Adunând realizările și scăzând nerealizările mărețului Congres post-Dragnea, mi-a dat o sumă nulă, adică nimic. Se vede treaba că tânărul dumbrăvean, autor al celebrei replici „nimic”, a denumit fără să vrea un concept politic adecvat vremurilor noastre: nimic înseamnă politica românească neaoșă care se satisface doar pe sine. De demonstrat.
Cu vreo lună înainte de congres, câțiva jurnaliști imberbi, dar vânoși, puneau viitorul conclav social-democrat sub semnul unui adagio tragi-comic: „Am fost un dobitoc!” N-au nimerit-o. N-a fost nimeni să se dezică de eroul național „condamnat pe nedrept”, actualmente „deținut politic”. Numai că mi-au venit așa, involuntar, în memorie figurile unor adevărați deținuți politici precum Corneliu Coposu, Iuliu Maniu, Constantin Argetoianu, Dinu Brătianu…, ale miilor de preoți martiri, între care părinții Zosim Oancea, Arsenie Boca…, poeții Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Dinu Pillat…, 673 economiști, sute de profesori universitari, mii de țărani… Ba, pe deasupra, la auzul numelui Dragnea, aplauzele au răsunat mai dihai ca la celebrele congrese al XIII-lea, al XIV-lea… ale PCR, de parcă s-a dat timpul înapoi. Sugestia unui caricaturist celebru (de-al casei!): nu mai bine se duceau cu congresul la Rahova?
O idee gogoșată prezentată de președinta Viorica Dăncilă, însă, mi-a reținut atenția: cică „se va face o autostradă cap-coadă”, de nu cumva va fi fiind aceeași deja anunțată de prim-ministră pe 29 martie, a.c., după care, așa gogonată cum era, nu s-a mai auzit nimic de ea. Au mai fost și alte multe idei „programatice” de aceeași factură: după o pauză de doi ani și ceva, a reapărut în PSD discursul proeuropean, prohibit în era Dragnea, că patriotismul înfocat, apelul la unitate de partid, „grija pentru popor și pentru țară”, „susținem progresul”, „România la puterea 10”… eram sigur că vor fi declamate cu patos de toți vorbitorii, în buna tradiție antedecembristă. Iaca așa s-au spus vorbe mari, dar fără cea mai mică legătură cu realitatea guvernării. Măcar să se laude și ei cu ceva!
Or realitatea deloc revoluționară (a congresului!) e aceea propovăduită de Liviu Pleșoianu: Noua Securitate, Liviu Dragnea și Darius Vâlcov, condamnați politic, așadar nu avem voie să capitulăm în fața Statului Paralel, a se citi: nu ne vom lăsa până nu scapă toți corupții din închisoare, căci „milioane de români ne cer asta”. Minciuna asta gogonată cu milioanele de români e doar în capul unora și nu se referă la referendum unde respectivele multe milioane de români s-au pronunțat pentru justiție dreaptă și independentă, nu pentru scăparea corupților. Iar această generalizare în favoarea liderilor corupți ai puterii nu mai păcălește aproape pe nimeni. Și totuși Pleșoianu o folosește, probabil, ca muniție pentru viitoarele campanii electorale. Dacă e așa, deja miroase a încă un eșec electoral…
M-am așteptat la o analiză cinstită a dezastrului de la ultimele alegeri și la pedepsirea ori schimbarea din funcție a vinovaților: cei ce au ciuntit legile anticorupție și au vituperat împotriva Uniunii Europene și a NATO scoțând sute de mii de oameni în stradă, cei ce i-au gazat și bătut pe demonstranți la 10 august anul trecut, cei ce una au promis în campania din 2016 și alta pus în lucru la guvernare, cei ce au organizat într-anumit alegerile din diaspora ca să nu poată vota „străinii” cu Opoziția… Învățătura lui Victor Ponta continuă să dea roade…
M-am așteptat la un plan al partidului majoritar pentru salvarea economiei din fața inflației galopante, a unei crize a deficitului de cont curent, a justiției întrate sub papuc politic, a educației aflate pe o pantă descendentă de mulți ani, a sănătății, a culturii căzute în șomaj, or în loc de acestea actanții au jucat un război pe funcții în buna tradiție social-democrată, fără absolut nicio legătură cu meritele. Un „triumf al mediocrității”, titrează presa.
De aceea cred că „nimic” se potrivește cel mai bine trecutului congres, care, în afara unor nume deloc noi în fruntea partidului majoritar și în afara repetării acelorași fandacsii cu noua securitate, statul paralel, sistemul, binomul… nu a adus nimic nou pentru România. Poate data viitoare…
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 