SonyaRed's Blog

Cand cineva iti spune ca a pierdut telefonul si il cauta cu lanterna de la telefon…. Zambesti nu?

Sau ca … nu si-a gasit telefonul pana nu i-a fost foame, si era in frigider…

Cand ai prietene ce te fac sa-ti sara cafeaua pe nas la 7 dim… ca ‘a aruncat din greseala pe topoganul de gunoi si telefonul cumparat in urma cu o zi, razi impreuna cu ea, si iti inchipui cum trebuie sa miroase dupa ce l-a cautat…

Altele iti spun cum au gasit dupa douazeci de minute… iphon ul sunand in vasul de toaleta!! Functional! da. (l-am folosit si eu doi ani aproape!)…

Eeha mea poveste e cu strigaturi si intepaturi. Si mai am de tras pana imi trece.

In vizita la Cluj, spre seara, putin mai racoare; mi-am zis sa trec pe la cimitir, sa vizitez un bun prieten ce ma numea candva , ‘minune’…

Pentru cei ce nu stiu cum arata cimitirul central din Cluj…. E cel mai mare cimitir din tara. Nu e pe un deal… ‘e pe un munte’ :)) E imeeens. In fine.. eu cam stiam pe unde e mormantul prietenului meu dar… ajunsa in varful muntelui, cu limba scoasa de un cot, m-apuc sa caut printre morminte… pe al lui. Si nu l gasesc.

Ce faci cand nu gasesti? ‘Suni un prieten’. Nu pe asta mortu, ma! Is dilie, da nici chiar asa! Si oricum..ar fi avut bateria terminata in doi ani!

Scot telefonul din rucsac… si cu ochii dupa cruci. si numele de pe ele, calc intr-o gropita… ceva mai adanca. Telefonul meu. zbaaaarrrr- a cazut undeva prin balarii. BALARII mari. Pline de urzici si mure. ha!

Si uite asa.. ma apuc la curatat mormintele oamenilor… Nu stiu cum ii cheama, dar daca aveti neamuri la Cluj cu morminte in varf stanga… Bre, eu le-am curatat. Cautam un telefon, pus pe mute.

Ziiilnic sute de apeluri si mesaje… zbarr zbarr. Chiar si pe mute se auzea un zumzet vibrat de regula. Acum nimic. Da, nimic! Nici un tremurat . Nimicutaaaa. Ma aplecam chiar cu urechile mele, spre pamant… mormant. Poooate, poate i se ‘scoala’ cuiva sa intrebe de anunt, sa ma caute. NI . MIC. Daca m-o vazut careva… cine stie ce o fi crezut. Saraca femeie…

Neavand prea multe optiuni… ma apuc sa curat balariile de pe vre-o trei morminte! eh… Nimic! O iau ‘la vale… spre poarta cimitirului. Eram udaaaa de transpiratie. Care nu stiti, o fost 32 de grade la Cluj azi. Era mai racoare pe seara…dar cu efortul de la defrisari…deh. Ajung la poarta. Daca nu stiti, cimitirul asta se inchide seara. Vara.. ‘inchiderea’ e la ora 21.( Pana la Cluj… n-am auzit de inchis cimitirul! Dar ii bun ashe, si e normal mai ales la asa loc. E un muzeu in aer liber!)

La poarta, doi domni. Ca am vorbit cu ei un minutel cand intrasem… Sperasem sa gasesc ceva lumanare sau o floare sa nu merg asa.. fara. Nah. Dar n-am aut noroc. Inchise la ora aia. M-am dus fara. Mi-am zis ca „Nu s-o supara acum…” si era mai important pentru mine, sa ajung la mormant decat musai sa merg cu ceva.

Domnii de la poarta, unu mai de saizeci de ani si celalalt de vre-o patruzeci ish. Amabili. Le povestesc tarasania… si se ofera domnu’ de ‘paz-zeci’ sa vina cu mine, pana n varf de munte. Sa sune la tel. meu pus pe ‘mute’.. poate l-oi gasi. Dai si urca iar muntele ala.. M-am oprit de doua ori. Cred ca eram rosie ca o sfecla rosie. Domnul foaaarte amabil, mi a dat si servetele. Eu nu-mi luasem. Mai schimbam cate o amabilitate.. si dai iar la pedala.

Am ajuns sus la mormintele ‘defrisate’. Omul.. suna. Telefonul meu.. nimica, nimicutaaaa. oioi.

Dupa un sfert de ceas, de bajbait pe morminte, prin balarii…cand nu mai ‘ vedeam’ nici o solutie… Il vad pe frumosul meu telefon, negru de ciuda si de carcasa desigur… cum ;ranjeste’ de pe o piatra de mormant. In coltul celui de al patrulea mormant ce ma gandeam sa ma apuc la defrisat… dupa el…erau d’astea mai ‘ cimentate-Usor de intretinut adicalea! Chiar la coltul aluia nedefrisat inca. maaaa.

Mi-a trecut si de vizita, si de foamea ce ma chinuia.. si de toaaate. Eram bucuroasa ca un copil de tatza.. ce i se da la gura. Ce sa mai zic? Bucuroasa taaare.

Coborand ‘printre morminte… am stat la ceva povesti, pret de o tigara. E voie cu tigara, nu se supara nimenea! ( Pe mama o bagat-o la nefumatori- asta i alta poveste!)

Acu… bucuroasa eu… ca l-am gasit, pe telefon mai!!!! haha. Mainile mele… amortite. Si picioarele. Nu de la efort. Nuuu. de la urzici si rugi de mure. Ca… vorba aia: ‘ Nu te vom uita niciodata’ – balariile de un metru spun tot; Mainile imi sunt ceva mai bine, sunt parca corentata. Stiu ca urmeaza jalea mare… faza cu mancarimile. ohhh. Merg eu la farmacie sa vad de or avea ceva … eh.

Ajunsa in apartament, sun acel prieten… si-i povestesc patania. Va zic si raspunsul lui ca … asa e la Cluj :

‘Futa-te-ar Dumnezau de femeie nebuna ce esti”

p.s Merg maine la cimitir. Am luat si lumanari, si ma insoteste prietenul ce m-o blagoslovit. Siiigur n-o sa scot telefonul din geanta… deloc.

xxxx

Pitici asezati crucis

‘nebun nu nebuna’- imi lipsesti mult

Perioadele de ‘neiubire’ sunt sterpe… sunt urate si duc la depresie. Fug de depresie mai ceva ca de moarte. Daca urasc ceva in lumea asta, este sa nu iubesc. Nu pot fi altfel. Ajung la depresie cand nu pot iubi ori … mi se refuza iubirea. Am invatat insa ca sunt oameni ce nu se pot lasa iubiti, pentru ca au alte criterii in viata, pentru ca au orgolii si …’rusine’.HA! Eu de felul meu sunt mai ne.rusinata! Nu inteleg rostul rusinii in iubire. Criteriile mele sunt simple. Iubesti sau nu. Restul… sunt povesti.

Nu poti fi pe plac tuturor. Iubirea pe cat e de simpla, pe atat e de complicata. Aleg deseori himere. Sa iubesc persoane de la distanta. Le iubesc si le transpun in fanteziile mele asa ‘simplu si complicat’- pentru ca in viata… e urata iubirea si aproape inexistenta. E mai mult decat un cosmar.

Te asezi in pat langa ‘visul; tau’ si iti spune ca iubeste pe alta’-Te iubeste si pe tine, dar… „DAR!” Atat de urata e iubirea in realitate. In realitate… iubirea e un schimb, are varsta, e hidoasa. Iubirea cum o vad altii… e o posesie temporara. Un schimb ‘iti dau, imi dai’… prostii. As spune mai multe, dar ma opresc aici.

De ceva vreme il ‘aduc’ pe nebun in fanteziile mele. Oh! Si ce barbat e, ce mascul! Pentru ca desi acel om m-a cunoscut ca escorta, m-a facut sa ma simt speciala. E drept, pentru scurt timp dar nu s-a dezis nici dupa trei ani… Acelasi om, celasi barbat adevarat. Si sunt atat de rari acesti oameni!

Si cati barbati stiu sa mai faca asta in ziua de azi? Sa te faca sa te simti dorita, iubita.. nu doar asa prin vorbe aruncate?! Cati barbati stiu sa converseze cu o femeie? Sa ajunga la sufletul ei, nu musai intre craci sau la tatele ei! Chiar daca au bani si orice isi doresc… acesti oameni nu uita sa fie oameni.

Sunt mai complicata… e drept. Ma pasioneaza barbatii destepti ce-mi tin mintea antrenata. Probabil.

Nebunul imi ocupa fanteziile. Personajul principal inca. Si il iubesc. Da. Fara insa a-mi dori catusi de putin…sa-i ingradesc dorintele. Sper sa aiba timp sa citeasca aici. Te doresc si esti in gandurile mele si in fantezii nebune.

xxx

Un scriitor de SF american Ray Bradbury a spus : „Trebuie sa te hranesti zilnic cu putina imaginatie ca sa nu mori de realitate”. Si cata estenta de adevar este in asta! A te hrani cu putina imaginatie e una, a te minti singur si mereu… e cu totul altceva.

Societatea ne-a cam robotizat. Copii, tinerii nu mai au modele de urmat sau isi aleg ‘modele’ deja stalcite de aceiasi societate… bolnava de infatuare, favoritism si trandavie. Induse in subconstient de mass media prin ‘povesti de succes’. Toata lumea vrea, vrea… gratuitati. ..

Superficiali in ce ofera… dar pretentiosi in ceea ce cer. Huh

*

Cum nu v-am spus ca sunt putin microbista… va zic acum. E un micut secret nah. Nu ma laud, ca nu am cu ce.

Am vazut ca a fost comparat deseori Gica cu Ianis bai… stai asa! Cine face astfel de comparatii, are orbul gainii ori deh… ceva ‘umbra’ la mansarda. Ori.. ori chiar a uitat meciurile lui Gica si atunci ar trebui sa le revada. Cum mah sa compari un geniu oh? Nu zic ca asta micu nu e bun. E bun, are ceva talent. Imi place cum se misca insa nu ajunge inca nici la calcaiul unui geniu cum o fost Gica. O fi si talentat ceva, nu zic nu. Mai mult e munca acolo dar talentul este samanta unui geniu; tat-su chiar a fost o exceptie si nu e bine sa minimalizam ce a fost.

*

pt. cei ce ofera sex oral damelor… dar si pentru dame

Un sfat bun am vazut intr un serial tare drag mie si mereu zambesc cand imi amintesc secventa: ” „suge/linge- ca si cum viata ta ar depinde de asta!”

Bai ma.sculilor, daca tot lingi pizda aia… fa-o naibii cu pasiune! Nu te mai preface ca ‘dai lmbi’. Da-o dracu’ de treaba!

*

Meciul cu Belgia l-am vazut in doi. M-a lasat omul sa-mi fac damblaua.. desi el numai la mizda mea cred ca se gandea. La egal ne-am pupacit iar dupa meci, ei bine nu a fost egal ci un regal.

Ma sepsuiesc ca am talent, imi place si asta ‘imi ocupa mult timp. haha

ps. Merg la Cluj cu ceva treburi.

xxx

Amintiri neîntâmplate 73

Ții minte cum a fost, la început?
Te bucurai de fiece sărut
Ca de-un câștig imens, neașteptat,
Simțeam în tine un „ceva” ciudat,

Ca un torent, curgând nestăvilit,
Păreai atât de tare-ndrăgostit
Că ți-aș fi fost de-ajuns mereu, mereu,
Și-apoi, deodată, ai zâmbit mai greu

Și m-ai îmbrățișat tot mai străin,
Și ne-am vorbit puțin… tot mai puțin,
De parcă un „ceva” ne-a-nstrăinat;
Și n-ai putut să fii acel bărbat

Ce să îmi spună că s-a plictisit,
Și te vedeam că nu ești fericit,
Și mă rugam, atunci, să mă ții strâns;
Nici nu mai știu în câte nopti am plâns,

Și mi-am dorit să văd că mă mai vrei…
Dar tu, jertfind-o demonilor mei,
Pe aceea ce pe viață-a pariat,
În iadul meu cumplit m-ai aruncat,

Văzându-ți, liniștit, de raiul tău,
Spunând, din când în când, că-ți pare rău,
De parcă asta m-ar mai ajuta…
Așa că, mă întorc în viața mea,

Acolo, unde nu te-am fost știut,
S-o iau mereu, mereu, de la-nceput

Autor: Sorin Poclitaru