Pentru prima dată în istorie din întregul spațiu românesc la 31 mai 2016 la Chișinău în incinta Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu”a avut loc Prima Conferință Științifică„Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”. Evenimentul a fost o producție a Clubului Istoricilor al Bibliotecii Centrale.
Inițiator al acestui eveniment de excepție a fost istoricul arhivist și publicist Alexandru Moraru, ex-șef serviciu la Biblioteca Centrală. Printre cei care au susținut inițiativa și s0au inclus activ cu comunicărila eveniment au fost: profesorul universitar Anatol Petrencu, istoricii Viorica Olaru, Daniela Vacarciuc, Sergiu Munteanu, Sergiu Cataraga, Natalia Grădinaru, geograful Grigore Grigorescu toți din Chișinău; profesorul universitar Ion Coja(comunicarea domniei sale a fost sonorizată la conferință de profesorul Alexei Crețu) din București, profesorul universitar Corneliu Ciucanu din Iași și alții.
Pentru cei cointeresați puteți viziona cele câteva filmulețe (autor:Alexandru Moraru Film) postate în www.youtube.com
După un an de la evenimentul respectiv, acelaș Alexandru Moraru a întocmit și a editat un volum de carte, scoasă de sub tipar cu titlul„Materialele Conferinței Științifice„Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”.
Tirajul volumului nominalizat a fost modest de tot(100ex.) pentru un eveniment de așa amploare, dar în scurt timp, camarazii mei din București, tot basarabeni și ei, stabiliți de ceva timp în capitala Țării, au sponsorizat din banii proprii(vezi imaginea din dreapta) un tiraj mai solid de 500 exemplare. Numele acestor bravi patrioți, care mereu contribuie pentru prosperarea adevărului istoric sunt dr. Alexei Păluță(vezi poza) și profesorul universitar Alexei Crețu. Tot la acest subiect, trebuie de menționat că domnul Alexei Păluță a sponsorizat pe cont propriu, confecționarea unui bazorelief al marelui Conducător de Stat Mareșal Ion Antonescu.
Probabil că este cazul să amintesc, că la subiectul nominalizat, am editat și scos de sub tipar câteva volume de carte, care nu sunt altceva, decât culegeri de documente de arhivă care au văzut lumina tiparului în premieră absolută.
Un alt eveniment la tema, pe care mulți neinițiați o consideră contraversată a fost comemorarea Conducătorului Statului Român Mareșalul Ion Antonescu la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău.
A organizat acest al doilea eveniment deosebit, scriitorul, poetul, folcloristul, publicistul Ștefan Sofronovici, un bun român și mare patriot, angajat al instituției nominalizate, care a și moderat. S-a produs acest eveniment în anul Centenarului. Prin grija Centrului, comemorarea Marelui Bărbat al Neamului Românesc a fost filmată și postată în Internet: https://www.youtube.com/watch?v=IEXg7LjRnKk .
Este cazul, să menționăm, că la eveniment au perticipat și prezentat comunicări științifice istoricii: profesorul universitar Anatol Petrencu, Alexandru Moraru, Veronica Pârlea- Conovali. Ședința conferinței științifice („Masa Rotundă”) a fost salutată de directorul Centrului Academic Internațional„Mihai Eminescu” doamna Elena Dabija și academicianul Mihai Cimpoi. Pentru confirmare, publicăm câteva imagini de la respectivul eveniment.
Alexandru MORARU,istoric-arhivist și publicist. mun.Chișinău
Am depistat acest document de arhivă foarte important, dintr-un fond arhivistic secret din Arhiva Națională a Republicii Moldova. Este vorba de hotărârea autorităților sovietice, din aprilie 1945, când încă Războiul II Mondial era în desfășurare, iar în RSS Moldovenească, care deja a fost reocupată de sovietici în aprilie 1945. Basarabia ruinată sub toate aspectele, trecută prin urgia războiului, distrugeri majore umane și materiale, deportările comuniste din 1940, 1941 a populației băștinașe în Siberia și Altai au adus ținutul la miezat.
Pentru a cunoaște adevărul istoric din perioada respectivă, vă recomand materialul documentar de proporții„Cadrele bolșevicilor” autor Alexandru Moraru publicat în volumul„În labirintul documentelor secrete”(Chișinău, 2017, pag. 5-33), preluat din săptămânalul„Flux.Ediție de vineri” din ianuarie 2006. Și tot la acest subiect, fără a fi considerat lipsit de modestie, documentarul meu a fost înalt apreciat și reprodus în cartea marelui Paul Goma„Săptămâna Roșie”, (Editura Vicovia, Bacău, 2009, pag.315-331). Documentul conține un subiect mai puțin cunoscut și studiat. Alături de un gest nobil de a strânge copiii vagabonzi, boschetari fără casă, masă, părinți pentru ai educa în stil comunist prin muncă, mai exista și un alt aspect,politic și demografic. Mai concret, copiii din mai multe regiuni ale URSS (Ucraina, Rusia, Belorusia etc.) erau prinși, trimiși în Moldova prin dispozițiile NKVD-ului, pentru a fi stabiliți aici cu traiul permanent. Cu alte cuvinte, era continuată politica țaristă de amestec al populației românești din Basarabia cu tot felul de scursuri din rândul ucrainenilor, rușilor, evreilor, belorușilor etc. Este o temă de studiu pentru specialiștii, preocupați de perioada istorică 1940- 1960. Voi reveni cu alte documente de arhivă la subiectul nominalizat.
Alexandru MORARU, istoric, arhivist și publicist. mun. Chișinău
Traducerea din rusă
Hotărârea nr.337
al Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldovenească
din 12 aprilie 1945 or. Chișinău
„Despre organizarea coloniei de educație prin muncă pentru copii a NKVD-ului din RSS Moldovenească în județul Orhei”
Ținând cont de faptul, că în ultimul timp a apărut un flux mare de copii și adolescenți vagabonzi și boschetari din diferite raioane, orașe din mai multe regiuni ale Uniunii Sovietice.La moment, în RSSM nu sunt îndeajuns colonii de corecție prin muncă pentru copii, care ar putea fi luați la evidență și repartizați. Din acest motiv, Sovietul Comisarilor Norodnici al RSS Moldovenești HOTĂRĂȘTE:
1.De a încredința Comisarului Afacerilor Interne a RSS Moldovenești (t. Markeev) de a organiza în județul Orhei o colonie de corecție prin muncă pentru 350 de băieți.
2. De a transmite Narcomatului Afacerilor Interne a RSS Moldovenești pentru colonia nominalizată fostele imobilele moșierilor Popov și Bogdasar din satul Ivancea, județul Orhei cu toate anexele construite și terenurile funciare, în afară de moară.
3. Președintele Executivului județului Orhei tov. Gherasimenco să transmită imobilele respective Narcomatului Afacerilor Interne a RSSM, inclusiv prin actul oficial de transmitere.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a RSSM, T. Constantinov
Șeful Cancelariei Sovnarkomului al RSSM L. Diyacenco
Este vorba de un document de arhivă depistat de mine în Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova, cu genericul STRICT SECRET„Informația secretarului CC al PC(b)Moldova tov.Salogor de la secretarul Comitetului Județean Orhei al PC(b)M M. Cuznețov. (10 mai 1945) din fondul arhivistic al Comitetului Central al PCM(F.51)
Documentul original amplasat pe 15 pagini, format A4. Informația este mult mai amplă, decât cea prezentată în acest material scrisă în limba rusă. De facto, este extras din respectivul dosar de arhivă, din care s-au selectat personalitățile din localitățile Ținutului Criuleni, care au luptat cu ocupanții sovietici și ulterior au fost arestați de organele NKVD-ului comunist, majoritatea au fost împușcați, iar alții deportați la ani grei de Siberie.
Voi reveni cu amănunte la fiecare personalitate din această listă. Să ne cunoaștem eroii, care prin sângele lor, au luptat pentru libertatea românilor din Basarabia!
Alexandru MORARU, istoric-arhivist și publicist mun.Chișinău
LISTA EROILOR NECUNOSCUȚI- LUPTĂTORI ÎMPOTRIVA OCUPANȚILOR SOVIETICI DIN PĂRȚILE CRIULENILOR
1941- 1945
CRIULENI
Rusu Gheorghe Ion;
Mihu Nicolae Ion (născut 1910);
Onișciuc Mihail Arsenie (născut 1910);
Bâlba Chiril Gheorghe (născut 1912);
Schifa Zaharia Ion (posibil Sclifos)(născut 1904);
Guzun Mihail Ion, 40 ani;
Guzun Teodor Ștefan, 40 ani;
Eșanu Ion (născut 1905);
Lupan Constantin, 40 ani;
Rusu Ion Afanasie, 30 ani;
Tabacenco (poate Tolocenco) Ion Gheorghe, 30 ani;
RÂȘCOVA
Camenșcik Nicolae Procopie;
Vieru Gheorghe;
MAȘCĂUȚI
Țugui Constantin Petru (născut 1898);
Albu Petru Petru (născut în 1907);
MARCĂUȚI
Sandu Vasile Ilie (născut în 1908);
Rotari Maria Dumitru (născută în 1911);
Curcubet Semion Vasile (născut în 1904);
MOLOVATA VECHE
Boțan Emanuil Nicolae (născut în 1886);
Domente Pavel Anton;
Vieru Leon Semion;
RĂCULEȘTI
Zamșa Iacob Ilie (născut în 1910);
Roșca Nichita Ștefan (născut în 1908);
Rotari Nichita Onofrei;
HOLERCANI
Meșcoi Vasile Nicolae (născut în 1910);
Grigorașcenco Petru Vasile (născut în 1898);
OXENTEA
Iațco Petru Vasile (născut în 1838);
Leco Petrache Ion (născut în 1891);
IX.HÂRTOP MARE
Mamolea Alexandru Gheorghe (născut în 1900);
Spivacenco Ivan Afanasie (născut în 1887);
Rozlovan Leon Teodor (născut în 1881);
Bejan Ana Grigore;
Zapolischii Mihail Ion (născut în 1908);
Cazacu Zaharia Vorfolomeu (născut în 1901);
X. HÂRTOP MIC
Gârbu Ion Ilie (poate Pârvu) (născut în 1924);
Castraveț Sofronie Constantin, 50 de ani;
Grama Leonte Ion, 47 ani;
Castraveț Gheorghe, 43 ani;
XI. ZĂICANA
Hâncu Teodor Mihail
Postolache Anton Iacob (născut în 1903);
Guțu Afanasie Gavril (născut în 1900);
XII.MICLEȘTI
Rotari Grigore Andrei (născut în 1912);
Zaharia Arcadie Grigore (născut în 1912);
XIII. ONIȚCANI
Vozian Ion Vasile (născut în 1877);
Străistari Lucheria, 45 de ani;
Gore Pavel Leon, 85 de ani;
Chișlari Vladimir Nicolae , 45 de ani;
XIV. IZBIȘTE
Mac Ivan Iacob (născut în 1907);
XV. SLOBOZIA DUȘCA
Cerlat Andrei Filip (născut în 1896);
XVI. USTIA
Doncuță Luca Maxim, 40 de ani;
SURSA: Arhiva Organizațiilor Social-Politice a RM(AOSPRM); AOSPRM, F.51, inv.3, d.121
NOTĂ: Din documentul STRICT SECRET„Informația secretarului CC al PC(b)Moldova tov.Salogor de la secretarul Comitetului Județean Orhei al PC(b)M M. Cuznețov. (10 mai 1945)
Probabil, pentru mine a fost un miracol ziua lui aprilie 2000, când directorul-adjunct dr.Silviu Tabac al Arhivei Naționale a Republicii Moldova, am fost acceptat în funcția de specialist principal la secția de Valorificare a Documentelor de Arhivă a ANRM.
La moment, atunci aveam deja câteva sute de articole publicate, inclusiv științifice în diferite ediții și reviste prestigioase, printre care ”Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova”, „Magazin Istoric”,„Columna”, „Revista„Nistru-Basarabia”,”„Literatura și Arta”, „Glasul Națiunii” ș.a.
Venit la Arhiva Națională, aveam impresia, că sunt bine școlit și informat, (având la spate o experiență de profesor de istorie și științe sociale de 16 ani, șase ani- șef de secție la gazeta raională Criuleni, întemeietorul și directorul muzeului raional de istorie și etnografie din Criuleni timp de 10 ani etc.) sunt pregătit pentru această prestație. Cu regret, n-am avut dreptate, pentru arhivistică este puțin să fii istoric bun. Dacă nu cunoști fondurile arhivistice, nu poți utiliza nici un dosar, nici un document…
Sub conducerea directorului ANRM, doamna Antonina Berzoi și al directorului-adjunct dr.Silviu Tabac în cadrul colectivului arhivei era o atrmosferă benefică, colegială, ca să nu zic foarte prietenească. Din acest motiv, trebuie să recunosc, că fără susținerea și ajutorul informațional primit din partea domnului Silviu Tabac, colaboratorilor colege doamna Maria Gorbatovschi și șefa depozitului nr.1 (secret) doamna Maria Costin nu mai deveneam arhivist profesionist, cum se zice cu actele în regură, fapt pentru care le sunt recunoscător și le mulțumesc din suflet.
Sunt născut și școlit în satul meu de baștină Jevreni, raionul Criuleni. Cum e și firesc, un profesionist istoric, fiind angajat în cel mai vechi și cel mai mare depozit de documente de arhivă, paralel cu munca de bază, am început a studia dosare de arhivă despre satul său, raionul său Criuleni etc.
Pe la începutul anilor 2000 în planul de activitate a secției de valorificare, alături de altele, era și pregătirea unor scrisori de informare cu fonduri concrete în scopul atragerii atenției autorităților locale și orășenești despre documentele importante, care se atribuie la localitatea respectivă. ANRM a avut o contribuție excelentă în promovarea cunoștințelor arhivistice pentru a convinge autoritățile locale să delegheze persoane competente la arhivă pentru a studia și utiliza aceste documente.
Prima scrisoare informativă, desigur am întocmit-o pentru orașul Criuleni, adresată Primarului Ion Simon, un Om de o mare inteligență, (de altfel, ca toți cei din dinastia Simon din Criuleni) și semnată la 25 iunie 2001, care este anexată la acest material. Cu siguranță că documentul rezintă interes pentru cei ce studiază istoria orașului Criuleni sau a raionului Criuleni, inclusiv fostul județ Orhei.
Celălalt document anexat este întocmit în iulie 1962 și este o Decizie a Consiliului de Miniștri a RSSM nr.326 despre despre lichidarea lacunelor în activitate privind utilizarea spațiului funciar al sovhozului„Criuleni”al Institutului Agricol „M.V.Frunze” din Chișinău.
Pentru a face lumină în istoria ținutului Criuleni, am hotărât să public periodic documente de arhivă, cu care m-am înarmat bine și pe care le voi pune la dispoziția stimatului cititor și cercetător al plaiului natal. Nu voi face trimitere la informația arhivistică a fiecărui document în parte, cei cointeresați pot face trimitere la blogul https://www.morărita .wordpress.com cu indicația sutorului sau editorului.
Adevărul despre Muzeul de Istorie și Etnografie din Criuleni într-un studiu istoric(adevărată enciclopedie a tuturor muzeelor din Republica Moldova-„Evoluția Rețelei Muzeale din Republica Moldova”, Chișinău, 2014, 284 pag.
Volumul este semnat de două personalități: Constantin Gh.Ciobanu și Mihai Ursu și a fost dedicat celor 125 de ani ai Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Vă pun la dispoziție câteva pagini din această „enciclopedie” de excepție a muzeelor din Republica Moldova
Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist, întemeietorul Muzeului Raional Criuleni de Istorie și Etnografie, la care a fost director al instituție timp de 10 ani.
Regretatul profesor universitar, dr.hab. Anton Moraru despre volumul„Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia.1941-1944.Documente și Materiale”editori Alexandru Moraru, Anatol Petrencu, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008, 362 pag.
Preambul:La 29 august 2009 profesorul universitar, doctor habilitat în istorie Anton Moraru i-a transmis istoricului arhivist și publicist Alexandru Moraru recenzia în manuscris a domniei sale despre volumul de carte„Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944.Culegere de documente” editată de Alexandru Moraru și Anatol Petrencu pentru ca acest text să fie publicat.Ținând cont de faptul, că regretatul profesor nu cunoștea calculatorul și a prezentat recenzia cum am mai menionat în manuscris, iar scrisul domnului profesor Anton Moraru ar putea liber concura cu scrisul medicilor, adică practic indiscifrabil, acest material a stat în sertar, până când intr-una din zile ale anului 2024, doamna Lucica Moraru, soția istoricului Alexandru Moraru cu o răbdare de invidiat a descifrat cele 35 de pagini ale manuscrisului timp de aproape o săptămână, pentru ca în cele din urmă, recenzia să vadă lumina tiparului. Nu ne rămâne decât să mulțumim doamnei Lucica pentru prestația intelectuală majoră și să vă informăm, că recenzia nominalizată și semnată de cunoscutul istoric Anton Moraru va fi inclusă în cartea doamnei Lucica Moraru în curs de apariție.
User comments
Profesorul universitar,dr.hab. Anton Moraru
Cartea despre care vreau să scriu este închinată unei mari personalități din istoria românilor. E vorba de mareșalul Ion Antonescu. Marele istoric al epocii contemporane profesorul universitar Gheorghe Buzatu l-a numit pe Antonescu„un martir al cauzei românilor de oriunde și de oricând”.
Despre mareșalul Ion Antonescu s-a scris foarte mult. În fosta URSS acest mare Om de stat al României, a fost blamat, numit cu cele mai scârboase cuvinte care predominau în limba rusă. Foarte mulți ruși, ucraineni, evrei, bulgari, unguri nu l-au înțeles și nici n-au vrut să-l înțeleagă, și nici nu l-au citit, nu l-au studiat, dar au început să scrie despre Antonescu cu multă răutate și venin de șarpe. Probabil, că a venit timpul să scriem despre Ion Antonescu din punct de vedere științific și adevărat, așa cum a fost el. Poporul român a luptat sub conducerea mareșalului Ion Antonescu cinci ani. Această luptă s-a dus pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord.
Aceasta se numește„Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944.Culegere de documente, Iași, Ed„Demiurg”, 2008, 362 pagini. Autorii ei sunt cunoscuții istorici Alexandru Moraru și Anatol Petrencu. Ei au adus 189 de documente de arhivă despre soarta Basarabiei sub conducerea mareșalului. Este o lucrare de unicat în istoriografia românească și cea europeană. Autorii au avut buna intenție de a depăși miturile propagandei comuniste precum că Ion Antonescu a fost „fascist”,„criminal, de război”, că chipurele România„a participat la holocaust”, că a jignit pe evrei”, că a „promovat antisemitismul”.
Această culegere de documente este prefațată de celebrul istoric, doctor în științe Gheorghe Buzatu, care a dat o înaltă apreciere a acestei lucrări și ne ajută să ne orientăm obiectiv, științific în lumea complicată a mareșalului Antonescu. De asemenea aducem sincere mulțumiri Doamnei Alexandrina Ioniță, doctor în istorie, director al Casei Editoriale„Demiurg” din Iași și redactorului de volum doamnei Tamara Avasiloaiei pentru editarea acestei culegeri de documente. Editarea acestei lucrări a devenit un fenomen științific în toată istoriografia națională românească. Iată de ce în anul 2006 mareșalul Ion Antonescu a fost numit printre primele zece personalități ale românilor din ultimii două mii de ani. Aprecierea mareșalului a fost dată de poporul român. Noi respectăm și stimăm poziția poporului român față de Ion Antonescu.Noi trebuie să spunem obiectiv, așa cum a fost: unde a greșit conducătorul României și unde a promovat o politică de apărare a Statului român. Istoricii comuniști și unii din cei necomuniști(G.Levit, V.Țaranov, S. Nazaria, P.Șornicov) readucem în discuție numai atitudinea lui Ion Antonescu față de evrei din Basarabia și Transnistria, iar dreptul mareșalului Antonescu de a apăra Basarabia și Bucovina, Transnistria nici nu este luată în considerație.
Profesorul de istorie Valeriu Anghelescu (gazeta„Moldova Suverană” din 28 iulie 2009); Andrei Oișteanu, care predă istoria antisemitismului la Centrul de Studii Ebraice al Universității din București; Mihail Brunis, Etraim Zurott și alți istorici subiectiv interpretează și apreciază activitatea mareșalului Ion Antonescu în 1940-1944.Ei critică într-un mod subiectiv și caută nod în papură, încearcă de a defăima personalitatea lui Ion Antonescu. Iată de ce considerăm, că volumul de documente„Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia(1941-1944), este binevenit pentru știința istorică și este după cum subliniează profesorul Gheorghe Buzatu,„un eveniment editorial”(pag.9).
Documentele 1-6 ne arată că numai în comunele Valea-lui-Vlad, Zgărdești și Cornești, județul Bălți în 1940-1941 au fost deportați, condamnați, arestați, maltratați,recheziționați de autoritățile sovietice de ocupație: peste 146 de oameni nevinovați(pag.40-45).
Autorii au selectat mai multe documente, care ne arată că regimul comunist a ucis în 1940-1941 peste 250 mii de români basarabeni nevinovați. Numai în documentele despre gropile cu morți din localul fostului Consulat Italian se specifică că s-au găit urme de sânge, s-au depistat cadavrele a 75 de patrioți români uciși de către cotropitorii ruși după ce au ocupat Basarabia și Bucovina de Nord în 1940.În gropile cu var de pe strada Livezilor au fost găsite cadavrele lui Pavel Țanțu, Ion Tislaru, Ilie Babu, Vasile și Petre Țanțu, Dionisie Doroftei, Ene Grigore, Trușcă Nicolae, Sehilea Dumitru, Dumitru Vieru, Teodor Guțu, Ilarion Roșca, Ion Popescu, Vlad Cerneavschi, David Filipenco și alții.(pag.65-67).
Autorii au ales o serie de documente, care ne arată că locuitorii Basarabiei s-au angajat binevol să sprijine programul de reorganizare a Statului Român și a Basarabiei în componența României Mari.Printre aceștea au fost:Vladimir Alealeii, Andrei Burcă,Toader Ursu, Ion Foiu, Gavril Croitoru din comuna Colonița, județul Lăpușna(pag.136-137).
Acești bravi români scriau în cererele lor, că ei s-au angajat cu tot cugetul și fapta lor să sprijine pe Mareșalul Ion Antonescu la implimentarea politicii României în Basarabia eliberată de sub jugul comuniștilor ruși.Toți românii basarabeni au luptat pentru restabilirea păcii și apărarea intereselor Basarabiei. Premilitarul Gheorghe Munteanu din comuna Oncești, Orhei a urmărit și reținut spionul sovietic Natalia Dobrovolski din Chișinău, care a fost parașutată de ruși în pădurea Orheilor.La 19 septembrie 1941 premilitarul Ion Oprea din satul Alcedar, Orhei a reținut pe teroristul Ștefan Dorman, trimis de comuniști în sat pentru a face propagandă sovietică(pag.159).
Un anumit interes prezintă documentele cu privire la activitatea presei în Basarabia în 1941-1944. Din materialele publicate reese că în această perioadă s-au editat ziarele„Basarabia”, „Raza”,„Buletinul provinciei Basarabia”,„Buletinul municipal al primăriei Chișinău”, „Misionarul”,„Luminătorul”, „Mugurel” și „Licurici”.
Numai la ziarele„Basarabia” și„Raza”au activat 23 de persoane, inclusiv pr. Vasile Țepordei, Sergiu Matei Nica, Nicolae Colban, Sergiu Roșca, Andrei Ciobanu, Nicolae Dunăreanu, Savin Lupu, Boris Kalmâc, Nicolae Glavatinski și alții(p.178).
Autorii au selectat și publicat o serie de documente, care ne arată procesul complicat de formare a organilor de conducere a regiunii dintre Prut și Nistru, inclusiv a Guvernământului Basarabiei sub conducerea generalului Constantin Voiculescu, perfecților Chișinău, Bălți, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Ismail și Cahul; inspectoratele de poliție, serviciul siguranței Statului, conducerea primăriilor, comunelor etc.(p.62-210).Din documentele publicate se vede activitatea mai multor cadre administrative din Basarabia.Se poate de menționat în această direcție guvernatorul Basarabiei, generalul Constantin Voiculescu, generalul Alexandru Ioanițoiu; secretarul general al Reședinței de miniștri Ovidiu Vlădescu; șeful Siguranței Chișinău Constantin Cristescu; maiorul Alexandru Vasilescu; comandantul militar al Chișinăului, colonelul Dumitru Tudose; șeful poliției Chișinău, colonelul Gheorghe Petreanu; colonelul Eugen Dumitrescu; prefectul din Bălți Gheorghe Stegărescu; inspectorul regional de poliție Bălți Alfred Paximade; ajutorul comisarului de poliție Bălți Marin Mihalcea; șeful poliției din Soroca, colonelul Ion Popescu; primarul orașului Soroca Vasile Munteanu; șeful Biroului de Siguranță Soroca, colonelul Constantin Bogdan; șeful serviciului administrativ Soroca A. Popovici; prim procuror al județului Chilia Remus Tomșa; generalul V. Davidescu, maiorul Ștefan Rădulescu; Guvernatorul Basarabiei, generalul de divizie Octavian Stavrat și mulți alții.
Aici am mai putea să-i evedențiem pe unii conducători ai administrației județelor Cetatea Albă, Ismail, și Chilia, care au fost inspectate în 1942-1943 de către Mareșalul Ion Antonescu.Conducătorul României a fost mulțumit și a apreciat pozitiv activitatea comandantului de jandarmi din Cetatea Albă, maiorul Bechi; prefectul din Cetatea Albă, locotenent colonelul Iosuf Drăghici, ÎPS Policarp de la Catedrala din Ismail; directorul școlii din comuna Șoldănești Gheorghe Țurcanu; primarul comunei Șoldănești Borcea; prim-pretor din Rezina Anton Sirlincan, administratorul fabricii de ulei din Rezina Nicolae Afloarei; primarul Rezinei Simion Constantinescu; directorul școlii de viticultură din Saharna Ștefan Ianciu; primarul comunei Cineșeuți, Rezina Matei Ivanescu; primarul orașului Orhei M.Roșca; directorul școlii tehnice industriale din Orhei Constantin Dumitriu și mulți alții (pag. 309-328).
Un interes aparte pentru istorici și pentru fiecare cititor prezintă documentele care ne arată dispozițiunile, deciziile, opiniile expuse de către mareșalul Ion Antonescu cu ocazia inspecțiunii sale făcute în Basarabia în 1941 și mai apoi la 7-11 aprilie 1942(pag.211-234).
El a subliniat că„administrația trebuie să fie sănătoasă și constructivă Basarabiei”(pag.211).„Toți funcționarii, indiferent de grad și funcțiune, trebuie să se încadreze în situațiunea momentului”(pag.212).După părerea lui Ion Antonescu, învățătorii și profesorii de toate gradele, trebuie să fie conștienți de misiunea lor și necesitatea ca în școală să se facă nu numai instrucțiunile, dar și educație. (pag.213).
Mai multe dispoziții despre școală, biserică, igiena socială, hrisoavele strămoșești (arhivele statului), economia națională, agricultură, finanțe și credite, drumurile și comunicațiile sunt actuale și la etapa contemporană(pag.211-224).
Deasemenea au fost evidențiate mai multe documente care ne descriu activitatea mareșalului Ion Antonescu în Basarabia și Transnistria în 1943- 1944 (pag.235-257).
Făcând cunoștință cu activitatea guvernatorului Transnistriei profesorului Gheorghe Alexianu a scris:„În administrația Transnistriei este angajat tot prestigiul Țării. Trebuie să facem dovadă că suntem capabili să administrăm și o țară mai mare„Pentru aceasta trebuiesc oameni aleși și siguri ca energie, pricepere, conștiință și cinste”(pag.225).
În anul 1943 Direcția C.F.R. a informat că se face speculă cu monumente funerare din piatră din cimitirul din Odesa. Auzind aceasta, Ion Antonescu a subliniat că o astfel de activitate„este o profanare, este un act odios și necugetat. Ne-am dus în Transnistria să facem o operă de oameni civilizați, dar nu de devastare”.(pag.233). Mareșalul Ion Antonescu era bun la suflet cu cei buni, dar era aspru și ostil cu dușmanii României, cu speculanții și tâlharii.Când la 30 martie 1942 a aflat că unii funcționari se ocupau cu furtul, el a dat ordin: „În lagăr și în judecată!”.(pag.226).
Și mai aspru era cu trădătorii de țară și spionii sovietici.La 18 aprilie 1942 a aflat că în ziua de 6 martie 1942, doi ostași germani au împușcat pe locuitorii satului Speia, Tiraspol, Alexandru Cojocaru și Maxim Givilică, ajutorul șefului de poliție comunale acestuia.Ei au fost împușcați la îndemnul unei femei, Tudora Chiroșca, al cărei soț se afla în armata roșie.Ostașul german Muller a fost judecat la 5 ani, iar Staller la 9 luni închisoare.În ceiace privește Tudora Chiroșca (Fedora Davâdovna Kiliroșchin):„Să fie împușcată fără întârziere.Judecata să se facă în 3 zile”(pag.227).
Cea mai complicată și tragică problemă din istoria activității generalului Ion Antonescu a fost politica sa promovată față de populația evreiască din Basarabia, Bucovina și Transnistria.Analizând aceste documente, noi regretăm pentru aceste pierderi omenești, avem remușcări sufletești și dorim să-i înțelegem poziția ambelor părți care au luptat în acest război.Ne pare rău ca s-a întâmplat asa ceva.Înrăutățirea relațiilor dintre populația evreiască și administrația mareșalului Ion Antonescu a fost o întâmplare mult regretabilă.Cu toate acestea, este curios lucru, fiindcă nimeni nu se întreabă motivele…de ce? Pentru ce?Unul din răspunsuri este factorul politic, lupta permanentă a evreilor împotriva Statului Român, miile și miile de diversii provocate de aceștea, comportamentul acestora la retragerea administrației românești din Basarabia etc.
Autorii acestei lucrări au selectat peste 60 de documente care se referă nemijlocit la soarta evreilor basarabeni și transnistreni. Deja la 24 iulie 1941 Guvernatorul Basarabiei, generalul Constantin Voiculescu a emis ordinul nr.61 la formarea ghettourilor în Basarabia, inclusiv Chișinău, Bălți, Rublenița, Secureni, Edineț, Orhei, Cahul.Prin documentul nr.7 este publicat tabloul-nominal a 76 de evrei, care au fost reținuți ca ostatici și mai apoi omorâți la 10-17 iulie 1941 de către poliția germană.(pag.45-47).
Sunt publicate mai multe documente preponderent la interogarea unor persoane de origine evreiască, inclusiv Leon Ghitelman din Soroca(pag.49-50), Iancu Steininan din Bălți (pag. 48-49) despre activitatea lor în 1940-1941, fiind învinuiți că au fost informatorii poliției secrete sovietice NKVD.
La 10 august 1941 s-a întrodus semnul de deosebire a evreilor din ghetourile Basarabiei, iar deja la 26 august 1941 după dispoziția generalului Ion Antonescu acest semn distinctiv a fost interzis (pag.52-88).
S-au publicat unele documente preponderent despre folosirea evreilor la munca obștească (pag.59-60). Deasemenea a văzut lumina tabloul nominal a 37 de evrei din Soroca, care au fost comuniști în ilegalitate și au luptat împotriva integrării teritoriale a României în perioada interbelică.
Pentru prima dată sunt publicate două rapoarte de anchetă ale Comisiunii sub conducerea generalului de divizie Constantin Niculescu, instituită conform ordinului domnului mareșal Ion Antonescu pentru cercetarea neregulelor de la ghettoul din Chișinău(pag.100-136). În componența Comisiunii au mai activat generalul magistrat Ștefan Stroie, inspectorul justiției militare; Laurențiu Preotescu, președintele Curții de Apel Chișinău; Traian Niculescu, procurorul general al Curții de Apel Chișinău; procuror instructor la Curtea Marțială din Chișinău și inspectorul general de la Banca Națională Gh.Păunescu; loc.colonel Alexandru Mădărjac.
Comisiunea a activat în Chișinău, începând cu 4 decembrie 1941. S-a constacta că au fost foarte multe încălcări în ceia ce privește condițiunile juridice, protejarea evreilor basarabeni.Psihoza socială a înclinat către mari delațiuniși și exagerări.
Au fost foarte multe elemente din masa cetățenilor, care scriau denunțuri asupra evreilor.Unii cetățeni scriau informații pentru a se răzbuna pe unii evrei care au activat în ilegalitatea comunistă din Basarabia.S-a constatat că unii legionari(agenți informatori de stat), deasemenea au scris mai multe informații deasemenea au scris mai multe informații neobiective despre populația evreească.
A exista o acțiune subversivă ilegală îndreptată de mișcarea legionară împotriva mareșalului Ion Antonescu. Legionarii se stăruiau să-l compromită, să îndrepte pe evrei împotriva generalului Ion Antonescu, să creeze instabilitate în țară și să-l răstoarne de la putere.Legionarii cereau de la evrei să scrie mai multe reclamațiuni împotriva administrației militare a Basarabiei, să se arăte că Ion Antonescu chipurile nu poate conduce țara.Ei încercau să-l învinuiască pe Ion Antonescu, că apără pe evrei, să-l descrediteze în față lui Hitler pentru a lua puterea de stat în România.
Din documentele publicate, prezentate Comisiunii susnumite de către locotenent-colonelul Palade, delegatul Marelui Cartier General pentru înființarea lagărelor și evacuarea evreilor, rezultă că au fost internați: la Vertiujeni- 23.000 evrei, la Mărculești- 11.000 evrei și la Chișinău în ghettou- 11.525 evrei, „La aceștea se mai adaugă evreii din Orhei, Cahul, Ismail, Chilia Nouă și Bolgrad, unde numărul lor nu a depășit 1000 de internați în fiecare localitate”(pag.132). Deci, în totalitate au fost internați 75-80 mii evrei.
Totodată, din situațiunea prezentată Comisiunii, de către Inspectoratul de Jandarmi Chișinău, însărcinat cu executarea evacuării evreilor, rezultă că prin diferitele puncte de trecere stabilite, pentru evacuare au dost trecuți din Basarabia 55.867 evrei, iar din Bucovina 45.538 evrei (pag.132). În total- 101 405 evrei.
Din aceste date reesă că aproape 25.000 evrei din Basarabia au murit de moarte naturală, au evadat sau au fost împușcați de către poliția și armata germană, de către unitățile legionarilor. La 1 august 1941, locotenentul german N a scos din ghettoul Chișinău 450 de evrei pentru a participa la munca obștească, iar în realitate 441 evrei au fost împușcați, lângă Visterniceni, iar în ghettou s-au reântors numai 39 evrei (pag. 134). Mai apoi la 7-8 august 1941 au fost duși la reparația drumurilor la șantierul Ghidighici peste 525 evrei dintre care peste o săptămână la 14-16 august s-au întors numai 200 evrei, iar 325 au fost uciși( pag.134).În lagările din Tătărești căpitanul Ioan Ketre (legionar) a împușcat 451 evrei(pag.135). Pe traseul Secureni- Cosăuți în august-decembrie 1941 locotenentul Roșca Augustin a executat dispozițiile date și a organizat împușcarea a circa 500 evrei, dintre evacuați (pag.136).
Au fost împușcați mai mulți evrei pe traseul Edineț- Cosăuți (pag.136). S-au petrecut scene dramatice încât cei ce au luat parte poartă toată responsabilitatea în fața istoriei.Deasemenea în culegerea prezentată, sunt publicate mai multe documente despre represaliile evreilor în Transnistria. S-a constatat că a fost o mare tragedie pentru evreii din Basarabia, Bucovina și Transnistria.
Responsabilitatea revenea nu atât mareșalului Ion Antonescu, cât generalului Constantin Voiculescu, guvernatorul Gheorghe Alexianu, unităților de poliție germane, legionarilor,inclusiv căpitanului Ioan Vetre. Maiorul Drăgulescu, colonelul D.Tudose, colonelului Palade, locotenentului Augustin Roșca, locotenentului Popovici; sublocotenentul german Meinrich Frotilich din Marele Comandament al unității germane din Chișinău și alții. În aceste condiții mareșalul Ion Antonescu a dat numeroase ordine și dispoziții pentru a depăși„neregulele”din ghettourile din Basarabia.
Meritul acestor autori constă în faptul, că au adus și publicat unele documente care ne lămuresc cauzele care au adus la această tragedie sângeroasă din istoria Basarabiei și Transnistriei.Comisiunea generalului Constantin Niculescu a stabilit numai unele cauze ale represaliilor contra evreilor și altor etnii din regiunile Basarabiei și Transnistriei.
Sa evedențiat faptul, că era stare de război și se ducea lupta pe viață și pe morarte, iar prezența elementului evreiesc„în timp de război era prima și la cea mai serioasă piedică și opera de reconstruire și statalizare a liniștei și siguranței publice” și în general„Statului Român”(pag.105).Această constatare reeșia din stările de fapt, din realitatea socială, economică a Basarabiei.Populația evreească din Basarabia s-a trezit peste noapte după 22 iunie 1941 în stare de război cu Armata Română.
O altă cauză consta în faptul că în perioada 1918-1940 a existat„o permanentă ostilitate”, în război politic, propagandistic și psihologic desfășurat de elementul evreesc împotriva României. Au fost desprețuite și încălcate legile României, interesele românilor basarabeni de către reprezentanții populației evreiești. Majoritatea evreilor luptau pentru răpirea prin forță a Basarabiei de la România și anexarea ei la URSS, ceea ce era o subminare directă a existenței unității Statului Român. Organizațiile evreești din Basarabia au avut o atitudine iresponsabilă față de România în perioada interbelică: numai în organizația comunistă ilegală din Basarabia în 1939 erau înscriși 375 de comuniști, dintre care 90 la sută o alcătuiau evreii.
Deasemenea Comisiunea a arătat că în anii 1918-1940 cele mai multe elemente evreiești au ignorat cu totul bunăvoința stăpânirii noastre care-i egalase in drepturi cu românii pe toți evreii. Pe de altă parte, evreii nu-și luau ochii și gândurile lor de la răsăritul secerii și ciocanului, formând din pământul Basarabiei o pepenieră principală de recrutare a majorității infractorilor și spionilor sovietici care lucrau contra siguranței Statului Român și a ordinei publice.(pag.105). De fapt această problemă nu este studiată. Se știe că în 1918-1940 în Basarabia au fost săvârșite circa 10.000 de acte teroriste, banditești, mișcări ilegale, proteste organizate de către populația evreiască din această regiune românească. Ar fi cazul că Institutul de Istorie a A.Ș.M. să înainteze această problemă ca o temă de cercetare.
3).Comisiunea a subliniat că„în iunie 1940, când trupele românești au trăit dureroase clipe ale retragerii fără luptă amarul tuturor umilințelor, tot evreii l-au provocat. Slăvind zgomotos „fericirea roșie”care se apropia, evreii pălmuiau prin batjocură și sfidare, obrazul crispat al ostașului român care se supunea fără voie unei rușini copleșitoare”(pag.109).
Aceste evenimente tragice prin care a trecut Armata Română în iunie-iulie 1940, manifestările antiromânești a evreilor și rușilor a provocat o mare ură antievreiască în rândurile Armatei Române, care a eliberat Basarabia în iunie-iulie 1941. Deasemenea și populația pașnică a declarat război elementului revoluționar evreiesc. Comisiunea susnumită a arătat că numai în iunie-august 1941 unitățile militare românești au primit peste 9050 de denunțuri împotrica evreilor care provocaseră multe stricăciuni în Basarabia.
4).Comisiunea a constatat că„aceiași atitudine de persecuție și apăsare și-au imprimat-o față de români temporar rămați sub stăpânirea comunistă. Mărturisirile preotului Vladimir Burjakovski, a profesorului Glica și a avocatului Constantin Stroienescu date in fața Comisiei, evidențiază din plin ura desfășurată de aceste elemente contra a tot ce era românesc în Basarabia îngenunchiată”(pag.105). Cu ajutorul informatorilor din rândul populației inclusiv și a evreilor numai în 1940-1941, în Basarabia și Bucovina de Nord au fost arestați, maltratați, deportați, judecați, împușcați peste 200.000 de oameni, inclusiv și pe unii evrei mai bogați.
În 1940-1941 evreii au fost încadrați în războiul antiromânesc organizat de URSS și Partidul Comunist. Anume acest război s-a prelungit după 22 iunie 1941, dar de data asta biruitorii au fost ostașii români.
Represaliile împotriva evreilor au fost o formă a războiului care a cuprins toate formele de nimicire a forței dușmanului.Prin aceste represii s-a incercat să fie limitat și anihilat „terorismul rusesc îndreptat împotriva Armatei Române” (pag.67).În documentul nr.42 se specifică familiile a 37 de evrei din orașul Soroca care au fost membri ai partidului comunist și care au activat în diferite organizații sovietice„contra intereselor românilor rămași sub ocupația rusă și a Statului Român”(pag.79).
5) Comisia a onstatat obiectiv că„evreii care au însoțit trupele rusești în retragerea în 1941 au căutat deasemenea să-și manifeste sentimentul de dușmănie, față de Țara Românească, care-i ocrotise, iar aceștea s-au maniferstat prin distrugerea propriilor lor imobile, pentru a nu rămâne intacte în patrimoniul Statului, iar o parte din acei rămași în prezența trupelor române au contribuit în largă măsură la sabotarea dispozițiunii lor de ordine și siguranță, luate inițial de Comandamentul Militar.(pag.109)
6). Noi considerăm, că una din cauzele luptei totale împotriva evreilor a fost interesul unităților germane de a se îmbogăți, Guvernământul Basarabiei, deși era ca un organ cu deplină autoritate în materie, totuși s-a lăsat în acest caz, subordonat Comandamentului militar german.Numai în Chișinău, agentura germană a distrus 359 imobile, iar 1906 imobile s-au păstrat într-o stare locuibilă(pag.108). De la populația evreiască au rămas în Chișinău 6525 apartamente locuibile și 323 apartamente nelocuibile.Averea multor din aceste apartamente a fost jefuită.(pag.108).
7).Noi considerăm că a mai fost încă o cauză care a dictat represaliile împotriva evreilor. Ea constă în influența poliției germane în problema evreiască.Cele mai multe cazuri de împușcare a evreilor în Basarabia și Transnistria au fost săvârșite de armata germană și unii legionarii din Armata Română, din unitățile de jandarmi. Anume aceste forțe au devenit forța de luptă cu populația evreiască, pentru că ele aveau o ideologie comună- fascismul.Această ideologie rasistă nu era împărtășită de mareșalul Ion Antonescu. Dar el a fost impus de Hitler să se conformeze acestor condiții pentru a elibera Basarabia, Bucovina de Nord, apoi și Transnistia.
8). Populația evreiască a suferit din cauza politicii promovate de către Stalin. Anume acest mare tiran al secolului XX a interzis de la 1 iunie 1941 evacuarea evreilor din Basarabia și Bucovina în URSS. El, Stalin a dorit ca populația evreiască, după cum recunoaște istoricul izraelian Benton Princiuko, că în Basarabia pentru a organiza lupta ilegală împotriva Armatei Române.În aceste condiții de război, mareșalul Ion Antonescu nu putea să permită organizarea luptei teroriste în spatele frontului și reieșind din tactica de război a fost dată o lovitură totală împotriva întregii diaspore evreiești din România. Evreii au căzut pradă, ca o jertvă a propriilor greșeli și activității de drept penal. În condițiile războiului a fost pus în acțiune principiul responsabilității totale a întregii populații evreiești în fața crimelor totale comise de unele grupări evreiești în 1918-1944 față de România.
Această culegere de documente este binevenită și prin faptul că despre perioada 1941-1944 în Basarabia s-a scris foarte puțin, preponderent au scris în perioada 1945-1989 numită „Marele război pentru apărarea Patriei”, că Hitler a năvălit asupta URSS, istoricii comuniști I.Lekit, S.Nazaria, P.Șornicov etc. Dar nici un cuvânt nu s-a scris despre eliberarea Basarabiei și Bucovinei, despre jertfele Armatei Române și a mareșalului Ion Antonescu, pe altarul luptei pentru reântregirea României și respingerea prin forță a Pactului Hitler-Stalin din 1939.
Documentele publicate ne vor ajuta să combatem anumite speculații și falsificării premeditate cu privire la personalitatea lui Ion Antonescu. Redactorul revistei„Săptămâna”(2009, 28 august, pag.72-73) Viorel Mihail încearcă să propage mitul precum că mareșalul Ion Antonescu era„bolnav”, „nesigur”,„ne serios”, „instabil”,„lăudăros” și„nestatornic”etc.Aceleași falsificări despre Ion Antonescu le propagă și istoricul român Alex Mihai Stoenescu în cartea sa„Istoria loviturilor de stat în România”(București, 2002).
Fiind un necunoscut în lumea științifică din Basarabia și necercetând arhivele statului din Republica Moldova, acest Stoienescu afirmă greșit precum că Ion Antonescu ar fi dat „o lovitură militară”după ce a făcut curățenie printre adversarii săi din armată. În realitate documentele prezentei culegeri ne arată că Ion Antonescu avea o mare autoritate și respect în rândurile Armatei Române. In celei mai grele și tragice timpuri ale României, armata a fost de partea mareșalului Antonescu.
Venirea la putere a lui Ion Antonescu la 5 septembrie 1940 n-a fost„cu preponderență opera germaniei” după cum afirmă Viorel Mihail („Săptămâna”, 2009, 28 august, pag.13). General Ion Antonescu a luat puterea de conducere din mâinele regelui Carol al II-lea.A încercat să facă dreptate,„să dea tuturor putința de a trăi omenește, să facă să înceteze dezmățul sus, și să începă bunul trai jos”.
Și astăzi unii istorici îcearcă să-i îndreptățească pe liderii partidelor istorice (PNȚ și PNL) și să-l„demaște” pe mareșalul Ion Antonescu, precum că el era„instabil”, „trăsnit”etc.(Ionel Pop, lider țărănist și nepot al lui Iuliu Maniu), că chipurile„și-au făcut unele relații printre legionari”(„Săptămâna”, 2009, 28 august, pag.12-13).
În realitate partidele istorice n-au fost în stare să pregătească România să se apere.Toți ei l-au invinuit pe Carol al II-lea și pe Ion Antonescu.
Ei încercau în 1940-1944 să-l învețe pe Ion Antonescu cum să conducă Țara. Când se ducea războiul sfânt pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, Iuliu Maniu, liderul PNȚ, scria că Ion Antonescu„e un om neserios, foarte ambițios și mie nu-mi inspiră încredere; în timpul din urmă am impresia că el și-a făcut unele relații printre legionari”.(„Săptămâna”, 2009, 28 august, pag.12)
Analizând această culegere de documente, am formulat unele probleme care trebuie să fie cercetate de către știința istorică din Republica Moldova în contextul acestor evenimente care au influențat soarta Basarabiei.
1).Activitatea asociațiilor organizațiilor evreiești din Basarabia în 1918-1940 și lupta lor pentru dezmembrarea României.
2).Rolul populației evreiești în reanexarea Basarabiei la URSS în 1940.
3). Rolul elitei politice de entitate evreiască în lupta URSS contra României. În 1918-1940. Printre aceștea pot fi numiți: Țenin, Troțki, Sverdlov, Racovskii, Ivan Suslic(Badeev), S. Bubnovskii, Antipov, A. Rubinștein, M.Brasovan, G.Feldman, T.Kruciok, L.Iudis, H.Livșiț, I.Bugor, A.Talmazan, L.Boguslavskii, H. Bernștein, M.Stolear, G. Morghenștein, P.Constantinescu-Iași, E. Fridman, E. Sinkler, L. Barskii și mulți alții.Trebuie de arătat rolul lor în lupta imperialismului sovietic contra României.
4).De cercetat activitatea elitei politice și culturale din Basarabia în 1941-1944. Noi trebuie să cunoaștem pe acele mari personalității care au condus cu România în acele timpuri grele.
5). Este necesar de a cerceta și a descrie istoria economică a Basarabiei în 1941-1944.
6).Propunem să fie studiată tema cu privire la susținerea Armatei Române de către populația Basarabiei și starea eu morală.
Această carte este un moment închinat mareșalului Ion Antonescu, care în numele eliberării Basarabiei și Bucovinei a dus un război total împotriva ocupanților ruși pentru refacerea României Mari.
Documentele publicate ne ajută astăzi să-l plasăm pe mareșalul Ion Antonescu în rândul celor mai mari Bărbați ai Neamului Românesc.Suprema voință a decis că Ion Antonescu să piardă războiul antisovietic, dar el a învins istoria și a rămas un erou național, un mare conducător de oști, un bun gospodar și patriot al întregului Neam Românesc.
29 august 2009
Anton MORARU, doctor habilitat în istorie, profesor universitor
NOTĂ: Manuscrisul original a fost discifrat și îngrijit de Lucica Moraru și se păstrează în cadrul familiei.
Autor: Alexandru Moraru, istoric, arhivist și publicist
Cu regret, considerând că oamenii și tineretul în deosebi trebuie să cunoască istoria adevărată, vin în fața cititorului cu una din cele mai triste pagini din istoria Basarabiei, după a doua ocupație sovietică (1944), ajunul foametei organizată de sovietici 1945-1946. Autoritățile sovietice de ocupație au folosit cu succes violența și mașina sângeroasă a serviciilor secrete (MGB)MSS (Ministerul Securității de Stat), care ulterior și-a schimbat abreveatura în KGB (Comitetul de Stat al Securității). Această structură de stat a realizat cele mai groaznici și mârșave operații împotriva populației pașnice locale.Frica, nedreptatea și batjocura a fost adusă în Basarabia pe tancurile rusești. Până azi încă nu se știe, cifra concretă a celor omorâți, schinjuiți, aruncați în gropi cu var sau împușcați de ocupanții sovietici. Toate aceste atrocități erau îndeplinite în majoritatea cazurilor de ofițerii serviciilor speciale(secrete) amintite anterior pe post de călăi. Aceștea îndeplineau toate dispozițiile lui Stalin și Beria de la Moscova.Comportamentul ocupanților corespundea ucigașilor și tâlharilor de la drumul mare; au prădat oamenii în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă erau siguri că nu vor fi pedepsiți, trebuiau doar să se împartă cu superiorii lor.
Nu este secret că în Basarabia, sau cum au numit-o sovieticii, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în perioada 1945-1947 a avut loc foamete cumplită organizată de ocupanții sovietici, după ce au furat și curățit podurile confiscând toate rezervele alimentare ale băștinașilor. Mureau oamenii ca muștele, în case, pe drumuri, pe dealuri și păduri.
Am publicat un set de documente de arhivă despre aceste atrocități, în deosebi în volumul Alexandru Moraru„Victimele Terorii Comuniste din Basarabia 1944-1956”, Editura Iulian, Chișinău, 2010, capitolul„Consecințele Foametei Organizate de Sovietici (documente șocante)”, vezi pagina 393- 440
Numai să nu credeți că ocuanții sovietici, inclusiv ofițerii și soldații ministerelor de forță au avut cumva de suferit de pe urma foametei organizate de ei…Categoric nu!
Am lucrat în arhivele Republicii Moldova mai bine de un deceniu, inclusiv la acest subiect și adevărat vă spun, în cele peste câteva zeci de mii de documente de arhivă, atât românești, cât și sovietice se află adevărul istoric. Nimeni n-a adus atâta moarte, sânge vărsat nevinovat, lacrimi și sărăcie pe acest pământ cum au făcut-o rușii și sovieticii(a se citi evreii,ucrainenii și rușii)…
Vin în fața stimatului cititor cu un singur document de arhivă din fondul arhivistic al Comitetului Central al Partidului Comunist(b) din Moldova, tradus de mine din limba rusă, pe care-l pun la dispoziția Dumneavoastră, care este o mărturie a comportamentului ofițerilor securiști sovietici în RSS Moldovenească, despre corupția, nerușinarea și obrăzniciile ofițerilor în comportamentul lor față de populația locală; veți vedea cât au fost de hapsîni și lacomi, mizerabili pentru a se îmbogăți pe seama oamenilor.
Documentul de arhivă a fost întocmit în anul 1946, este semnat de împuternicitul superior Kiseliov și nu este altceva, decât un demers al acestui ofițer, către secretarul CC al PC(b) din Moldova Salogor despre fenomenul Nazarov, un ofițer „gospodăros” care din toate activitățile sale, căuta să scoată cât mai mult profit personal.În document sunt prezentate doar 7 cazuri despre acest afacerist cu epoleți, dar credeți-mă că în dosarele de arhivă, se pot depista încă câteva sute bune de asemenea ofițeri.
Evenimentele descrise în document au avut loc în partea de Sud a RSS Moldovenești, preponderent în zona Comrat-Bender, adică în partea unde locuiau compact găgăuzi, fiindcă în cazul dat pe ei„epoleții” îi arestau și îî trimiteau în Siberia, pe ei îi împușcau ca pe iepuri fără anchetă și judecată, pe ei îi deposedau de bunurile materiale, muncite cu atâta trudă…
Am studiat mai multe documente de arhivă despre viața și activitatea găgăuzilor și cu responsabilitate vă spun, că în urma foametei organizate în RSS Moldovenească în perioada 1946-1947, cele mai multe cazuri de deces și cazuri de canibalism au avut de suferit un număr considerabil de găgăuzi din zona respectivă.Din acest motiv, îmi este greu să înțeleg de ce găgăuzii contemporani, în majoritate vorbesc numai rusește și sunt gata să-și dea viața pentru prosperarea Federației Ruse.Nu găsesc nici un răspuns…poate de frică, poate din dragoste față de lenin sau Pușkin..
Dar cum am obiceiul să spun, cel mai tare argument este documentul. Vă invit să-l studiați!
Document de arhivă inedit
Secretarului CC al PC(b)din Moldova
tov. Salogor
Fapte de încălcare a legalității revoluționare de către șeful secției raionale Comrat al Ministerului Securității de Stat, locotenent superior Nazarov I.N.
Cazul 1
În lunile februarie-martie 1946 tov. Nazarov împreună cu căruțașul Railean de la instituția sa au venit în satul Desinje la o familie din cei arestați anterior și a confiscat (nu se cunoaște dacă a fost sau nu luat la evidență)vin în cantitate de 1000 de litri cu tot cu butoi. De la cine a fost confiscat vinul, știe Sarioglo Dmitrii Ivanovici, locuitor din această localitate.Unde a ascuns tov.Nazarov 600 de liti de vin nu se știe, dar 400 de litri i-a trimis șefului său suerior maiorului Mocealov, din serviciul respectiv de la secția Județeană Bender.
Cel din urmă în 1946, împreună cu locotenentul inferior Kiseliov au trinsmis pentru Nazarov 1000 de ruble. Vinul de la Mocealov l-a transportat locuitorul satului Dezinji Sarioglo D.I. pentru care Nazarov i-a eliberat o deplasare scrisă. Tot de la respectivul, Nazarov a mai primit și alte produse alimentare.Astfel în februarie 1946 a primit de la el un sac cu porumb.
Soția celui arestat, împreună cu câțiva martori a plecat la Bender și a depus o plângere pe Nazarov, pentru că i-a confiscat vinul. Plângerea a ajuns la anchetatorul superior de la secția județeană Bender a MSS(Ministerul Securității de Stat) locotenentul Vinocurov(mi-a spus el personal), iar tov.Vinocurov a transmis plângerea șefului adjunct al secției județene Bender al MSS maiorului Tocarenco. Ulterior, unde a dispărut plângerea nimeni nu știe, din acest motiv până în prezent autoarea plângerii n-a primit nici un răspuns.
Cazul 2
În primele luni ale anului 1946 de la Ministerul Securității de Stat au venit câțiva colaboratori la Nazarov pentru ca acesta să le cumpere din satul Dezinje berbeci cu 150 de ruble bucata.Pentru a cumpăra berbecii, Nazarov i-a ordonat locotenentului inferior Kiseliov, împuternicitul său de a se ocupa de aceasta.
De la MSS a venit de două ori colaboratorul Varghin, colaboratorul Șkviro, căruia tov.Nazarov i-a dat căruță din Comrat până la Chișinău. Căruțașului i-a eliberat deplasare în caz de control pe drum.
Cumpărarea berbecilor s-a făcut prin presiune asupra vânzătorului. Personal tov. Nazarov la sovietul sătesc l-a silit pe Croitor (locuiește în drum spre spital în satul Dezinji, ceva mai sus de atelierele combinatului, din partea stângă) să vândă nu un berbec, cum a vrut Croitor, ci doi.
În afară de aceasta, în luna martie cu mașina a venit maiorul Șvein, care de asemenea a cumpărat berbeci pentru colaboratorii MSS.
Tov.Nazarov a ordonat împuternicitului său Kiseliov să cumpere 3 berbeci pentru care i-a dat 450 de ruble:„doi berbeci mii aduci mie, iar unul îl duci gratuit șefului secției II-a MSS tovarășului Iacovlev.
Ceva timp în urmă, tov. Iacovlev împreună cu maiorul Șvein i-a trimis lui Nazarov un bilețel în care era scris:„Ivan Nicolaevici nu avem ce mânca, găsește și trimite vre-un berbec!”
Cazul 3
În anul 1945, luna iulie tov.Nazarov l-a arestat pe locuitorul or.Comrat, Cojuhari. Fără a se clarifica până la capăt, a confiscat nu numai averea lui Cojuhari, dar și a rudei sale Kiriakova, care locuia împreună cu Cojuhari.Averea a fost confiscată, inclusiv 3 porci. Kiriakova a început a căuta dreptate. Porcii ei i-au fost întorși, dar după un timp, un porc a căzut și la 10 august 1945 l-a vândut.În cele din urmă, tov.Nazarov i-a confiscat alt porc, împreună cu câțva purceluși. Kiriakova din nou a început a umbla după dreptate la instanțe…Atunci tov. Nazarov i-a înapoiat 4 purceluși, iar restul și-a oprit pentru dânsul. În felul acesta s-a terminat această istorie. La servici tov.Nazarov în fața fostului secretar Harevici se lăuda, că cineva i-a dăruit acești purcei. Tov.Harevici cunoaște acest caz în detalii.
Cazul 4
Tov. Nazarov a arestat locuitoarea din or. Comrat Urum Lelea, care mult timp nu a fost condamnată. În februarie lui Urum Lelea i-a murit tata. Tov.Nazarov împreună cu căruțașul au venit la casa lui Urum, în care s-au aflat un timp îndelungat. Peste câteva zile, la Nazarov în casă au apărut un șifonier,un garderob și un comod, iar căruțașul s-a pricopsit cu o oglindă. Toată această mobilă aparținea celei arestate. Într-o discuție cu împuternicitul său Kiseliov, când veni vorba despre aceste obiecte, tov. Nazarov a declarat că„eu cu Brajnikov le-am procurat legal, am plătit pentru ele”.
Cazul 5
În anul 1945 tov.Nazarov a arestat pe locuitoarea din or.Comrat, Pocoitova Dora. În cele din urmă, aceasta a fost condamnată la 5 ani detenție în CCM(colonie de detenție prin muncă-Al.M.). Cu toate acestea, instanța a hotărât, ca averea condamnatei să fie întoarsă familiei. Dar n-a fost să fie așa, o parte din avere și-a însușit-o comendantul secției raionale Coca,iar cealaltă parte a luat-o tov. Nazarov.
În noiembrie 1945 pentru a controla secția raională în localitate au venit cu inspecție ministrul adjunct al MSS colonelui Ivanov, șeful direcției II a maiorul Iacovlev și căpitanul Râjov.
Când aceștea au intrat în camera lui Nazarov, ei au văzut pe perete covorul confiscat de la condamnata Pocoitova Dora. Unul din cei veniți l-a întrebat pe Nazarov:„Ce șefule, probabil că l-ai confiscat?”, la care Nazarov a răspuns că acesta este unicul obiect pe care l-a procurat în Comrat.
După o lună jumătate a parvenit hotărârea Comisiei Excepționale, dar cu toate acestea, Nazarov nu a întors obiectele lui Pocoitova familiei condamnatei nici azi.
Zilele trecute la piață, soacra medicului stomatolog al detașamentului de frontieră, căpitanul Kunivțev-Anastasia Anastasievna, într-o discuție despre covor, i-a mărturisit unui vecin:„Uite Nazarov, a arestat-o pe vecina mea Dora, iar covorul și l-a luat lui, am văzut-o pe soția lui Nazarov cum usca afară covorul pe frânghie.”
Cazul 6
În octombrie 1945 a fost arestat locuitorul Deli N.N. La arestat împuternicitul secției Kiseliov și l-a adus la Comrat în căruta celui arestat. Tov. Nazarov din propria inițiativă i-a luat căruța lui Dedi, care era aproape nouă, și i-a dat-o pe a lui, mai veche. În felul acesta Nazarov s-a pricopsit cu o căruță nouă, a făcut schimb, nici cu-n fel de rău…
Despre acest lucru a aflat procurorul județean Kamâșanov, care l-a chemat la procuratură și l-a pus să scrie explicație la cazul respectiv.Procurorul a dat dispoziție ca Nazarov să-i întoarcă arestatului căruța cea nouă, dar Nazarov nici azi nu i-a întors căruța…
Cazul 7
În luna februarie 1946 Nazarov a luat de la depozitul „Zagotzerno”din satul Dezinje 6 saci cu porumb. Când șeful depozitului Rotari a cerut banii pentru costul porumbului , Nazarov i-a spus„Dacă te vei plânge cuiva, te voi aresta și te voi băga la dubă!”.
Toate aceste materiale despre Nazarov au fost transmise șefului inspecției speciale ale Ministerului Securității de Stat maiorului Potapov.
Cu toate acestea, pentru gravele încălcări a legalității revoluționare de către șeful secției raionale al MSS locotenent superior Nazarov nu s-a luat nici o măsură.
ALEXANDRU MORARU BLOG 