Pastele cu dovlecel e un fel de mâncare simplu de preparat dar foarte gustos și în același timp sățios.

Ingredientele sunt puține și deloc scumpe: doi dovlecei potriviți ca mărime, două cepe, o legătură de mărar, ulei de măsline virgin, o jumătate de ceașcă de smântână, sare, piper și ,dacă vă place nițel mai picant, puțin chilli. Și paste desigur

Dovlecelul curățat se rade cat mai mare, se sărează și se lasă cam o oră într-un ciur să se scurgă.

Ceapa se taie solzișori și se călește în trei linguri de ulei de măsline într-o tigaie teflonată. Când ceapa e transparentă se adaugă dovlecelul și piper proaspăt zdrobit în mojar (se poate folosi și piper pudră dar acesta nu este atât de aromat cât cel zdrobit proaspăt). Se lasă cam 5 minute la foc mic spre mediu amestecându-se în continuu. Când dovlecelul începe să se înmoaie puneți smântâna dulce și jumătate de legătură de mărar tocat mărunt.

Mai lăsat la fiert până când sosul scade puțin. Potriviți de sare și… gata

Într-o oală fierbeți pastele conform indicațiilor de pe cutie. Cum am făcut-o de fiecare data, vă recomand pastele Barilla și nu ca să le fac reclama ci din cauză ca pur și simplu sunt cele mai bune paste pe care le putem găsi la noi pe piață. In apa in care fierbeți pastele nu uitați sa puneți sare și puțin ulei de măsline (pentru aromă și o textură mai… lunecoasă ca să mă exprim așa).

Amestecați pastele cu sosul de dovlecel.

La servire radeți deasupra parmezan (sau în caz ca nu aveți parmezan merge și cașcaval sau chiar brânză).

Vă garantez că nu veți fi dezamăgiti

Spor la treaba!

După ce am stat și m-am socotit am zis să încerc ceva mai special; și fiindcă blogul meu se cheamă „Cook Like a Man” m-am gîndit sa fac ceva manly așa că am pus de niște cotlete la cuptor cu un sos de cireșe.

Am folosit cam două kilograme de cotlet de porc. După ce am porționat carnea (cotletul a fost inițial întreg)

am pregătit o marinată din următoarele componente: zece linguri de ulei de măsline, o căpățîna de usturoi zdrobit doua linguri de Maggi, o linguriță de piper proaspăt măcinat, un sfert de linguriță de chili, un praf de cimbru, jumătate de cană de bulion, două lingurițe cu vârf de boia dulce, trei lingurițe de pasta concentrată de roșii precum și sucul și coaja unui lime. Am amestecat într-un bol carnea cu aceasta marinată după care i-am făcut un ”masaj” de vreo două minute astfel încât aromele sa pătrundă cât mai temeinic în carne. Am acoperit bolul cu folie de plastic și am lăsat-o în frigider cam șase ore.

După ce s-au scurs cele șase ore am scos carnea și am lăsat-o să ajungă la temperatura camerei. Într-o tigaie teflonata am început sa prăjesc bucățile de cotlet câte trei minute pe fiecare parte.

După ce am isprăvit cu sigilatul aromei în carne am așezat cotletele într-o tavă, le-am stropit cu jumătate de pahar de vin roșu demisec, am acoperit tava cu folie și am dat-o la cuptorul încins vreme de zece minute la 180 de grade.

Tava a stat în cuptor cam o oră și jumătate până când s-a pătruns carnea bine de tot.

In tigaia teflonata am călit la foc mic două cepe potrivite în trei linguri de ulei de floarea soarelui. Peste ceapă am pus o jumătate de pahar de vin rosu demisec și o lingură de zahăr brun si am lăsat totul să fiarbă la foc mic.

După zece minute am pus o cană de bulion si cam 2/3 kg de cireșe fără sâmburi.

Între timp compoziția a ajuns din nou la fierbere (tot la foc mic) am adăugat zeama unui lime precum si două linguri bune de zahăr brun. Am potrivit de sare, si am pus un praf de piper si un praf de chilli. A iesit un sos dulce/acrișor/picant nemaipomenit.

Am scos tava din cuptor; carnea aproape ca se desfăcea singură de pe os.Am pus sosul de cirese printre bucațile de carne si am mai lăsat totul incă 10-15 minute la 200 de cât să capete cotletele culoare.

Separat am facut un piure de cartofi albi (se zice ca sunt cei mai buni pentru piure). Piureul a fost unul simplu doar cu unt, lapte (fierbinte) și sare.

Am servit mâncărica asta cu niște castraveciori murați acrii și crocanți.

Cei care au gustat-o pot să confirme ca nu m-am făcut de rușine

Spor la treabă!

PS: Am lăsat ultima poză la dimensiunea originală pentru că era păcat să nu vedeți în ce hal a arătat

Prima rețetă din „săptămâna italiană” este una relativ simplă dar extrem de gustoasă: paste diavola. Pentru acest fel de mâncare aveți nevoie doar de câteva ingrediente: cârnăciori picanți, ciuperci, sos de roșii (bulion), pastă de roșii, usturoi, ardei iute (chili), busuioc, o foaie de dafin mare, zahăr, sare și piper și… paste. Pastele diavola, după cum sugerează și numele, sunt picante așa că vă sfătuiesc să folosiți paste scurte: penne, fusilli, rotini sau farfalle.

Într-o tigaie antiaderentă puneți la călit în patru linguri de ulei de măsline extra virgin zece căței de usturoi tăiați cât mai subțire posibil. După cum vă spuneam și în alte dați, aveți mare grijă să nu ardeți usturoiul – usturoiul ars este extrem de amar. Puneți ciupercile feliate (eu am folosit o conservă de ciuperci) și cârnăciorii tăiați feliuțe  și lăsați totul la foc mediu cam trei minute.

Amestecați din când în când. Adaugați două linguri mari de pastă de roșii și o lingură de zahăr.

Urmează bulionul – cât să acopere tot ceea ce e în tigaie. Puneți piper și ardeiul iute. Eu am folosit jumătate de ardei iute uscat pisat în mojar dar se poate folosi și ardei iute proaspăt; cantitatea depinde de apetitul pentru iute al fiecăruia

Când sosul începe să scadă puneți busuiocul – uscat sau proaspăt și o foaie de dafin. Dacă folosiți busuioc uscat (cum am folosit și eu) puneți mai mult deoarece nu este atât de aromat ca cel proaspăt.

Lăsați sosul să scadă și gata. Separat fierbeți pastele (după instrucțiunile de pe cutie) în apa cu sare și puțin ulei.

Așezați pastele pe un platou, turnați sosul deasupra și radeți parmezan sau, dacă nu aveți parmezan, caș uscat sau chiar cașcaval. În maxim douăzeci de minute veți avea o mâncare delicioasă căreia dacă îi alăturați un vin alb de calitate se va transforma într-un adevărat festin

Spor la treaba!

Prima dată puneți la fiert într-o oală doi litrii de apa cu cinci cuburi Maggi de pui împreună cu trei foi de dafin mari. Tăiați carnea feliuțe cât mai subțiri.

Încingeți în wok cinci linguri de ulei de floarea soarelui împreună cu o lingură de ulei de susan. Căliți 30 de secunde opt caței de usturoi împreună cu trei centimetrii de ghimbir (usturoiul și ghimbirul feliat cât mai subțire posibil). Puneți și carnea în wok și lăsați-o trei minute (la fel, carnea trebuie sa fie tăiată cât mai subțire).

Când din carne începe să iasă sânge opriți focul și puneți conținutul wok-ului într-o strecurătoare astfel ca uleiul să se scurgă de pe carne. Peste carnea din strecurătoare radeți coaja unei jumătăți de lămâie și adaugați cam trei linguri de sos de stridii.

Prima parte fiind încheiată spălați wok-ul și puneți din nou cinci linguri de ulei de floarea soarelui la încins. În acest ulei căliți ciupercile faliate (feliile trebuie sa fie cam de jumătate de centimetru). Când ciupercile încep să se înmoaie adaugați patru linguri de sos dulce de ardei iute și două lingurițe de curry. Presarăți și piper proaspăt măcinat.

Puneți supa peste ciuperci după ce în prealabil ați scos frunzele de dafin din supă. E rândul cărnii să se alăture supei.

Fierbeți totul la foc domol vreme de o ora și jumătate (dacă supa scade completați cu apă fierbinte astfel încât supa să nu se oprească din clocotit). După acest răstimp puneți și conopida la fiert, separată în buchețele mici (cam două căni de conopidă).

A urmat un ardei chili uscat feliat și morcovul tăiat cât mai subțire (cam de grosimea unui băț de chibrit). După încă 25 de minute de fiert la foc moderat puneți tulpini de țelină mărunțite.

Lăsați încă zece minute și opriți focul. Finalizați supa cu o conservă de 400 de grame de lapte de cocos.

Atenție: scuturați bine conserva înainte de golire deoarece laptele de cocos are tendința să se aglomereze pe fundul cutiei! Ornați cu pătrunjel verde tocat.

De data asta cobaii au fost colegii mei de muncă. Verdictul a fost unul care mi-a făcut inima să-mi crească de mândrie: „excelentă”, „foarte bună!”, „n-am mai mâncat ceva asa de bun”, etc…

Spor la treabă!

PS: Probabil că vă întrebați ce caută bețigașele în ultima poză. Am mâncat „grosul” din supă cu bețele, lichidul sorbind-ul direct din bol.

Dar iată cum se gătește vita în acest fel. În primul rând aveți nevoie de două kilograme și ceva de carne de vită (eu am pus doua caserole de 950 de grame de carne pentru gulaș plus încă una de 400 de grame de pulpa de mânzat). Mai aveți nevoie de vreo șase cepe, cinci-șase morcovi, o rădăcină de pătrunjel, cam o duzină de caței de usturoi, un ardei, un pachet de unt, făină, boia, sare, condimente (piper roșu și negru, coriandru, ienibahar și ardei iute uscat – după gust), o cană de supă de pui sau de vită (puteți să o faceți din cuburi Maggi dacă nu aveți supă veritabilă) și evident de o halbă plină cu bere neagră.

Tăiați carnea în bucăți generoase și lăsați-o puțin să se zvânte pe niște șervețele de bucătărie. Într-un bol amestecați cam o cană de faină cu boia dulce (puneți atâta boia încât să iasă roz amestecul) și cam o linguriță de sare fină. Tăvăliți bine de tot carnea în amestecul acesta.

Topiți jumătate de pachet de unt într-o tigaie anti-aderentă și prăjiți bucățile de carne pe toate părțile pană când acestea încep să prindă crustă (cam 3-5 minute nu mai mult).

Scoateți carnea într-un vas și condimentați cu condimentele proaspăt zdrobite.

Tăiați morcovul și pătrunjelul rondele iar ceapa și ardeiul solzi. Într-o oală mai joasă pe care o puteți pune în cuptor (eu am folosit oala mea credincioasă din tuci) topiți cealaltă jumătate de pachet de unt (eventual puteți să mai puneți câteva linguri de ulei de floarea soarelui) și căliți ceapa și ardeiul cât să se înmoaie. Puneți și zarzavatul și mai lăsați cam un minut.

Opriți focul și așezați deasupra carnea prăjită, usturoiul tăiat mare, cana de supă și berea. Acoperiți cu folie de aluminiu și dați totul la cuptorul încins timp zece minute la 180 de grade. În momentul acesta ați cam terminat cu gătitul După două ore o să aveți cea mai fragedă și mai gustoasă carne de vită din lume :).

Ca și garnitură am făcut două tigăi de cartofi la grămadă. Cartofii la grămadă se fac extrem de simplu și sunt delicioși. Trebuie doar sa puneți cartofi tăiați felii subțiri împreuna cu usturoi zdrobit și ulei într-o tigaie teflonată. Acoperiți tigaia și lăsați la foc mediu spre mic. Cartofii trebuiesc lăsați neamestecați pană când cei de pe fundul tigaii încep sa se prăjească. Amestecați și lăsați din nou pe foc până când, din nou, cartofii de pe fundul tigăii încep să se prăjească. Asezonați cu sare și piper. Bucăţelele de cartofi puțin arse vor da o savoare și o textură deosebită acestei garnituri.

Vă dați seama cât de bună a fost mâncarea că nici nu am mai apucat sa fac o poză finală de prezentare

Spor la treabă!

PS: Când serviți carnea în farfurii e musai sa puneți și câteva linguri bune de zoft pe lângă!!!

Curry-ul este o denumire generică utilizată pentru a descrie o varietate de feluri de mâncare  condimentata cu un amestec de mirodenii. Praful de curry (sau pasta, pentru ca se găsește și sub forma de pastă) are în mod tradițional trei componente de bază: tumeric (curcumă), chimen și coriandru. Pe lângă aceste condimente se mai adaugă piper, chilly, fenicul, cardamom cuișoare, praf de usturoi sau chiar praf de ceapă. Curry-ul are o aromă inconfundabilă care amintește de gustul Asiei.

Dar haideți să vedem cum am procedat eu. Am cumpărat cam un kilogram și jumătate de piept de pui. Din piață am luat praz, o legătură de frunze de pătrunjel și cam cincisprezece ciuperci potrivite ca dimensiune.

Pieptul de pui l-am tăiat în cubulețe de dimensiunea unei îmbucături.

L-am lăsat vreme de o ora împreună cu un amestec de condimente (piper roșu, piper negru, coriandru, bucăți de chilli uscat și sare de mare, toate pisate în mojar).

Cât carnea prindea aroma condimentelor am spălat ciupercile și le-am curățat de pielița care le acoperă. La această rețetă am folosit praz pentru ca are o aromă mai deosebită, mai fină decât cea a cepei (evident, se poate folosi și ceapa verde sau chiar ceapa normală). Am tăiat rondele cam treizeci de centimetrii de praz. Acum, ca să fac o mică paranteză, trebuie să vă spun că o mâncare adevărată indiană sau tailandeză se face cu ghee sau unt clarifiat. Din păcate eu n-am mai avut răbdare (mi-era groaznic de foame ca să fiu sincer ) să fac ghee așa că am folosit unt. Dacă doriți să faceți propriul ghee de casă vă propun rețeta colegei mele în ale bucătăritului, Laura Adamache.

Ca să n-o mai lungesc, în wok am topit cam 150 de grame de unt în care am călit prazul. Când acesta s-a înmuiat am pus bucățile de carne de pui și le-am prăjit puțin și pe acestea.

Am pus și o lingură mare de arahide prăjite zdrobite în râșnița de cafea (pe care eu o folosesc pentru condimente).

Au urmat ciupercile tăiate în bucăți mari. După 3-4 minute am pus o cana zdravănă de vin alb demisec și o cană de supa fierbinte făcută din două cuburi Maggi (vinul și supa trebuie sa fie doar cât să acopere puiul și ciupercile din wok).

Am lăsat totul la fiert pe foc mediu spre mic. Când zeama a scăzut am pus din nou o lingura de arahide zdrobite și praful de curry – două linguri de supă. Am pus deasupra o cutie și jumătate de iaurt de 450 de grame.

Când curry-ul, pentru că deja putem să-i spunem așa, a început din nou să bolborosească, l-am potrivit de sare și … asta a fost tot :).

Am servit curry-ul cu pătrunjel tocat și presărat deasupra și o garnitură de orez fiert simplu în apă și sare.

Nu vă pot descrie ce aromă și ce gust (picant dar nu prea tare) a avut mâncarea asta.

Spor la treaba!

PS: Mulțumesc Alina pentru poze

N-am stat mult pe gânduri și m-am apucat să spăl cu apă rece fiecare frunză în parte și să rup cozile prea mari.

Când am terminat am lăsat verdeața la scurs și am tăiat în bucăți costița: nici prea mari dar nici mici că doar aveam de unde :). Am pus pe foc ceaunul și am călit la foc mititel carnea vreme de câteva minute.

Când afumătura era deja frumos înroșită am pus o ceapa, un morcov și un pătrunjel date prin răzătoare. După două minute am pus și vreo patru cățeluși de usturoi tăiați mărunt.

Am amestecat și am pus apă cât să se acopere tot ce era în ceaun. Între timp am curățat alți trei morcovi, doi pătrunjei și un păstărnac mic.

Legumele astea le-am făcut feliuțe și le-am pus la fiert. Pentru că doream ca ciorba să iasă mai groasă dar nu intenționam să folosesc faina sau amidon, am curățat un cartof pe care l-am ras în oala (pus la fiert la început, cartoful ras mărunt pur și simplu s-a ”topit” și astfel a îngroșat ciorba). În momentul în care rondelele de morcov au fost fierte am pus și frunzele de leurdă rupte în mână nu tăiate.

Din cinci căței de usturoi am făcut un mujdei frecat cu sare și puțin ulei. Peste acest mujdei am scăpat cam o cutie și jumătate de iaurt acrișor numai cât trebuia, piper proaspăt pisat și o jumătate de linguriță de praf de cimbru. Am vărsat sosul acesta în ceaun și am oprit focul.

Cum a ieșit??? Nu va pot descrie în cuvinte…

Doar atât vă spun: dacă iubiți mâncarea la fel de mult cum o iubesc eu, felul asta e musai sa-l încercați

Spor la treabă!

Pentru că încă suntem în Postul Sfintelor Paști astăzi m-am gândit să vă propun o rețetă fără carne, ouă sau alte alimente nepotrivite în această perioadă. Supa aceasta de roșii este pe cât de simplă pe atât de delicioasă. Din păcate în aceasta perioada nu am avut roșii proaspete asa ca am folosit bulion de casă; nu va faceți nici o problemă, a ieșit absolut delicios și așa. Dar haideți să vedem cum am procedat…

Am cumpărat din piață o țelină, pătrunjel (rădăcini și frunze) și două bucăți de păstârnac.  Morcovi și ceapă aveam de acasă din gradina.

Legumele au fost curățate, spălate, crestate în doua și puse toate împreună la fiert (mai puțin țelina pe care am tăiat-o în cuburi). Am mai pus trei foi de dafin, boabe de piper negru și roșu și ceva sare.

Am lăsat totul la foc moderat pana când s-au fiert legumele. În acest moment am pus bulionul (aproape un litru) și trei linguri de pasta de roșii concentrată.

Am mai lăsat supa la fiert cam jumătate de ora după care am scos toate legumele și am pus o legătură de pătrunjel verde pe care l-am scos după ce supa a fiert și a scăzut binișor.

Am pus cam trei linguri de ulei și cam asta a fost tot. În acesta supa puteți să puneți tăieței de post fără ou. Eu din păcate am călcat strâmb pentru ca am făcut niște gălușcuțe din gris, faina și ou…

Supa acesta a fost extrem de bună servita și rece.

Spor la treabă!

Prima data am fiert în coajă un kilogram și jumătate de cartofi roșii. Pe lângă acești cartofi am mai folosit patru ouă, două rotocoale de cașcaval (fiecare de 250 de grame), smântână (cam 300 de grame), un pahar de lapte pătrunjel și ceva condimente, adică piper, cimbru și nițică nucșoară.

Deoarece aveam numai smântână groasa am folosit paharul de lapte ca să o diluez. Acum fac o paranteză și vă împărtășesc  un mic secret. NU faceți cum am făcut eu!!! Folosiți smântână specială pentru gătit (am luat LaDorna dar sunt convins ca mai sunt și alți producători). Eu de puțin timp am descoperit-o și vă spun drept, a fost dragoste la prima vedere. Îmi place atât de mult deoarece nu-și schimbă calitățile în timpul coacerii. Dar să revin la rețeta noastră. În smântâna amestecata cu lapte am pus trei oua întregi, cașcavalul ras (am lăsat numai puțin pentru a da un strat final pe deasupra cartofilor) și condimentele.

Am uns vasul roman de lut (pe care l-am ținut înainte 20 de minute în apă) cu unt și am început sa feliez cartofii și să-i așez ca solzii unui peşte. Când am terminat un rând de cartofi am acoperit cu amestecul cu cașcaval și am pus un nou rând de cartofi.

Am procedat asa pană am terminat ingredientele. Ultimul strat e musai să fie din cartofi. peste acest ultim strat am ras restul de cartofi și am uns cu ou bătut.

Am lăsat vasul în cuptor la 180 de grade pana cartofii s-au rumenit deasupra frumos. Cam cu 10 minute înainte sa-i scot am mai dat un strat de ou și am presărat pătrunjel verde tocat.

La servire am adăugat și o crenguță de rozmarin care a dat o aromă deosebită preparatului care oricum avea un gust extraordinar.

Fix la două zile după ce am gătit cartofii aceștia am avut ocazia sa gust o altă variantă care a ieșit de asemenea extrem de bună (poate mai bună decât varianta mea). Iată și această variantă: cartofii nu au fost fierți ci doar feliaţi și așezați în straturi într-un vas mare Yena cu capac. Intre straturi au fost puse feliuțe de șuncă afumată. Peste tot amestecul s-a turnat smântâna pentru gătit care a fost condimentata cu rozmarin, piper și Maggi (atunci am descoperit și eu aceasta minunăție). Vasul a fost acoperit și dat la cuptor și nimic mai mult. A fost lăsat cu capac pană la sfârșit când cartofii, care au fiert efectiv în smântână, s-au rumenit. Au fost delicioși!

Later edit: După cum vă spuneam există o mulțime de variante asa că vă propun și reţeta lui Emil.

Aşa că aseară mi-am suflecat mânecile și m-am apucat de o salată care pe cât e de simplă pe atât este de gustoasă și de „efect” pentru invitați. În primul rând am pus la fiert în apă cu ulei și sare o pungă de patru sute de grame de paste fusilli. Din păcate eu nu am avut la îndemână decât paste normale. Mult mai bine arată pastele colorate (cele de la Barilla sunt cele mai bune de pe la noi).

Separat am pregatit cam doua sute de grame de porumb si două sute de grame de mazăre, cam 300 de grame de șuncă afumată tăiată cubulețe cam de dimensiunea bobului de mazăre, o mână bună de masline verzi feliate, cam zece centimetrii de praz tăiat rondele fine, doua tije de ţelină feliate, jumatate dintr-un gogoşar roşu imens tăiat tot cubuleţe şi ceva ardei verde marunţit. Am scurs pastele după ce s-au fiert, le-am lăsat să se răcească si le-am amestecat cu toate ingredientele înşirate mai sus.

Am făcut primul dressing din patru căţei de usturoi zdrobiti si amestecati cu o lingura de Maggi, piper roșu și negru proaspăt zdrobit și ulei. În mujdeiul acesta am incorporat cam 400 de grame de iaurt. Am amestecat dressing-ul cu pastele. Pentru servire am făcut un al doilea dressing de data aceasta puţin mai special: trei linguriţe de oţet balsamic amestecate cu trei linguriţe de sos de soia si o lingura mare de zahăr brun. Amestecul acesta l-am pus pe foc mic pâna a scazut si a căpătat o consistenţă groasă, siropoasă. Cu o lingură am făcut „aţe” de dresing brun peste pastele aşezate in farfurie. La sfârșit am presărat deasupra pătrunjel tocat fin. Le-am infulecat cu mare plăcere!

Vreau să închei dorindu-le lui Eve și lui Eli sănătate și fericire alături de părinți, bunici și toți cei care le sunt dragi! LA MULȚI ANI!!!

PS: Doris, spor la treaba și sper să vă placă!