Ucid orice vis gratis

ba, de vreo 6 zile vorbesc cu o tipa. mi-a impuiat capu. are o fixatie bolnava asupra ei insisi. din 10 in 10 minute imi spune ca e frumoasa. nu stiu prin ce minune, mi-a zis si mie azi ca sunt chiar dragut. pesemne o batuse soarele in cap. pana mea. ei bine satul sa aud cat e de frumoasa, si ca o razbunare misogina si nesimtita, i-am spus sa taca si sa ma lase in pace. daca tot e atat de frumoasa ce nevoie mai are de mine. sa faca siesc cu ea insasi. m-a facut si asta magar. si nu am contrazis-o. morala intregii tarasenii e asta: frumuseatea e frumoasa doar cand ii permiti celuilalt sa isi dea seama. nu cand ii bagi tu pe gat parerea ta.

m-a intrebat aseara o smiorcaita lasata cu ochii in soare de un mascul, ce vor barbatii. pai daca nu stia ce vor barbatii e clar de ce a ramas cu ochii in soare. ei nu i-am spus chestia asta ca incepea sa boceasca si mai rau. si eu unu nu suport sa vad o femeie plangand. nu de alta da de la atatatea lacrimi de alea fac igrasie in casa. prefer ca in situatii de astea cu servetele si suspine sa fac persoana respectiva sa zambeasca.  experienta personala mi-a demonstrat ca, daca faci o femeie sa rada, ai asigurat locul in rai. si de la caz la caz, pana la rai, aici pe pamant tipa respectiva poate sa topaie putin si prin patul tau. tipii care stiu sa faca femeile sa zambeasca sunt de regula cu mult mai atractivi decat genul macho care sparge caramizi cu pectoralii si scoate sfecla cu scula din dotare.

bun..deci treaba cu ce vor barbatii sta cam asa. pe la 14 anisori asa incepe sa ii roada curiozitatea. ar vrea sa stie cum e treaba cu sexu da nu prea au cu ce. pe la 17-18 ani, vor in continuare sa incalece tipe, da nu prea stiu ce si cum sa faca. intre 20 – 30 de ani, stiu sa rupa patu cu o femeie si cum sa o urce pe aia pe pereti. da nu prea au timp. slujba, ratele, stresul si toate astea ocupa destul de mult timp. intre 30 – 40 de ani, devin selectivi si oarecum ingrijorati ca imbatranesc. ar incaleca in continuare tipe la greu, da nu prea gasesc ceva pe gustul lor. intre 40 – 50 de ani, dorinta ramane da nu prea mai pot. fie apare burta si chelia, fie nevasta e mai ceva ca cerberul care pazeste portile lu hades. de la 50 de ani in sus, se pune problema crizei cauzate de riduri, semne de imbatranire evidente, gandu ca daca au ajuns la viagra masculinitatea lor e la pamant. pe la 60 de ani, ar incaleca in continuare. da barbatu ajuns la varsta asta deja mai gaseste puta doar pentru facut pipi si ocazionale depanari de amintiri. dupa 70, daca mai apuca 70 de ani, barbatu traieste deja din amintiri. ajunge bleg si ridat. miss puta e mult mai bleaga decat el si asa va ramane pana cand o gagica cu coasa o sa ii bata la usa.

per total..barbatu vrea destul de multe dar totusi putine. o burta plina, o consoarta intelegatoare, siecs bun si calitativ, un job banos, si macar o masina cu multi cai putere. nu stiu cum naiba se face ca din toate astea, barbatu se alege doar cu nevasta pe viata, si siecs pentru o peridoada limitata. odata insurat adio independenta. masina tre sa placa si nevestei. casa tre sa placa in primul rand nevestei. barbatu tre sa aduca acasa banu si sa zica mereu ” da „. tre sa zica si nu. da numai cand il lasa nevasta. stiind toate astea, cum pana mea sa nu fie stresati barbatii si sa lase cu ochii in soare tipe?

am cam uitat cand a inceput. in mod sigur nu stiu cand se va termina. zilele seamana in continuare una cu alta. plm..din pacate din ce in ce mai putine lucruri seamana de pe o zi pe alta. ar trebui sa fiu in consens cu vremea de afara. vesel si optimist si cu ochii dupa tipele care nu poarta sutien si isi fataie tatele prin oras. ar trebui..dar nu sunt. nu stiu ce ma roade mai rau. faptul ca pierd prieteni care sunt greu de gasit sau de regasit sau faptul ca intre putinele chipuri cunoscute simt ca nu mai recunosc ceva.

bagamia-s..imi este dor si doare. dor de anumite vremuri mai bune. chiar si de vremuri mai rele imi este dor. stiu ca nu le pot avea inapoi. dar..nici sa renunt la ele nu pot. nu inca. am luat o pauza destul de lunga sperand sa imi limpezesc mintea. pauza departe de oras, intr-un satuc frumos unde singurele zgomote veneau de la niste gaste obsedate care ma sasaiau non stop si de la cateva oi care rumegau apatice fan. partea nasoala din toata mini vacanta asta, este ca tot nu sunt limpezit si in regula. partea misto e ca am dat ochii cu fosta mea amica de joaca pe care nu o vazusem de vreo 12 ani. si daca tot ne-am reantalnit..ne-am tras-o ca iepurii. cand eram mici ne jucam de-a mama si de-a tata. a dracu maturitate. ce face din om..

cat am stat pe acolo m-a pisat una cu mesaje. dracu stie de unde ma stie. eu nu o stiu deloc. da cica sunt dragut si vrea sa ne intalnim. ma manca limba sa ii spun ca sigur se inseala. eu nu sunt dragut. seman cu gripa. te aprind de nu te vezi si apoi  te las cu nasu cugand. plm..deja ma enerveaza ametitele astea care se dau in barci cate trei ore. toate vin ca nehalitele si se asteapta la luna de pe cer. ce dracu ba..eu le spun ca le inseala privirea. da ele vor neaparat sa se insele singure. si pe urma sa dea vina tot pe mine. degeaba le spun ca sunt atat de obosit, incat nici de mine nu imi mai arde. ” viata e dura dar grea ” imi spune un gand.  ” e greu sa fii dur cand te inmoaie prea multe nevoi ” imi spun eu. fuck it..

cica s-ar putea sa ajung in iad. ca nu sunt credincios si nu ma duc la biserica. lol. prostie mai mare care asta nu am auzit de ceva vreme. daca nu pup icoane, mana popii, si nu ma duc la biserica nu sunt credincios. wtf? eu stiam ca adevarata credinta este in suflet. in atitudine si viata mea de zi cu zi. in modul in care sunt om si ma port ca atare. nu cred ca al de sus da doi bani pe pupatul icoanei si al mainii popii. singura biserica care ne mantuie de pacate este cea cladita in sufletul nostru. al de sus ma aude de fiecare data cand ii marturisesc pacatele mele si ma caiesc pentru ale. al de sus imi apreciaza faptele bune si milostive. el stie si rautatile, greselile si momentele mele de ratacire. ma asculta doar cand trebuie, nu cand vreau eu. si mai presus de toate, al de sus salasuieste in noi. nu in ceruri, nu in simboluri. si nu in legi aberante.

am considerat si inca consider biblia o manarie. nu am avut cum sa nu observ contradictiile marcante de acolo. cum se face ca al de sus indemna la razboi si ajuta evreii sa isi casapeasca dusmanii cu ajutorul Lui? parca eram toti copii Lui si el ne iubea. avem dreptul la pacate, la ispasirea lor, sau la viata asa cum ne taie capul. al de sus e impartial. el nu are alesi. toti suntem ai Lui. toti traim pe un pamant care se inchina unui Dumnezeu care are diferite nume. nu pot sa cred ca o gramada de oameni de alta religie decat crestina vor ajunge in iad.

nu pot sa imi imaginez un Dumnezeu razbunator. care a creat un iad si un rai. un iad in care copii lui sa se chinuie la nesfarsit, torturati cu cele mai durerose chinuri. iadul ala neaga insasi esenta lui Dumnezeu. si nu pot sa inghit motivarea pacatelor prin razboaie religioase si alte bazaconii de astea. nu am cum sa uit cate maceluri au avut loc in numele credintei. si cate mase de oameni au fost manipulate invocand tot religia. pentru unii este o blasfemie teoria evolutionista. pentru altii este o tampenie sa creada ca omul a fost facut din pamant si femeia din coasta lui. pentru mine este o blasfemie sa fii orb crezand orbeste. devenind un habotnic. granita intre credinta si fanatism este extrem de subtire. si la fel de subtire este si granita intre omenie si totala ei absenta.

ca suntem cu totii niste jigodii de la nastere o stiu demult. si eu, si toti ceilalti poarta pe umeri un mare maldar de gunoi. suntem capabili de atat de multe rele, distrugeri, cruzimi, si alte porcarii incat uneori ma ia cu fiori. suntem capabili si de gesturi sublime, altruiste si demne de dat exemplu. ideea de Dumnezeu si comportament uman acolo cred ca se regaseste cel mai bine. in acceptarea faptului ca suntem un maldar de gunoi care isi depaseste conditia si devine materie buna, curata si mai ales umana in adevaratul sens al cuvantului.

am fost la biserica de curiozitate. am vazut tipe in fustie scurte si  decolteu care isi dadeau coate cu ochii dupa baieti. am vazut tipi care lasau berea pe gardul bisericii si intrau in biserica cu pula in gura injurandu-se de mama focului.  persoanele astea isi faceau cruce si spuneau rugaciuni. dar sunt ferm convins ca al de sus nu i-ar auzi nici daca biserica aia ar fi inalta pana la cer. rugaciunile mele simple, pornite din constiinta faptului ca am gresit sau ca uneori ma simt slab si fara putere, nu au nevoie de biserica. ajunge camera mea pentru asa ceva si gandul ca imi pare rau pentru toate greselile mele care au ranit alte persoane. un popa nu are ce iertare sa imi dea. nici o icoana pupata. iertarea vine de la al de sus daca stai de vorba cu El si il auzi si tu. fara sa ai pretentia de a te auzi doar El pe tine. fara sa Il gasesti doar cand ai nevoie de El.