1. Diaspora nu (prea) a venit la „marele” miting de aseară. Nu am văzut milioanele asteptate.
2. Dacă nu a venit diaspora, înseamnă că nu am avut niciun miting al „diasporei”. A fost un miting organizat, dar ne-asumat, tot de cei care știm că se ocupă cu așa ceva: USR, PNL, partida lui Ciolos, plus toți oamenii lui Iohannis, inclusiv plângăciosul de Mălin Bot.
3. Rezultă de mai sus că am avut un miting 100% politic, deghizat însă într-unul civic.
4. Acest pseudo-protest politic ne-a dovedit că nici TFL-iștii, nici Opoziția politică (la cât de penibilă a ajuns) nu vor „salva” România. Nu o salva țara pentru că nici nu e nevoie să fie salvată și chiar dacă totuși va trebui salvată, ei nu au nici oamenii și nici soluțiile. Ei știu doar să dea muie și să huiduie.
5. Tovarășii ăștia muiști care se adună în stradă, fac circ, iar unii dintre ei mai și bat jandarmii nu reprezintă pe absolut nimeni decât pe ei înșiși. Nu ei și nu strada îi reprezintă pe români, ci votul exprimat în alegeri.
6 Când semeni vânt, culegi furtună. Când promovezi și legitimezi discursul urii și al dezbinării, la ce te aștepți să se întâmple? Când bați jandarmii și arunci cu pietre în ei, ar trebui să îți răspundă cu un buchet de flori?
7. Ăia care și-au dus ieri copiii la miting și acum se plâng că jandarmii au dat cu gaze lacrimogene sunt fie niște părinți tembeli, fie niște iresponsabili. Au crezut că merg Disneyland și va fi distracție? Și mai au și tupeu maxim să se plângă de faptul că jandarmii și-au făcut treaba și au respectat procedura.
8. Fraților și surorilor, nu pentru asta ați ieșit în stradă? Nu vreți ca autoritățile statului (deci inclusiv jandarmii) să își facă treaba, să fie ordine și stat de drept și alea alea? Sunteți supărați pe „intervenția excesivă” a autorităților, dar de animalele care au bătut-o pe femeia-jandarm de ce nu vă plângeți, de ce nu vă revoltați?
9. Jandarmii și-au făcut treaba conform procedurilor legale. Așa se întâmplă în fiecare țară civilizată. Deci, nu e nicio dictatură, stați liniștiți.
10. Concluzia concluziei: niște creiere diabolice au încercat ieri să repete scenariul de la Colectiv organizând „spontan” un protest „pașnic”. Ei nu vor altceva decât să profite de ocazie pentru a-i aduce la guvernare pe alde Cioloș, Orban și alte fețe triste din Opoziție. Inclusiv să-l relanseze pe Iohannis către un nou mandat prezidențial. Vor din nou la butoanele Puterii dar pe scurtătură și fără efort. Fără să fie votați de majoritatea alegătorilor. Așa știu ei, că la alegeri și-au dovedit „forța”. Ieri au eșuat. Punem pariu că nu se lasă și că vor mai încerca? Poate chiar azi…

În încheiere, postez imaginea serii de ieri cu marii „bărbați revoluționari” rupând în bătaie (la propriu) o femeie aflată la datorie în serviciul statului de drept. Cinste lor, cinste jandarmilor!

Salut și eu cu deferență (de la malul mării) diaspora care se grăbește astăzi să ajungă la București la „marele” miting al muiștilor*.

Și cum aș putea să fac mai bine acest lucru decât folosind limbajul și lozinca preferate ale Revoluţiei Intelighenţiei pe stil Nou. Așadar, să nu mai lungim vorba și să le urăm (din suflet) tuturor disperaților cu aere de intelectuali, precum și protestarilor (profesioniști sau part-time) să aibă parte de ceea ce le place lor cel mai mult. Adică multă muie. Cât mai multă muie. Cea mai multă muie. Până se satură!
Trăiască revoluția pulii! Trăiască toți muiștii*!

PS. Vă rog să vă abțineți cu felicitările pentru textul meu atât de profund și plin de muie sens. Alții merită felicitați, nu eu. De exemplu, cei care au coborât limbajul politic la nivelul muii. Sau cei care fac apologia sexului oral pentru a-și atinge obiectivul politic (pentru că despre asta e vorba). Sau cei care se întrec în lozinci și propagandă ieftină încercând să ajungă la Putere folosind orice mijloace. Orice mijloace în afară de alegeri și de votul democratic, desigur.

*Muist (cuvânt consacrat de TFL-iștii mai puțin frumoși și mai puțin liberi decât cred ei) = persoană, nu contează genul, care toată ziua, bună-ziua este cu muia în gură și nu se mai satură de atâta muie. Mai ales să dea la alții, în special adversarilor politici din PSD pe care i-ar vedea înecați în muie, dacă ar avea capacitatea să producă o cantitate suficient de mare pentru un astfel de vis umed. Desigur, vorbim strict de nivelul discursiv, pentru că, în realitate, abia e în stare de o labă tristă, nicidecum de câștigarea alegerilor.

LATER EDIT.
Un cititor vigilent mi-a atras atenția asupra următorului aspect deloc de neglijat, un efect secundar al Revoluției Muiei: din cauza campaniei furibunde de dat muie la guvernanți va scădea dramatic calitatea sexului oral practicat în România. Gândiți-vă numai cât de epuizați și de storși vor fi protestarii după atâtea scandări și după atâta muie cum le va afecta asta calitatea vieții. Un lanț întreg de efecte imprevizibile amenință moralul populației, dar repercursiunile se vor vedea și în economia națională. Prietenul vigilent povestește că pe litoral, deja se simte începutul crizei: fetele cazate în Mamaia sunt nevoite să presteze mai mult oral, decât în scris, ceea ce le afectează grav nivelul încasărilor, o muie fiind la jumătate de preț față de tradiționala poziție a misionarului.

Aoleu, maică!
Iar s-a declanșat jihadul haștagist, după ce ministrul Justiției a îndrăznit ieri să ceară revocarea doamnei Kovesi, procurorul-șef al DNA care a reușit performanța să compromită orice idee de luptă împotriva corupției.
Cum adică, „avocatul penalilor” a avut tupeul să se lege de imaculata doamnă K, eroina anticorupției din România?

„E un ordinar, un incompetent, un comunist”, a răsunat corul așa-zișilor „civili”.

Vai, dar cum să se poată întâmpla așa ceva? Dar ce țară e asta? Au continuat cu bla bla bla-urile deja tradiționale „analiștii”, „deontologii de servicii” și „elitele dă dreapta” mai mult sau mai puțin acoperite din stradă și din birouri.

Istericalele „bocitoarelor” frustate (că nu sunt la butoane) și linșajul mediatic s-au declanșat instantaneu în mediul online. Tefeliști și heștegiștii sunt la datorie și vor apăra din nou statul de drept, Justiția, democrația, etc. Un scenariu pe cât previzibil pe atât de penibil. Părerea mea…

Concluzia mea proprie și personală 😉: decât un procuror rău intenționat, mincinos, abuziv, cu veleități de vedetă și care nu răspunde în fața nimănui, prefer un politician corupt și comunist. Și decât un stat polițienesc, mai bine un stat imperfect (dar liber)!

De ce?
Pentru că, dacă un politician corupt te fură, un procuror nemernic te poate închide (nevinovat fiind) și îți poate lua libertatea, cel mai de preț lucru pe care un om îl poate avea pe lumea asta. (În paranteză fie spus, cât timp tu stai închis, gașca procurorului – din care fac parte și politicieni, desigur – va continua să te fure, deci tot nu scapi de corupți 😉.)

Apropo de libertate: știți când o apreciem cel mai mult? Când nu o mai avem.

Și o întrebare filosofică de final: pe procurorii corupți de la DNA și pe judecătorii la fel de corupți cine îi anchetează și judecă? Doar Kovesi și bunul Dumnezeu?

PS. Ciudată mai e anticorupția asta din România. Mă întreb cum poate o instituție de poliție politică precum DNA să beneficieze de un capital de simpatie invers proporțională cu rezultatele activității sale? Adică să fii total ineficient, dar totuși, oamenii să iasă în stradă să te susțină…

Citeam zilele trecute o știre despre un așa-zis top al celor mai eficiente orașe din România. În topul făcut de cei care se prezintă drept UrbanizeHub, Oradea ocupă locul 1, fiind prezentat ca un oraș cu „rezultate remarcabile și probabil cea mai bună administrație publică din România.”

Afirmația celor de la UrbanizeHub are însă o mare problemă. E la fel de mincinoasă precum reclama. Reclama de la Carlsberg, aia cu „probabil, cea mai bună bere din lume”. De ce spun asta? Pentru că Heineken este sigur mai bună! Mult mai bună. 😋 Întrebați orice băutor de bere, dacă nu mă credeți.

În ceea ce privește performanța administrației publice și indicatorii prin care o măsurăm, la nivelul literaturii de specialitate există o dezbatere fără sfârșit pe aceste subiecte. Deci, personal, aș fi mai rezervat în a oferi titluri și premii.

Se pune însă întrebarea de baraj: what the fuck is UrbanizeHub?

De pe site-ul lor aflăm că „UrbanizeHub este pentru oamenii visători care vor să vină cu idei și să le pună în practică pentru a trăi într-o lume mai bună. Este pentru oameni inteligenți care gândesc într-un mod neconvențional și cred în viitorul dezvoltării urbane durabile și al tehnologiei. Suntem conectați de cunoștințele comune, de pasiunea pentru sustenabilitate și de dorința de a construi un viitor mai bun.”

Bla-bla-bla!

Eu înțeleg pentru cine este: oameni. Mai înțeleg că nu orice fel de oameni. Doar pentru „visători” și „inteligenți”.
Mai scrie undeva pe site că este un „agregator de idei, opinii , proiecte și știri despre orașe inteligente şi dezvoltarea urbană durabilă”.

Știe cineva ce o fi ăla agregator de idei, opinii și proiecte? O fi ONG? O fi mass media? Or fi haștagisti sau poate altceva?

Așadar, rămân nelămurit – pentru că nu se spune explicit – ce este de fapt și cine sunt „agregatorii” ăștia care se pun în slujba visătorilor și inteligenților și fac un top al eficienței în administrație.
Așa că, tare mă tem, că până la urmă, e tot pentru oameni. Doar că pentru proști și creduli. Cei care preiau pe nemestecate și neverificate tot felul de lozinci iar mai apoi le reproduc în spațiul public cu titlul de certitudini.

Apropo, de topuri si Oradea, poate vă mai aduceți aminte că Oradea a mai fost în urma cu câțiva ani și „capitala verde” a României, iar într-un alt top, a fost desemnat chiar „cel mai sigur oraș” din țară. Titluri pompoase conferite (a se citi cumpărate) de pe site-uri și de organizații dubioase, dar cu pretenții. Și toate titlurile astea s-au fâsâit rând pe rând. În Oradea se taie copacii cu ură și sălbăticie și, tot aici, oamenii sunt bătuți în plin centrul turistic. Unii ajung chiar să fie împușcați. Nasol!

În concluzie, probabil, toți acești manageri „performanți” are trebui să o lase mai încet cu lauda de sine/ lozincile găunoase și să treacă la treabă, pentru că orașul real este cu muuult sub nivelul a ceea ce ni se tot prezintă în realitatea virtuală.

PS. Probabil că țin tot de „rezultatele remarcabile” și următoarele fapte:

– Oradea are printre cele mai mari taxe și impozite locale din țară

– prețul gigacaloriei este mai mare decât în trecut și asta după ce sute de milioane de euro au fost „investiți” în modernizarea sistemului de termoficare;

– amenda pentru funcționarea fără autorizație a vechiului cazan pe gaz de la CET + amenda colosală pentru certificatele verzi (despre care niciun reprezentant al Primăriei Oradea nu mai are curaj să sufletul o vorbă);

– în plin buricul târgului „zace” șantierul parcării subterane, un șantier pe care administrația și constructorii nu sunt în stare să îl finalizeze de ani de zile. Mulți ani deja.

– străzile orașului sunt într-o stare atât de deplorabilă încât îți rupi mașina. La propriu.

– tramvaiele și autobuzele circulă atât de rar (și de prost) încât mai repede ajungi pe jos, dacă ai o treabă urgentă de rezolvat.

– lucrările noi de infrastructură crapă sau o iau la vale, uneori după nici un an de la tăierea panglicii.

– continuați voi lista.

​Ce se întâmplă zilele acestea pe străzi, din punctul meu de vedere, nu e de mult despre „penali vs. anticorupți”. Cred că nu a fost niciodată. Decât, eventual, în capul unor naivi sau înfierbântați. În schimb este vorba despre „Guvernul meu vs. Guvernul tău”. Despre Guvernul PSD-ALDE vs. Guvernul Iohannis-USR-PNL-PMP. Când urlii din străfundul sufletului „Muie PSD” și „Jos Ciuma Roșie!” (sau te asociezi cu cei care propagă astfel de mesaje), e limpede că ai făcut pasul din zona civică spre cea partizană. Și atunci nu mai poți pretinde că participi la proteste civice. Ele sunt strict politice și sunt orientate anti-PSD, fiind alimentate de ura viscerală a unora împotriva PSD și de frustrarea altora că au pierdut alegerile din decembrie (și aici nu mă refer doar la alegători). 

Cum spunea Constantin Rădulescu Motru „ești din același grup, atunci lauda nu mai are margini; ești din celălalt grup, atunci ocara nu mai are margini!“. Cam asta se întâmplă și astăzi. Scuzați-mi expresia, dar e un dialog al surzilor.
Nimeni nu mai vrea să asculte. Fiecare vrea să își impună agenda proprie.Eliminarea adversarului cu orice preț a devenit scopul principal. Nimeni nu mai are dispoziție pentru armistițiu. Soluția de mijloc e mai departe ca oricând. 

Paradoxal, cei care strigă pentru statul de drept ajung să susțină, de fapt, un stat polițienesc. Pentru că, vă rog, să nu uitați nu lucru: Justiția din România este departe de a fi independentă și, așa cum o dovedesc foarte multe cazuri, ea este folosită în mod pervers – un fel de poliție politică – unii sau de alții ca armă împotriva adversarilor. Doamne ferește să ajungem să trăim într-o țară condusă niște procurori corupți și controlați de „sistem” (care pot aresta pe oricine și care nu dau socoteală nimănui). Ar fi mai rău decât să fim conduși de acești politicieni mult huliți. Și ar fi sfârșitul libertății noastre și a visului democratic.

O singură rugăminte am către prietenii de bună credință care citesc aceste rânduri și care au fost în stradă nu mânați de scopuri politice, ci din convingerea lor onestă: încercați să vă folosiți propriul creier, să gândiți și să folosiți informația, nu senzația și emoția. Încercați să verificați informațiile și încercați, oricât de greu ar fi, să vă deschideți mintea și spre explicațiile celor cu care nu sunteți de acord. Fără patimă și fără prejudecăți. Citiți textele de lege cu ochii voștri și nu vă luați după auzite sau interpretările altora. Dacă tot vă sacrificați din timpul vostru pentru a sta în frig, acordați-vă  30 de minute sau 1 oră în plus și citiți cu atenție textele incriminate. Încercați să le înțelegeți cu mintea voastră și nu interpretarea unora care se pricep la toate, pentru că, vorba  aia, atunci când nu știi nimic poți să faci orice.

Un singur lucru în loc de încheiere. Nu mai știu cine zicea că dezbinarea este o traumă istorică la români. Observ cu tristețe că afirmația este valabilă și astăzi și, din păcate, în ciuda faptului că ne credem mai frumoși și mai deștepți decât înaintașii noștri, nu am putut găsi leacul care să ne ajute să scăpăm de ea. Nici măcar „europenizarea” noastră nu ne-a ajutat prea mult.

Nu știu cum se va termina toată povestea asta, însă presimt că, în final, nimeni va câștiga cu adevărat, din contră, vom avea de pierdut cu toții, indiferent de care parte ne aflăm.

​Aseară, i-am văzut pe „tinerii frumoși și liberi” care se întorceau de la protestul lor duminical.

O primă observație (legat de formă): am văzut foarte mulți care nu erau nici tineri și nici frumoși nu mi s-au părut. 🙂 Unii, probabil, nu erau nici atât de liberi precum se credeau/pretindeau. 

A doua observație (legat de fond): democrația nu înseamnă să acționezi așa cum vor cei care strigă mai tare în stradă. Democrația înseamnă să respecți  votul popular. Pentru că atunci când urnele vorbesc, strada trebuie să tacă. Mai ales dacă în stradă sunt cei care tocmai ce au pierdut alegerile…
Votul majoritar trebuie să prevaleze în fața zgomotului străzii. Majoritatea tăcută trebuie să fie mai puternică decât minoritățile zgomogoase.Sper ca și în cazul fragilei democrații românești să fie la fel. 

Pe de altă parte, pentru funcționarea acestei democrații, minoritățile trebuie ascultate și protejate. Tirania minorității însă trebuie evitată. La fel cum tirania majorității trebuie combătută. Pentru că ambele sunt la fel de nocive.

A treia observație (legat de spiritul democratic): vă anunț solemn că orice comentariu în sens contrar celor exprimate de mine va fi moderat. A se citi șters. 😆 Așa e democrația la mine în ogradă. Fără supărare.