Am totul aici

Mustind,

Așteptând

Un limbaj

Trecând de-o parte și de alta a semnificației

Validat din rădăcini

Până-n asfințit.

N-am nevoie de măsuri și tehnici

Doar de o Cola dimineața.

ca-n replica aia din Liceenii

<<Vineeeeee>>

voi nu o stiti pentru ca sunteti cool

tineti de etichete

puse de unii

care au editura

umblu cu rucsacul plin de imagini

capsuni la suprapret si divagari

am dupa mine multe nespuse,

nescrise si paronime

ca-n seara aia la Londophone

cand toti erau poeti

si noi stiam secretul.

-Încet.

Şi mai încet.

– Rar

Şi mai rar.

– Pas Încă un … opreşte-te.

– Aici nu e loc ăăă, … de diacritice.

Le-am topit ca pe vorbele acelea urate.

– De ce mai scrii cu majuscule?

aşa, e mai bine.

e cozy si toate sinonimele englezesti

care descriu mai bine feelingul.

– hai sa ne tutuim,

avem sufletul de-o varsta,

sa lasam punctuatia.

asa i mai bine

parca te as cunoaste

dintr o alta lume

 am fost acolo in vis

ieri

tenisii sunt prafuiti de atata drum

in van

am sa plec acum

pe fundal under the bridge

parca plecam

nu

Nemărginită singurătate. În amalgamul de idei, gânduri şi ,,iar e luni?,, stau fără să fragmentez clipe, fără să cern timpul.
Sunt tânără, ,,sălbatică,, şi liberă cum zic ,,englejii,, . Îmi iubesc singurătatea, părul negru, lung, melodiile din playlist şi nu cred că vreţi să termin azi enumerarea. Sau mâine, anul ăsta. Pentru că iubesc. Totul. Mă hrănesc cu iubire, respir libertate, miros sunete, beau până ameţesc din singurătaţile mele.
Iubesc pe cei ce nu-mi dăruiesc acest sentiment ci învăţături.
Trăiesc atemporal. Da, ştiu, poate-i vag, ce zice asta?

Cui îi pasă? Mă bucur de ceea ce-mi dăruieşte şi ia viaţa.

Intru la un film. Nici nu vă zic cum se numeşte, e varză, veţi râde.
Însă avem nevoie de termen de comparaţie în orice, nu? Numa‘ filme bune, ce-i asta?

27. Mereu am cântărit clipe. Nu le-am uitat șirul, an de an am făcut bilanțul și uneori am ieșit în pierdere.
În răscruci mă-ntâmpină zâmbetul tău, cel mai important din viața mea.
A venit timpul când nu-mi permit prosteală, nicio clipă de pierdut cu ambalaje colorate, măști bine construite și superficialități cu satisfacții iluzorii.

Nu sunt omul care să se-mpotmolească în autosuficiență și mutilare prin asumare de eu, din nou, iluzoriu mulțumitor.

Sunt adevăr crud, nemilos care rupe bucăți cu bucăți ca să construiascăș si să repare ceea ce nici nu știam că lipsește sau e stricat.

Teama eroda cândva, acum totul renaște din cenușă.

Sunt ascultătorul murmurelor râurilor îndurerate chiar dacă uneori fire de venin curg înspre mine.

Otrava dulce curge ca un elixir al inversarii simțurilor. În loc de pătare a sufletului, al impregnării cu ură, lichidul strident limpezește păreri, stârnește zâmbete și dăruiește libertatea zborului gândului creator.

Mulțumesc anilor ce mi-au dăruit eternități de-o clipă.