-Sunt foarte amărât, nu ţi-am găsit nimic.
-Nu-ţi face griji, am deja o grămadă de nimic.
-Da? Pot să văd şi eu? Dintotdeauna am fost curios să ştiu cum arată o grămadă de nimic.
-Din păcate nu ţi-o pot arăta. Nu o ţin aici.
-Dar unde?
-Nicăieri.
| CARVIEW |
Ubiecte
Archive for the auzite Category
Aniversare.
Posted in auzite on December 7, 2012 by ubiquusTao?
Posted in auzite on November 5, 2012 by ubiquusPe un drum, un june ucenic întâlneşte un bătrân maestru zen:
-Prea-înţeleptule, cum ajung la nirvana?
-Nu ştiu, şi eu sunt în trecere.
George, trăznitul junglei.
Posted in auzite, vazute on October 3, 2012 by ubiquusGeorge este la a treia cafea în ultimele patruzeci şi cinci de minute. Îşi priveşte cu nerăbdare ceasul şi încearcă să împingă cu forţa minţii minutarul pe cadranul alb. Încercările sale sunt evident dejucate de imobilismul limbii metalice, care se încăpăţânează să arate ora trei şi un sfert după-amiaza. Încă două ore şi ceva până la sfârşitul conferinţei, îşi spune George, vărsându-şi cu un aer fatalist laptele în cafea şi aşezându-şi cana fierbinte pe genunchi, deasupra mapei negre de vinilin.
Da, stimaţi participanţi, nu negăm evidenţa, sunt anumite dificultăţi. Se impune o rafinare atentă a modelului. Să ne oprim puţin asupra procedurilor de tratare. Putem interpreta datele în multiple feluri. Trei şi patruzeci şi cinci. O abordare exhaustivă este practic imposibilă. Această chestiune trebuie pusă în context. Permiteţi-mi să dau două exemple. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
George priveşte în jur, căutând un sprijin moral, un zâmbet de simpatie, o frunte destinsă măcar. Publicul este însă foarte concentrat, îndreptându-şi ochii perechi-perechi către prezidiul din lemn de nuc. Subiectul este de o importanţă capitală, iar tematica generală una de mare actualitate. George simte cum îi apar broboane de sudoare pe frunte din cauza atmosferei fierbinţi din sala-amfiteatru. Programul nu mai prevede nicio pauză şi deja acele îngheţate ale unei crampe stomacale îi încearcă la maximum capacităţile de autocontrol şi de disimulare. Un scaun scrâşneşte acut pe podeaua cerată şi câteva duzini de sprâncene se încruntă în serie, oferind perspectiva unui stol de cocori albi zburând spre înalte zări academice. George se strânge cocoloş în scaunul său inconfortabil, ca un făt aşteptându-şi botezul în naosul unei biserici.
Aş dori să vă supun atenţiei o chestiune mai delicată. Să ne oprim o secundă pentru a reflecta. Mă asociez antevorbitorului meu. Suntem departe de identificarea unei soluţii. Patru şi zece. Este vorba despre un proiect ce acoperă o arie largă de interese şi care este implementat cu o serie impresionantă de parteneri externi. Sunt bucuros să aflu că acest proiect ambiţios întruneşte aprobarea dumneavoastră unanimă. Vă mulţumesc tuturor pentru contribuţiile aduse. Deja? E doar cinci fără un sfert. Ţin să remarc spiritul constructiv al dezbaterilor. Ultima jumătate de oră o vom dedica unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri. Ah! Aşa da.
George ridică o mână în aer. Doreşte să ia cuvântul. Surprinzător, îl obţine. Doamnelor şi domnilor, stimate conferenţiar, mă puteţi împuşca direct în cap, vă rog? Aşa o să sufăr mai puţin. Vă mulţumesc pentru atenţie.
E-co-U.
Posted in auzite on June 11, 2012 by ubiquus-Te-ai gândit?
-La ce?
-La ce ţi-am zis.
-Ce mi-ai zis?
-Dacă te-ai gândit.
-La ce?
-La ce ţi-am zis.
-Ce mi-ai zis?
The One with Ol’ Isclusiv.
Posted in auzite on March 21, 2012 by ubiquus-Domnisoara, mai aveti bilete la ol isclusiv?
-Va referiti la all inclusive, cred.
-La ala, da, mai sunt bilete?
-Pai, domnule, unde vreti sa mergeti, mai exact?
-La ol isclusiv, v-am zis!
-All INCLUSIVE este un pachet complet de servicii integrate, nu este o destinatie. Trebuie sa-mi spuneti în ce loc doriti sa mergeti, iar eu va pot cauta o oferta cu all inclusive.
-Pai nu stiu, io am venit aicea ca sa-mi spuneti dumneavoastra unde sa merg.
-Hm, eu nu pot sa fac asa ceva, nu am idee care sunt preferintele dvs.
-Eu n-am domnisoara referinte, n-am d-astea, am venit doar asa, cum ma vedeti.
-Am înteles. Haideti sa o luam altfel: unde calatoriti în general vara?
-Unde calatoresc?
-Unde va petreceti concediul de vara, da.
-A. La mama.
-OK. Si unde locuieste dânsa?
-Da’ ce va trebuie si adresa ei? Decât io plec.
-Stiu, stiu, încercam doar sa-mi dau seama de preferintele dumneavoastra, ca sa va fac câteva recomandari.
-Urlati!
-Deloc, vi se pare. Sunt foarte calma.
-Nu, mama e din Urlati. În Prahova.
-Aha. Sigur. Dar acum vreti sa încercati si alte destinatii, nu?
-Nu. Da. Nu. Domnita, eu am venit pentru ol isclusiv, ca am auzit ca e cel mai loc bun acolo.
-Unde acolo, domnule? Cine v-a zis de all inclusive?
-Truţă Sile, e vecinu’ meu de la doi.
-Asa, si ce v-a mai zis?
-Pai, ce sa mai zica, ca a intrat lichidarea pe februarie, stiti, suntem colegi, si ca a luat doua beri la pet, sa vedem meciu’ cu Steaua, daca vin io cu seminte, da’ nu de alea verzi de la Nutline, ca-s râncede, mai bune alea albastre bulgaresti…
-Domnu’, domnu’, stati, va întrebam ce v-a zis referitor la all inclusive. A fost dânsul undeva si i-a placut, presupun. Nu v-a spus si unde anume si-a petrecut concediul?
-La Sovata, domnita! La Sovata. Cu bai în lac, ca e sarat, te tine ca pe scuipat, cu masaj, ca-s niste orbi acolo de te freaca pâna te scoli atlet, masa-masa, casa-casa, mai un spritulet…
-Da, am înteles. Din pacate noi nu avem în oferta noastra statiuni balneare românesti. Oferim sejururi doar peste hotare. Daca vreti va pot oferi o saptamâna pe Costa del Sol, gasiti si acolo instalatii termale, masaj terapeutic, bucatarie bio locala, cazare în regim de pension, avem si all inclusive.
-Ooo, ol isclusiv! Si asta unde e?
-Ce anume?
-Aia, Pasta de Mol…
-Costa del Sol? Este în Peninsula Iberica, la sud de…
-Peninsula? Iberica?
-În Spania!
-Pai ziceti domnita asa, sa ne-ntelegem. Domne, io nu merg în Spania.
-Avem si în Toscana, este o zo…
-La Baile Tusnad e ceva?
-Poftim?
-Tusnad. Ca apa minerala. Au o apa aia acolo de sta mâta-n coada.
-Nu, îmi pare rau. Avem la Evian, daca vreti apa minerala. Sau Baden-Baden…
-Nu, nu-mi trebe. Calimanesti?
-Nu. Doar…
-Olanesti?
-Nu.
-Herculane?
-Nu.
-Slanic?
-Nu.
-Covasna?
-Nu.
-Şugaş Băi?
-Domnule, eu v-am vorbit frumos!
-Ia sa va spalati pe cap cu ol isclusivu vostru!
Cu naşa la psihiatră la bere.
Posted in auzite on March 6, 2012 by ubiquusP: -Treaba asta cu orgasmul vaginal, mai ales într-o relatie neregulata, e mai mult un mit.
N: -Minune curata.
P: -La tine cum e?
N: -Nu stiu…
P: -Ei na, nu stii!
N: -Nu stiu prea exact.
P: -Pai clitoridian sau vaginal, altul nu e.
P: -Vrei sa-ti desenez?
N: -Esti sigura?
P: -Sigura. Daca zici ca ai orgasm cand îti iei limba-n gura, atunci esti clar mitomana.
P: -Sau adolescenta.
N: -Bai, si cu adolescenta asta e bine!
N: -Pentru ca, stii tu… implica o stare de expectativa nedelimitata.
N: -Adica… Oare ce-ti poate oferi viata?
P: -Pai ce sa-ti ofere? O p**a. Logic.
P: -Desi unele persoane prefera tot cu p si cu a, dar cu trei stelute între.
N: -Exact.
P: -Si ce, le poti condamna? Si mie îmi place cu trei stelute.
N: -Da?
P: -Evident! Trei stelute = calitate superioara.
Balade.
Posted in auzite on February 19, 2012 by ubiquusCei doi baieti mergeau voios pe strada, bâtâindu-si ghiozdanele sincron:
-Cine trece valea seaca cu hangerul scos din teaca, si cu fierul…
-Si cu fierul?
-Pai, cum era, frate?
-Cu pieptul!
-Asa! Si cu pieeeptul dezveliiiit…
Rhetori’call.
Posted in amor, amar, auzite on January 24, 2012 by ubiquus-Wanna come upstairs for a cup of tea?
-What kind of tea?
-Umm… dunno, camomille?
-Just kidding. You had me at „wanna come”.
Dl. Facorice.
Posted in auzite, vazute on November 14, 2011 by ubiquusSuna la usa. Privesc pe vizor, dar ochiul mi se afunda într-o mare de întuneric. Suna iar, ceva mai insistent.
-Cine este? întreb. De dincolo, se aude un mormait putin inteligibil.
-Cine? repet întrebarea.
-Mrmmmrlllivraremrllrrl, disting. Deschid.
Un individ de înaltime medie, brunet, palid, încercanat, purtând blugi si o bluza rosie îsi freaca talpile de presul de pe palier. Lumina din hol îi bate în ochi si îl incomodeaza vizibil. Pare ca încearca sa-mi distinga trasaturile si nu reuseste. Isi strânge ochii si riduri prelungi i se aduna pe tâmple, pâna aproape de linia scalpului.
-Pot sa intru, va rog? Nu e lumina aici, zice, mai clar de data asta.
-Cu ce spuneati ca va pot ajuta? îi raspund, ramânând de-a latul usii.
-Pai, ati comandat trei pizza quatro stagioni, nu? spune.
-Nu, nu am comandat pizza, zic.
-Ah, bine. Si ce ati comandat, atunci? continua, privind cu un ochi într-o geanta masiva de pânza pe care o poarta pe umarul drept.
-Nimic. Nu am comandat nimic, azi.
-Trebuie sa fi comandat ceva, doar am venit. Uitati: adresa corespunde.
-Va zic cu siguranta ca nu am comandat nimic. Am ajuns acasa de curând, si nu am sunat nicaieri de pe drum.
-Poate sotia? Cineva din familie?
-Locuiesc singur.
-Ooo, chiar singur? N-aveti nici macar un câine, o pisica, ceva?
-Poftim? Ce… ce va priveste pe dumneavoastra asta?
-Ah, nu ma priveste. Doar spuneam: e mai placut sa ai un animalut pe lânga casa. Te întâmpina la usa, te priveste cu ochi mari, sta pe genunchi la tv si seara adoarme la picioare. Mai ales iarna, e foarte practic. Va zic, un câi…
-N-are importanta. Auziti, stimate domn, sunt convins ca ati gresit adresa. Mai bine mergeti sa verificati si sa livrati comanda înainte sa se raceasca pizza.
-Pai nu, ca nici nu aveam pizza.
-Nu aveati pizza?
-Nu, nu, doar întrebam. Si daca va trebuia pizza, va rezolvam imediat. Sau altceva.
Privesc pe jumatate amuzat, pe jumatate enervat, la omul cu bluza rosie din fata mea. Nu vreau sa-i închid usa în nas; în plus, a reusit sa-mi atâte curiozitatea, în mod bizar. Ma sprijin cu un umar de cadrul usii si întreb:
-Altceva, ce?
-Orice aveti nevoie.
-De-ale gurii, în speta.
-Mâncare si altele, sigur.
-Ce altele? Nu sunteti de la o companie de catering, de livrare la domiciliu?
-Aaa nu, eu sunt independent.
-Cum asa, independent?
-Adica merg la oameni acasa, vad ce au nevoie, si fac rost.
-Cum ar fi, sa zicem, plutoniu.
-Ei, nu va bateti joc, eu chiar eram serios.
-Bine, domnule, sa admitem. Mergeti din casa în casa si raspundeti nevoilor oamenilor…
-Ba chiar mai mult, daca îmi dati voie. Rezolv probleme. Repar toalete, pun tapet, am grija de copii, gatesc, fac curat, orice va trebuie, sa stiti. Am si referinte.
-…Cu referinte! Oho, nu va încurcati, sunteti un adevarat profesionist.
-Simt ca sunteti un pic tendentios, dar va multumesc pentru compliment. Este si definitia pe care mi-as da-o, mai întâi si mai întâi. Sunt un profesionist. Si rezolv orice.
-Mai putin treaba cu plutoniul. Nimeni nu e perfect.
-Mda. Nimeni nu e perfect. Dar în rest, sa stiti, va rezolv.
-Haha, bun, bun. Uite, facem asa: revino mâine dupa-amiaza…
-Eu zic sa ramânem la dumneavoastra…
-Poftim? Cum adica sa ramânem la mine?
-Nu, nu, ma refeream… adica sa nu ne tutuim, aia am vrut sa zic.
-Ah, desigur, îmi cer scuze. Un adevarat profesionist, am înteles. Deci, reveniti mâine si stabilim noi ce si cum facem.
-In ce privinta?
-Pai, sa vedem daca putem colabora. Trebuie sa cuget, sa vad ce anume mi-ar trebui. E posibil sa nu fie nimic, asa cum e posibil sa gasesc ceva la care v-as putea întrebuinta.
-Ar fi excelent, da. Atunci, voi reveni. Tot pe la ora asta?
-Tot pe la ora asta. Multumesc. Va doresc o seara buna.
-De asemenea. Pe mâine.
Din usa, îi fac cu mâna omului cu bluza rosie si-i spun:
-O sa tin usa deschisa, ca sa gasiti drumul spre lift. A disparut iar neonul de pe palier. Probabil l-au luat copii, sa se joace de-a razboiul stelelor.
Brunetul se întoarce subit pe calcâie si zice, plin de energie:
-Daca vreti, pot sa rezolv!
Proces verbal.
Posted in auzite on September 30, 2011 by ubiquusAnchetat: Biosânceanu Eftimie Radu, cetatean român, domiciliat în Str. Caporal Pusca, nr. 19, sector 2, Bucuresti, serie C.I. BS 126669. Fara semne particulare.
Anchetator: Borcea Manuel, comisar-adjudant Sectia 13 Politie.
-Sa trecem direct la fapte, domnule Biosânceanu.
-Sa trecem, domnule maior.
-Nu sunt maior, domnule, sunt lo-co-te-nent co-lo-nel.
-Ma rog…
-Si oricum nu se mai spune asa acum.
-Dar cum se spune?
-Acuma se numeste comisar.
-Aha, si maiorul? Nu ca ar conta…
-Conteaza, domnu’ Biosânceanu, conteaza, credeti-ma. Maiorul e acum subcomisar de politie.
-Aha, si domnul care bate la masina ce e?
-Domnul e sub-in-spec-tor prin-ci-pal.
-Principal deci.
-Sigur.
-Atunci v-as ruga sa notati acolo ca sunt foarte flatat de atentia ce îmi este acordata.
-Pai sa fiti, domne, sa fiti. Stam trei oameni de cinci zile dupa cazul dumneavoastra.
-Dupa cazul meu? Trei oameni? De cinci zile? Inseamna ca e ceva grav, domnule comisar.
-Aha, deci pretindeti ca nu stiti nimic!
-Nu pretind, chiar nu stiu.
-Ei, nu stiti, nu stiti. Adica sunteti ditamai profesoru’ universitar si nu stiti atâta, macar. Nu va da bine la sivi, dom’ profesor, zau asa… Nu e bineee…
-E dreptul dumneavoastra sa va amuzati. Si e dreptul meu sa aflu de ce m-ati convocat. Macar sa ne amuzam împreuna.
-Va arde de râs, în situatia în care sunteti?
-Nu, am spus ca as putea sa ma amuz, nu ca ma amuza situatia în acest moment.
-Asculta, domnu’..
-Biosânceanu.
-Domnu’ Biosânceanu, nu le mai tot întoarce, pâna una alta, matale esti la politie si noi te anchetam, bre. Ai de ales: colaborezi, terminam repede, ne vedem de treaba fiecare. Nu colaborezi, cum sa zic eu… intram la prelungiri si atunci trebuie sa tragem tare.
-Ce sa trageti, domnule comisar?
-La unspe metri.
-Ah, era o metafora.
-Nu, era fotbal. Iti place fotbalul, domnu’ Biosânceanu?
-Da, dar nu ma omor.
-Haha, pai da, lasa, lasa, ca ne ocupam noi de asta.
-De fotbal?
-Nu, de omor.
-Hmm, adica ce vreti sa spuneti?
-Adica aici e brigada omucideri, aia vreau sa spun.
-Ah, aici e brigada omucideri?
-Da, omucideri. Stii ce e aia, nu?
-Desigur. Si stati putin… ce legatura are asta cu mine?
-Legatura, legatura… Biosâncene, faci pe desteptu’, vad. Ne iei la uzura. Ba, pai stau toata noaptea cu tine ba, pâna spui tot ce ai de spus. Tot ce trebe sa spui.
-Eu n-am nimic de spus. Daca aveam, veneam singur sa va vad. Ori acum am fost adus. Deci spuneti-mi dumneavoastra care e problema. Sau daca vreti raspunsuri, întrebati. Eu nu am de unde sa stiu ce vreti sa aflati.
-Ce-avusesi ba cu un om nevinovat?
-N-am avut nimic cu nimeni niciodata.
-Nu cred, nici cu Felicia n-aveai nimic?
-Cu Felicia? Cu ea aveam, într-adevar.
-Aha, deci aveai ceva cu ea.
-Nu, aveam separat, fiecare în parte.
-Deci aveati ceva diferit.
-Nu, aveam acelasi lucru.
-Bine, dar cum a murit?
-Cum a murit?
-Da, cum a murit.
-S-a întâmplat.
-Cum s-a întâmplat?
-Cu pusca.
-Deci s-a împuscat.
-Da, s-a întâmplat.
-Cum adica dom’le, s-a întâmplat?
-Adica s-a împuscat în tâmpla.
-Bai Biosâncene, tu ma iei la misto, ba?
-Sa vedeti…
-Nu, tu o sa vezi.
Incheiat azi, 29 septembrie 2011, la Bucuresti.
Sectia 13 Politie.
Ss. indescifrabil.
Ss. indescifrabil.
Ss. indescifrabil.
Archives
- December 2012
- November 2012
- October 2012
- September 2012
- July 2012
- June 2012
- May 2012
- April 2012
- March 2012
- February 2012
- January 2012
- December 2011
- November 2011
- October 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- May 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
- December 2010
- November 2010
- October 2010
- September 2010
Categories
Recent Comments
Blogroll
- A Hawkening Lady
- Batrânu' tragator
- Bourgeoisie Whore
- Carte cu poze
- Do No Harm
- Fata de ghinda
- Frondeuse|dangereuse
- Gnossienne
- Gogonel
- K's Choice
- Lubies d'ubi
- Mariko's Kimono
- Meerchant
- Mesmeea Cuttita
- Mintea de ceai
- Nimbologii
- Ora25
- Sagesse
- Sonatul lunii
- Soseta cu povesti
- Sunkissed
- Tarâmuri de perfectiune
- The Ear Brothel
- Ubi et orbi
- Ubi's Hubris
- Zee movies
- Zvârluga
-
Join 14 other subscribers
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.