HTTP/2 301
server: nginx
date: Sat, 31 Jan 2026 14:45:03 GMT
content-type: text/html
content-length: 162
location: https://rolia2012.wordpress.com/feed/
x-ac: 4.bom _dca MISS
alt-svc: h3=":443"; ma=86400
strict-transport-security: max-age=31536000
server-timing: a8c-cdn, dc;desc=bom, cache;desc=MISS;dur=311.0
HTTP/2 200
server: nginx
date: Sat, 31 Jan 2026 14:45:04 GMT
content-type: application/rss+xml; charset=UTF-8
vary: Accept-Encoding
x-hacker: Want root? Visit join.a8c.com/hacker and mention this header.
host-header: WordPress.com
vary: accept, content-type
last-modified: Thu, 13 Mar 2025 17:01:11 GMT
x-nc: HIT dca 30
content-encoding: gzip
x-ac: 3.bom _dca BYPASS
alt-svc: h3=":443"; ma=86400
strict-transport-security: max-age=31536000
server-timing: a8c-cdn, dc;desc=bom, cache;desc=BYPASS;dur=314.0
Lia Muresan
https://rolia2012.wordpress.com
*Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)Mon, 11 Mar 2024 07:21:03 +0000ro-RO
hourly
1 https://wordpress.com/https://secure.gravatar.com/blavatar/292e36445bb4b1c068f8d1875ada38a558e910362b0681b356a85515600dc7a1?s=96&d=https%3A%2F%2Fs0.wp.com%2Fi%2Fbuttonw-com.pngLia Muresan
https://rolia2012.wordpress.com
Dacă ar fi fost să fiu copac
https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/11/daca-ar-fi-fost-sa-fiu-copac/
https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/11/daca-ar-fi-fost-sa-fiu-copac/#commentsMon, 11 Mar 2024 07:21:03 +0000https://rolia2012.wordpress.com/?p=2177Continuă lectura →]]>Uneori mă întreb ce copac aș fi, dacă ar fi fost să fiu copac. Dacă ar fi fost să fiu un copac, aș fi stejarul din livada casei părintești, răsărit dintr-o ghindă purtată de vânt căzută lângă gardul dinspre apus , în pământul reavăn, între un păr și un prun. Ori poate că a răsărit dintr-o rădăcină încăpățânată, din vechea pădure de stejari defrișată cine știe când, care a încolțit și-nmugurit. Nu știu de ce cred asta. Dar sigur aș fi fost acel stejar. Pentru că în livada casei părintești au fost doar pomi fructiferi, pe alese, plantați cu grijă. Pe unii tata i-a altoit cu un soi nobil, fructele lor ajungând în coșuri pe masă, sau în cămară, transformate în dulceață și compot. Ori uscate în plase de nuiele, uneori înșirate pe ață… un deliciu pentru zilele de iarnă. Doar stejarul a crescut, solitar, în voia sa, semeț, cu frunze crestate și ghinde. Ghindele fiind destinate mistreților și rareori unor veverițe rătăcite. Vecinii spuneau că ar trebui tăiat și scos din rădăcină, pentru că doar umbrește și atrage mistreții. Nu-i înțelegeau rostul într-o livadă și nici nu înțelegeau cum a ajuns să crească acolo. Un copac cu lemn tare, semeț și drept, cu o coroană verde, bogată, sub albastrul cerului. Dacă ar fi fost să fiu copac, aș fi stejarul din livada casei părintești. Un stejar răsărit dintr-o rădăcină încăpățânată…
]]>https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/11/daca-ar-fi-fost-sa-fiu-copac/feed/2rolia2012Dragii mei părinți
https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/04/dragii-mei-parinti/
https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/04/dragii-mei-parinti/#respondMon, 04 Mar 2024 12:22:39 +0000https://rolia2012.wordpress.com/?p=2174Continuă lectura →]]>Voi, dragii mei părinți, aruncați-mi o ancoră, pe o rază de soare, de acolo, de unde unde sunteți, din adâncuri ori din înalt… Fiindcă la voi mă întorc și mă gândesc, când sufletul mi-e tulburat. Trimiteți-mi o ancoră, ca să pot rămâne în ape limpezi, liniștite, precum cum voi m-ați învățat, în puținul timp pe care universul ni l-a dat.
Nu vreau să uit… Vreau, în noblețea sufletească și în frumusețea umană, să continui să cred. Trimiteți-mi o ancoră, să rămân așa cum voi m-ați zămislit… cu genele moștenite de la străbuni, așa cum m-am trezit ca om. Să mai pot să sper, să pot face față neprevăzutului, furtunilor și valurilor reci, în lumea asta nebună… din ce în ce mai plină de zevzeci.
Trimite-mi, mamă, o ancoră, pe un strop de ploaie, ca o lacrimă caldă… să nu uit să iubesc viața și oamenii, mai cu seamă atunci când apele inimii-mi sunt tulburate, de nămol și de pietre din unii revărsate.
Ajută-mă, tată, trimite-mi o ancoră pe o rază de lună, să nu uit buna-cuviință, să înțeleg și să iert… când sângele prin vene-mi aleargă nebun și începe a-mi fierbe.
]]>https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/04/dragii-mei-parinti/feed/0rolia2012O găină
https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/03/o-gaina/
https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/03/o-gaina/#respondSun, 03 Mar 2024 07:41:25 +0000https://rolia2012.wordpress.com/?p=2161Continuă lectura →]]>O găină, dintr-o curte de la țară, S-a urcat, sus-sus, pe o scară… cu fusceii șubreziți. Stați așa… nu vă grăbiți, nu dați în mine cu ouă. Vă lămuresc una-două! Găinușa pintenată, cu penajul colorat, după ce s-a cocoțat… de coteț ea a uitat. De acolo, de pe scară, umple ograda de ocară, privindu-și suratele cu superiotate: Vai de voi, găini inapte! Voi faceți un ou… eu șapte! Oul vostru nu e bun, n-are căutare acum! Ale mele-s lăudate! După unii-s căutate și la noi, și-n șapte sate.
]]>https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/03/o-gaina/feed/0rolia2012Sunt incapabilă
https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/02/sunt-incapabila/
https://rolia2012.wordpress.com/2024/03/02/sunt-incapabila/#respondSat, 02 Mar 2024 12:30:28 +0000https://rolia2012.wordpress.com/?p=2148Continuă lectura →]]>Sunt incapabilă. Incapabilă de ură și de răzbunare. Cunosc doar mila, grija pentru cei dragi și iertarea. Fără a fi o sfântă, ori, fără de greșeli. Undeva greșesc. Greșesc cum greșită mi-a fost cărarea vieții, alegerile, și prea multele iertări. Dar, nu mai am putere. Nu mai am speranță, așa cum nu am și n-am avut așteptări de recunoștință de la nimeni, pentru absolut nimic. Și asta pentru că mi s-a părut cel mai firesc lucru să-mi sacrific visele și dorințele pentru alții. Să le fie lor bine. Doar că, abia acum realizez, ce simțeam eu, pentru ei, nu avea importantă. Nici un cuvânt bun și nicio mulțumire, rostitite măcar din complezență. Doar reproșuri și amintiri răsucite și vorbele mele răstălmăcite. Târzie trezire. Am încasat loviturile sorții cu demnitate. De câte ori viața, cu ajutorul celor apropiați, a dat cu mine de pământ, mi-am căutat doar mie vina. Apoi m-am scuturat de praf, mi-am peticit sufletul, ascunzând rănile și m-am ridicat. Am iertat. Luând-o de la început. Am urcat pe muntele vieții cu o piatră de moară legată de picioare. Nu m-am plâns, în ciuda greutății și-a durerii, am umblat zâmbind. A fost alegerea mea copilărească să accept să-mi fie legată pe viață. Nu am știut că într-o bună zi îmi va slei puterile și mă va strivi. Nu mai am putere. Nu mai am speranță. Nici lacrimi… doar durerea și sentimentul că am trăit viața altcuiva. Din viața mea rătăcită și pierdută demult, mi-a rămas doar plăcerea cititului și scrisul.
Celor care nu le-ați citit și vreți să o faceți le recomand, dar vă previn că nu este o lectură ușoară.
Lia Mureșan
13.03.2022
]]>https://rolia2012.wordpress.com/2022/03/13/2097/feed/0rolia2012Bezmetisme „a la Lia”
https://rolia2012.wordpress.com/2022/03/12/bezmetisme-a-la-lia-5/
https://rolia2012.wordpress.com/2022/03/12/bezmetisme-a-la-lia-5/#respondSat, 12 Mar 2022 13:17:52 +0000https://rolia2012.com/?p=2089Continuă lectura →]]>Mi-am format, în timp, prostul obicei de a citi, uneori, o parte dintre comentarii, înainte de a citi articolul de la anumite publicații online, în ideea de a vedea dacă merită să deschid articolul sau nu, dacă citind aflu noutăți sau este doar aceeași rostogolire de fraze fără conținut care răsucesc câte „o idee creață” izvorâtă din „puțul gândirii” unui jurnalist cu școala făcută la normă, să aibă și el diplomă că apoi locul de muncă îi este asigurat, știți și voi cum (părinții sau cineva din familie ori din cercul de apropiați cunoaște pe cineva, acel cineva cunoaște pe altcineva din sfera de influență, ori poate chiar pe cel care are nevoie de un bun executant care gândește puțin, nu pune și nu își pune întrebări despre nimic). Doar că în ultimul timp dau aproape numai peste comentarii formale ori care conțin multă, prea multă, bășcălie ieftină, cu pretenția de umor fin, asupra unor subiecte care ar trebui tratate cu maturitate și seriozitate, care nu pot fi, și nu ar trebui să fie, luate în glumă. Sau cel puțin nu pot fi luate de nimeni în glumă public, unde neghiobii, neînțelegând, din necunoaștere pot lua gluma în serios. (Da, știu, sunt „o babă” mult prea sobră uneori! M-am format „strâmb”… deoarece cred că și gluma, ca orice acțiune umană, își are locul și timpul ei potrivite, altfel cădem în ridicol.) Abundă internetul de informații fără niciun sens, fără niciun suport real, ori aducând în prim plan chestiuni istorice de mult rezolvate și acceptate în numele păcii pe care toți, sau, mă rog, aproape toți ne-o dorim. Că există destui debusolați (și la noi și pe întreg mapamondul) care propagă idei șoviniste, patriotarde, este cumva de înțeles. La noi sunt oameni care provin din medii care luptă zi de zi pentru subzistență, sunt cuprinși de teamă și de ură, au impresia că toată lumea are ceva de împărțit cu ei, se simt pierduți în libertate. În general aceștia sunt oameni care n-au fost obișnuiți să gândească liber, n-au citit în viața lor o carte, au citit, poate, cel mult rubrica de „mica publicitate”, „decese și comemorări” dintr-un ziar. Au fost învățați că doar cei „sus puși” au dreptul de decizie, de alegere și rezolvare a, aproape tuturor, chestiunilor din viața lor. Aceștia în n libertate trăiesc o adevărată dramă, idealizează trecutul, sistemul totalitar și dictatura pe care unii nici n-o cunosc, nu au trăit-o, fiind născuți după căderea ei, însă așa o cunosc din poveștile părinților. Ori pur și simplu de la oameni care nu au simțit-o, deoarece nevoile lor erau pe deplin satisfăcute în acel sistem opresiv (fie erau parte integrantă sistemului, fie nevoile lor se reduceau la nevoile primare: un acoperiș deasupra capului și o farfurie cu mâncare etc). Ceea ce e de neînțeles și foarte trist, este că oameni de cultură, oameni care au un rol în educația maselor, a copiilor și nepoților noștri, – nu doar pretinșii oameni de cultură – inventează, aduc în prim-plan și propagă în mediul virtual probleme false, pierzându-și busola bunului simț, al cunoașterii, al realității și prezentului. Cei care mi-ați citit până la capăt și aceste bezmetisme, vă rog să nu uitați că: „Somnul raţiunii naşte monştri”