar răspunsul este logic: pentru că nu îmi acord timp şi mie: să citesc în linişte, să mă plimb, să mă întind la discuţii fără nici o grabă, de parcă aş avea tot timpul din lume, să mă bucur alături de oamenii din jurul meu, să ascult ce îmi doresc cu adevărat, să nu fac nimic pentru o oră.
Îmi place agitaţia, dar pot face faţă provocărilor dacă în mijlocul lor, eu sunt liniştită. Şi nu pot fi aşa dacă mă pun pe ultimul loc şi spun că voi avea timp pentru mine peste o zi sau o săptămână. De ce e aşa greu să ne gândim şi la fericirea noastră? La aceste lucruri mici care ne fac să fim plini de energie, plini de zâmbet, sinceritate şi încredere? Cum ar fi o călătorie spontană într-un loc nou, o carte citită în parc, printre frunzele de toamnă, o discuţie cu un prieten drag pe care nu l-am mai văzut demult, o muzică ce ne îndeamnă să dansăm şi câte şi mai câte momente frumoase şi simple doar pentru noi.
Când ne-am întrebat ultima oară: “eu ce îmi doresc acum”, “ce mă face fericit/ă”, “dacă aş putea face orice, ce aş face”, “care sunt visele mele şi ce fac pentru a le îndeplini”, “trăiesc viaţa pe care mi-am propus-o”, “sunt mulţumit/ă de cine sunt în fiecare zi”? Nu merită oare să ne luăm timp pentru a ne bucura pur şi simplu de ceea ce trăim? Fiindcă poate în fuga noastră am uitat.
Aşa că data viitoare când avem puţin timp liber, să ni-l acordăm nouă şi dacă acest timp se încăpăţânează şi nu apare, atunci să îi facem noi loc. Pentru că apoi, vom avea din nou entuziasmul pe care ni-l dorim în fiecare zi 🙂
poza de aici
November 1, 2010
theshapeoflife experiente, idei moment, traire, viata, zambet 4 Comments
Nu m-am întrebat niciodată până acum de ce merită viaţa să fie trăită, am luat ce am trăit până acum ca atare, mai serios sau mai în glumă, cu zâmbetul pe buze sau uneori, enervată. Că doar toate acestea fac parte din viaţa asta pe care o trăiesc!
Dar de ce această întrebare şi de ce acum? Am dat peste ea întamplător, citind un articol şi prima reacţie a mea a fost că nu am nevoie de un răspuns, trăiesc şi e de ajuns. Mai important e scopul meu în viaţă, să găsesc eu acel drum al meu şi să acţionez. Apoi, mi-am dat seama că înainte de a face toate acestea, eu trăiesc o viaţă pe care mi-o aleg şi mi-o asum cu fiecare decizie pe care o iau.
Dar de ce merită viaţa trăită? Fiindcă dacă tot suntem aici, putem să trăim viaţa pe care ne-o dorim şi care ne face fericiţi; fiindcă sunt atâtea momente unice care ne lasă fără cuvinte: un răsărit, un apus, prima ninsoare, o nouă emoţie, un zâmbet de copil; fiindcă există atâtea locuri de descoperit, atâţia oameni de întâlnit, atâtea poveşti de auzit; fiindcă există atâtea clipe unice pe care le putem scoate la iveală din mijlocul celor banale; fiindcă e de ajuns să îţi asculţi puţin inima cum bate şi să înţelegi că da, traieşti!
Merită? Pentru mine, da 🙂 iar “de ce-ul” din întrebare îşi găseşte singur răspunsul!
poza de aici
October 15, 2010
theshapeoflife experiente curaj, frica, sentiment, solutii 1 Comment
Ştiţi acel sentiment când simţim că ne este frică? Să facem ceva, să spunem ce gândim, să fim într-un fel care ştim că ne reprezintă, dar nu avem curaj îndeajuns? Ştiţi acel sentiment când amânăm lucrurile sub diverse pretexte: nu e timpul, nu e conjunctura, nu sunt oamenii, nu sunt şansele, nu e totul perfect, când de fapt suntem în momentul potrivit de a face lucrurile?
Şi apoi ne întrebăm de ce nu ne merge nimic bine, de ce suntem nemulţumiţi, de ce nu se întâmplă nimic din ceea ce spunem ca ne dorim. Aşa cum spune şi Oana Pellea, aşteptăm ca viaţa să înceapă mereu altcândva, poate mâine sau peste 10 ani; uităm că “viaţa se întâmplă de fapt, în fiecare zi şi că fiecare zi are o poveste”, şi mai multe lecţii aş adăuga eu.
Din frică, evităm să trăim, dar tot din această frică ne putem lua oportunităţile pentru a face exact acele lucruri de care ne temem. De ce să le facem? Pentru că vom fi mulţumiţi de noi înşine că am făcut tot ce puteam mai bine în contextul respectiv, pentru că am încercat şi nu am rămas cu vreun regret; pentru că atunci când ne întrebăm “care ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă trecem peste ceea ce ne opreşte?” nu găsim un răspuns care să ne sperie îndeajuns de tare; pentru că există o şansă foarte mare ca paşii pe care îi facem, să ne deschidă noi drumuri frumoase.
Merită să riscăm, oricât de mare am crede că este teama pentru că habar nu avem cât de multe putem primi, făcând ceea ce ştim că este bine pentru noi! Şi aşa cum se spune, “a avea curaj nu înseamnă a fi lipsit de frică, ci a încerca în ciuda fricii”.
October 10, 2010
theshapeoflife experiente fericire, idei, lectie, pasiune, sinceritate 8 Comments
Ştiu că am o familie deosebită, deschisă şi care mă susţine! La fel, ştiu că am o mamă foarte tare, care este un fel de coach al meu pentru că mă ascultă întotdeauna, indiferent cât de banale sau importante sunt poveştile mele şi îmi spune ce crede, chiar dacă uneori nu vreau să aud adevărul evident. Dar, cu toate acestea, sunt momente în care mă opresc şi spun “wow…”.
Mama mi-a dat o lecţie importantă de curând: “Continuă să faci ce iţi place!”. Ea mi-a întărit convingerea că ceea ce fac acum, modul în care mă implic în activitatea mea şi oamenii pe care îi am în jur, sunt tot ce mi-am dorit vreodată. Mi-a spus, întâmplător, că apreciază foarte mult ceva anume la mine; eu bineînţeles, curioasă am întrebat “ce?”. Şi ea mi-a răspuns că apreciază modul în care eu şi alţii de vârsta mea, nu muncim pentru bani, ci facem lucrurile care ne pasionează, ne urmărim idealurile în care credem şi suntem liberi în deciziile pe care le luăm. Avem curajul de a fi pasionaţi!
Şi adesea, îmi dau seama că pentru cei ce nu ne cunosc, este un curaj nebunesc, acela de a face ce ne place, fără a ne gândi la sume enorme de bani, la a urma acelaşi traseu de acum 50 de ani. Noi trăim altfel decât cei de acum 50 de ani, nu ne mai putem supune aceloraşi trasee pentru că avem puterea şi resursele de a porni pe propriile noastre drumuri. La fel cum ştim deja prea bine că sistemul educaţional de astăzi nu mai are aplicabilitate la nevoile din prezent, şi această viaţă aşternută de societate, nu ne reprezintă.
Şi cred că de aceea, mulţi dintre noi ne zbatem să ne găsim drumul, între ceea ce ne place şi ceea ce trebuie. M-am găsit şi eu în astfel de momente şi probabil vor mai veni situaţii, dar ceea ce contează pentru mine e că acum am învăţat ce înseamnă pasiunea, să îmi placă enorm ceea ce fac, chiar şi elementele de rutină să devină altfel pentru că văd rezultatele, discut cu oamenii, îi cunosc, adunăm idei şi le aducem în realitate. Sunt paşi mici, dar care mă bucură în fiecare zi, chiar dacă nu cunosc tot drumul, nici măcar o mare parte din el!
“Continuă să faci ce iţi place!” este o mare lecţie pentru mine. Fiindcă astfel, ştiu că ceea ce fac merită şi aduce o diferenţă, începând cu mine. Şi ştiu sigur că aşa poate fi pentru oricine; când facem ceea ce ne place, lucrurile încep să se mişte, apar oportunităţi, idei, oameni. Şi ca să ajungem în acel punct, nu avem altceva de făcut decât să încercăm, să fim sinceri cu noi şi cu cei ce ne înconjoară şi să avem răbdare destulă 🙂
October 10, 2010
theshapeoflife idei acum, carte, maraton, provocare 1 Comment
Pentru că în ultima vreme răspund la provocări, scriu acest articol despre cartea “Acum*” pe care Mihail Muşat o va lansa în curând şi pe care vreau să am oportunitatea de a o răsfoi şi citi 🙂
Îmi place mult subtitlul cărţii “Acum este noul mâine” şi mă duce cu gândul la o serie de poveşti care au rolul de a accentua această frază şi de a o transforma într-un motor care să îndemne cititorul să acţioneze în acest moment şi nu mâine. Mesajul cărţii ar putea fi acela că nu este nevoie să ştim tot drumul înainte de a face primul pas şi că de fapt, toate drumurile încep cu curajul de a ne asuma un risc pentru că niciodată nu putem şti cu exactitate ce va urma.
Aşa cum sugerează şi descrierea cărţii, impactul pe care îl va avea asupra mea, ca cititor, va depinde doar de mine, de ceea ce îmi doresc, de deschiderea faţă de cele prezentate în carte şi de dorinţa de a face mai mulţi paşi pentru a-mi contura şi pune în practică visurile. Cred că această carte îmi va da inspiraţia necesară pentru a căpăta şi mai multă încredere şi îmi va aminti de ceea ce mi-au adus momentele în care am acţionat, la randul meu “acum” şi nu într-un “moment perfect”.
Partea a 2-a a provocării lansate de Mihail este să alerg 100 de metri la Bucharest Citz Marathon, de duminică. Şi deşi mi-ar plăcea, voi fi prinsă toată ziua cu interviurile noilor voluntari Lume Buna şi nu cred că voi putea ajunge să îl susţin direct. Dar, voi găsi pe cineva care să mă reprezinte, detalii în curând!
Irina
Comentarii recente