soirs

        Importanţa unui popor se măsoară în numărul evenimentelor universale pe care le provoacă. (Altminteri, ţi-ai atribui singur note, e ridicol.)
       Ştim că al nostru tinde spre zero, dacă nu e în zero direct. Cred chiar că n-am provocat strict niciunul, de niciun tip (istoric, cultural), în toată istoria lumii. Altfel spus, dacă am dispărea nu s-ar stinge din lume nimic cu caracter universal, pierderea ei, a ‘lumii’, ar fi zero. În ipoteza dispariţiei noastre fizice, mâine, a unei catastrofe care ar decupa România pe toată graniţa ei şi pământul surpat ar înghiţi-o definitiv, n-ar suferi nimeni. În sensul că din lume nu va fi dispărut ceva unic sau esenţial pentru ea.
       Nu suntem naivi, ştim deci foarte bine ‘cum stăm’. Probă durerea care ne chinuie conştiinţele de două veacuri. Luciditatea popoarelor fără nicio importanţă, că e paralizie sau stimulent, nu le foloseşte la nimic. Ne torturăm unii pe alţii îngrozitor, în speranţa că din asta ar putea ieşi, prin miracol, într-o bună zi ceva. Şi timpul trece. Secolele nu înregistrează nimic.
       Se va spune: cel puţin ştim.
       Poate. Da, de ce nu. Poate… Până atunci, salvarea, sensul rămân individuale.
 
 
 
 
 
–