Trenul suiera a vacantza prin parul meu bate vantul ca doar stau pe scara sa fumez, campiile se intind lungi si lenese si arse. Doar eu si drumul, o bere o tzigara si hooverphonic… Echipata deja cu costumul de baie pe dedesubt, ma gandesc ca mai am doar cateva ore pana ma ia in bratzele ei marea!

Ha, fooled you! Credeatzi ca scriu pe netul de pe mobil! Ei bine nu, sunt in camera mea mishto, miroase a ploaie, ca tocmai s-a-nfurtunat nevoie mare, sigur ati fost si voi pe faza siiii, in concediul minunat de art director cu renume, ca orice art director pasionat ce pot face decat sa lucrez. Un minunat catalog de doar 30 de pagini.. lejeeer!! Catalog pe care – si aici in sfarsit o putem baga pe aia cu a fost o data – deci a fost o data facut. Ce ? Catalogul , ce altceva? Facut pana la jumatate. Povestea spune asa Artdirectoru’ de alb statea linistit in casutza lui de la marginea tablei de sah si tocmai finaliza pagina 15 a catalogului cu bucluc primit de la regina rosie care in povestea noastra alerga, bineinteles doar ca sa ramana pe loc. Pardon.. cred ca am incurcat borcanele aia e o alta poveste, si regina era alba. Catalogul crestea mare si frumos si destept cat alte cataloage in zece – zece elefanti se leganau??.. sau mai bine nu – totul era in grafic, deadline-ul urma a se respecta cu o sfintzenie demna de rari si putini artdirectori pe acest pamant manos al sfintei noastre patrii, bagajele asteptau cuminti secunda doi dupa deadline cand art directorul urma sa le culeaga de pe jos si sa le urce in caleashca de foc SPRE MAARE, SPRE  MAARE… caaand… Cand apare din penumbra noptii racoroase maleficul artdirector de negru, alter ego calomniat si trimis la celalalt capat al tablei de sah, unde-i sade simetric… cand apare artdirectorul de negru, cu-o falca-n cer si una-n pamant! Ce e cu dezordinea aceasta racneste el ca apucatul. In linistea miezului de noapte, ca un tunet vocea lui se sparse! artdirectorul de alb se varui tot la fata, albul cel mai alb era negru pe langa tenul sau marmorat, ce mai, groaza i se citea in ochi stia ca nu mai e cale de scapare decat sa faca ordine! “Sa stergem fisierele care nu ne trebuiesc! Si mai repede! ” Tipa pe-un ton de soprana artul negru. Ce-i aici? doua fisiere cu acelasi nume? Sa stergem unul! Nuuuuuuuu, se auzi pentru ultima oara vocea strangulata a albului creativ. Distrusa, munca lui de-o saptamana zacea pe jos intr-o balta de sange! Cavalerul negru a sters fisierul bun. Un ultim hahait satisfacut ii acompanie retragerea din scena, la fel de misterios precum aparuse! Cu o mana pe pumnalul din inima, artdirectorul alb isi flutura in vant batista-i alba in urma trenului cu care tura de copywrite, calul, nebunul de alb si pionul,  prieteni buni, se-mbarcasera fara el. Ramas singur pe peron, isi aprinse o tzigara, pregatindu-se sa inceapa catalogul din nou.. de la pagina uuunu!!!!…. cand… din departare se-auzi precum solul potopului… furtuna prevestitoare

—– va urma—-