9

***

***

ești bine?
demult nu mai știu nimic despre tine
de când într-o zi mi-ai spus
că e timpul să cobori
cu capul din nori
și timpul meu atunci s-a oprit
am rămas închisă în zilele gri
dar dacă aș ști
că ți-e bine
osânda mea atunci, s-ar topi
ți-e bine?
știu că scrisoarea mea
va ajunge târziu
sau poate ajunge într-un tărâm prea pustiu
dar totuși îți scriu, să te întreb
ți-e bine?
și de-ar fi să-mi răspunzi la scrisoare-ntr-o zi
să mă-ntrebi și tu de mi-e bine
ți-aș răspunde că da, dar totuși
încă îmi e dor de tine.

Foto: depenet

Curățenie

am hotărât să fac ordine-n gânduri
o să le iau, le-așez pe două rânduri
o să le întorc și-o să le scutur, chiar de doare
și-o să le-așez apoi pe unele-n sertare
în plicul roz, iubirile mai vechi
am să le așez perechi-perechi
apoi dezamăgirile pe toate
o să le-arunc, căci merită uitate
un gând de-i bun o să îl șterg de praf
și-l pun frumos să-l pot vedea pe raft
iar dacă-i negru îl arunc la coș
nu am nevoie să-l mai țin, nu are-un rost
apoi voi fi atentă în minte ce adun
doar gândul colorat și gândul bun
încet dar sigur o să fac curat
să pot să fiu cu sufletu-mpăcat

***

nu tușesc,
nu strănut, nu respir
doar admir
sfera perfectă
un pic…defectă
o pală de vânt o-mprăștie,
la fel cum un gând
în cuvinte învie
pe-o bucățică de hârtie

***

am scris despre vară, toamnă și iarnă un pic
doar despre primăvară n-am zis nimic
am scris despre vară și floarea de cicoare
și despre toamnă cu pomii de foc
și cum în iarnă miroase-a portocale
doar despre primăvară nu pot să scriu deloc
ea se încăpățânează să tacă, eu doar îi zâmbesc
și privesc zăpăcită cum pomii’nfloresc

Praf

praf de stele-i, praf în ochi
când de toate praf s-alege
praf și pulbere sunt toate
când miroase a praf de pușcă
praf de tobă se ridică
și simt praful de chinină
când în ochi praf mi se aruncă
și m-apucă un praf de mers
asta ca să n-ajung praf
chiar de sunt un fir de praf
care vântul îl ridică

Mă plimb…

…printre articolele scrise c-a’ntr-o casă părăsită, unde totul a rămas la fel, doar praful ce se adună peste amintiri.

***

de nu ai ști cum e când setea te doboară
n-ai fi în stare apa să o prețuiești
iar dacă întunericul te înconjoară
chiar și cu raza lunii te-nvelești
de inima o simți de gheață
căldura altei inimi flacără-ți va fi
iar de corăbiile ți se-neacă
o palmă de pământ țara făgăduinței îți va deveni
de norii veșnic ți se arată la orizontul gândurilor tale
un soare palid va fi ca o vară caldă, ce-ți va cuprinde mintea la hotare
și de vei ști să prețuiești puținul ce viața ți-o oferă zi de zi
nu vei simți nicicând veninul, oricât de mult și oricât tare el va fi