ve.ve.ve.ritza

Stiu ca orice productie quasi-inteligenta care se respecta este supusa unor reguli ale limbii in care este scrisa, insa aceasta manifestare a creierului meu privat de libertatea de a fi tampit nu se vrea a fi o cuvantare de la balconul evitan, ci doar o scriitura mititica, garbova, dar totusi scelerata.
In acest punct v`ar fi de folos unora sa deschideti dex`ul intr`un tab fiindca sunt sigura ca nu ati fost capabili sa faceti big wet puppy eyes pana vi`l da cineva care ‘deja l`a citit’. Cum au facut altii. Bine, eu.
Despre ce vreau sa scriu? Pai… subiecte personale am cam 2, insa cineva foarte grijuliu mi`a furnizat vreo cateva. Apoi a avut inclinatia pur samariteana de a dialoga cu mine pana am tes o panza a Penelopei in care m`am invelit si am dormit aseara. N`o destram. Mai tes.
Ma uit la ce am scris si ma mira tonul bland, egal, liniar si uniform. E mocnit. Mocneste si trosneste pentru ca pe lume exista oameni. Stiu, este o veste groaznica.
Desi (vroiam sa`l pun la inceput pe ‘desi’, dar piticul meu literat a zis ca e ‘a big no-no’) am scris in nenumarate postari ca accesele de feminism si crizele de misoginism imi provoaca repulsie, cam despre asta ar fi vorba acum. O sa ma adresez doar feministelor, misoginilor le las sansa de a ma imbuna cu o bere.
Dragele mele, faptul ca sunteti niste fiinte limitate, care nu au realizat absolut nimic pana acum (acum fiind orice varsta peste 20), care aveti o cultura zgrunturoasa inghesuita in prea multe sertare ale creierului vostru mic si imprastiat, care nu aveti vreodata o idee careia sa`i spuneti ‘a voastra’, care invidiati tot ce misca pentru ca misca, femeiuste, muieri, ranite, do-borate, calcate in picioare de catre barbati pe care VOI i`ati ales candva, nu va da dreptul de a pretinde ca sunteti oarecum superioare. De asemenea, nu va da dreptul de a va posta in fata noastra, a celorlalti si in special a barbatilor pe care ii urati asa de mult pentru ca unii, in infinita lor bezna sunt mai destepti ca voi, si sa ne puneti o piedicuta. Sa ne bagati pe gat o firma luminoasa pe care sa scrie ‘asociatia femeilor…’ si cui-ii-pasa-ce-mai-scrie-dupa. Nimic nu`mi displace mai mult decat oamenii care categorisesc oameni. Nimic nu urla mai tare ‘IMBECILITATE’ decat o adunare de muieruste din ale caror onomatopee distingem ‘vrem sa fim EGALE cu voi, dar pentru asta TREBUIE, SIMTIM nevoia de a va sublinia faptul ca suntem FEMEI si avem DREPTURI’. Adica cum? Ele sa fie un pic mai egale decat noi, ceilalti. WTF?! Gasculitele astea cu aere de lebede isi trag singure un sut in cur cand propavaduind o idee (antica, veche de cand lumea, si NU A VOASTRA) o desfiinteaza in secunda 2. Spuneti`mi, va rog, la ce v`ar folosi o asemenea asociatie? Va vaneaza cineva pe strada? Sunteti constranse? V`au fost luate din drepturi? Care e motivul? Orice mi`ati debita acum intr`o lunga si alambicata cuvantare presarata ici-colo cu greseli de limba, logica si multe alte lucruri, va luminez eu. Va spun adevaratele motive care ar putea provoca aceasta mica furtuna de idei tampite din capu` vostu sec. O sa ma adresez fiecaria dintre voi, ca sa va intre bine in cap si sa se aprinda o ultima lumanare in pacla din cutia voastra craniana.

1. Nimanui nu`i place de tine.

-pentru ca ai o minte ingusta si inchisa ermetic
-pentru ca ai impresia ca detii niste adevaruri si nici o alta parere nu este demna de a fi luata in seama de tine
-pentru ca mergi cu nasul pe sus
-pentru ca barfesti
-pentru ca iti etalezi cultura prin jumatati de citate
-pentru ca a ti se spune ca gresesti iti provoaca o Hiroshima in creier
-pentru ca esti butucanoasa pe toate planurile

2. Nimeni nu te observa

-pentru ca nu exista absolut nimic de observat, o gasca de lesbiene in devenire (alt subiect), plate in fata, in spate si in varf

3. Esti mititica, fragila, casanta, sparta in bucati mici

-pentru ca esti slaba

4. Toti barbatii fug de tine

-are sens? Pentru toate motivele de mai sus

5. Viata ta nu are absolut nici un sens sau directie

-pentru ca esti de o stupiditate rara si pura

Nu stiu de ce am scris atat cand puteam sa zic ‘vreti sa faceti feministe cand cresteti mari pentru ca sunteti proaste’.

De cel putin 2 saptamani incoace, tot ce aud e ‘caini comunitari’, ‘Rosia Montana’ si ‘bani europeni’. Toata lumea are pareri fiindca de asta i s`a dat omului creier: sa aiba pareri. Ei bine, gresit! I s`a dat creier sa gaseasca solutii. Si au gasit. Hai sa dam drumu’ la exploatare fiindca o sa ne umplem de bani. Cine, eu personal? Sincer nu astept nici un ban, vreau doar sa nu`mi bage nimeni mana`n buzunar. Din partea mea, ca persoana singulara din Iasi, sa faca ce`or vrea. Nu`mi pun mie cianura la fund daca exploateaza si nici nu`mi dau o pepita daca ramane aurul al nostru. Cu asta… m`am lamurit. In schimb nu`i inteleg pe cei 7 pitici cu tarnacoape in spinare care stau in subterana de dragul familiilor lor. Da` daca dai coltu` acolo de inanitie sau lipsa de oxigen, ii faci un bine familiei? Mergi zilier in satul alaturat unde cineva are nevoie sa`i culegi poama si`ti da 50 lei ca sa pui copiilor o paine pe masa acasa, in locul sicriului tau.
Cat despre cainii comunitari… ma oripileaza ceea ce vor sa faca. Sa stranga cainii in adaposturi, sa ii tina 5 zile nici nu vreau sa ma gandesc in ce conditii, sa aiba un program de adoptie 10-12 in zilele de luni si vineri si sa ma intrebe pe mine de ce n`am venit sa iau unul. Nu am venit sa iau unul pt ca am destui. Nu stiu cum media are tupeul sa traga de urechi iubitorii de animale spunand ca ‘nu au fost adoptati cainii’. Adica cum adica? Sunt obligata? Da` tu ce p@#a mea ai facut cu banii europeni? De ce nu face nimeni un control al ONG`urilor si al adaposturilor sa stabileasca clar pe parafa si semnatura, cati bani au intrat acolo si ce s`a facut cu ei? A, ma scuzati, nu producem cat furati. Clar, interese ce depasesc omul de rand cu intentii bune. Sunt de acord ca acei caini care sunt bolnavi/batrani/violenti sa fie eutanasiati. Dar nimeni nu are timp sa ii puna pe caprarii. Adica n`au timp sa`si faca treaba. Cum ai putea sa iei un catelus perfect sanatos cu ochii migdalati si sa`l omori? Animalele ucid animale. Imi imaginez adaposturile ca pe niste abatoare: pe usa din fata intra caini sanatosi iar in spatele abatorului se umplu gropi comune. Mi`e scarba, mi`e sila si ma doare pielea pe mine cand va vad si va aud. De ce va ascundeti in spatele formularilor de genul ‘o sa aplicam legea’? Spuneti ce faceti de fapt: masacru.
Ceea ce s`a intamplat cu copilul ucis de caini e o nenorocire, clar. Insa in spatele gardului putea fi la fel de bine si un pedofil, sfarsitul ar fi fost acelasi. De ce nu`i eutanasiati pe aia? Si baba aia imbecila, care probabil schimba o barfa cu vecinele in timp ce copilul era sfasiat, NU ARE NICI UN DREPT sa`si contruiasca martirajul pe moartea nepotului ei. Am auzit`o spunand azi ‘tragedia mea’ sau ‘nenorocirea ce mi s`a intamplat mie’, nu mai stiu exact. NU E A TA! E doar a acelui copil, al fratelui si al parintilor lui, care si`au pus increderea in tine si l`au crezut in siguranta.
Si la mine in cartier sunt caini pt ca sunt babe idioate peste tot care ii hranesc. La fel si la spital, la cantina. Am fost mica si ma jucam in parc. Eu si inca 10 copchii. Nu ne`a muscat nici un caine. Pt ca mamele noastre ne fluierau de la poarta la intervale regulate de timp, iar daca nu raspundeam se facea potera in 2 minute. Si pt ca nu chinuiam nici un caine. De aia.
Eu nu prea pricep cum o tara europeana masacreaza caini cand, pe de alta parte, nu avem politia animalelor. Sunt sigura ca fiecare dintre voi a vazut cel putin o poza postat cu fala pe facebook sau in alta parte, in care copchii cretini chinuie cainii aruncand cu pietre sau spintecandu`le burtile. Cine s`a sesizat? Au patit ceva? Aia sunt sociopati si ai sanse sa apari tu intr`o poza de aia candva pt ca ai ramas imun la instinctele lui criminale.
Concluzia: n`oi fi eu cea mai desteapta, dar tare bine ma simt cand ma uit in jur. Iar dupa aia mi`e scarba. Si dupa aia mi`e frica. De mintile odihnite trebuie sa ne fie cea mai mare frica si groaza. Astea fata monstri zilnic si astea ar trebui castrate.

4:20… 4:22… si tot ce`am produs la nivel intelectual a fost ‘4:20… 4:22’. Great! Am o idee perfecta pt o carte pe care n`o s`o citeasca nimeni niciodata dat fiind ca ma plictisesc dupa prea putine fraze, deci n`o voi scrie. Si nici n`o sa va spun ideea ca nu`mi prea place toata treaba cu copyright`ul, nici faptul c`o voi auzi maine de la altcineva care`mi va explica senin/a ca e a lui/ei. A, si nici de voi nu`mi prea place. In urma unor zile pe care le`as jigni numindu`le simplu ‘interesante’ am ajuns la o singura concluzie. Inca imi place indeajuns de mult de mine. Si de la asta la multe alte concluzii, cum ar fi ca gandesc/muncesc prea mult (pentru altii uneori ambele). Asa ca once in while I don’t want to give a fuck. Asa ca spiridusul meu care`mi spune ‘it’s not stupid enough until you actually do it’ este in cele din urma ascultat. Din toti spiridusii pe care i`am avut, asta a fost singurul de care mi`a fost mila si deci, nu l`am ucis inca. Asta nu inseamna ca nu e subnutrit. Si un pic torturat de fiecare zi ce trece. De fiecare zi in care nu fac ce vreau sa fac. Motiv pt care la 4 dimineata, in loc sa dorm, scriu prostii ascultand Nightwish. Doar si voi ma torturati cu toate rahaturile pe care le postati uneori, eu de ce n`as face`o? Ma scuzati ca n`am facut`o pana acum, dar nici acum nu`i tarziu: OPRESTE`TE DIN CITIT. Sa zicem ca ma simt impacata ca v`am avertizat.
Ma gandeam sa ascult Sleeping Sun, una dintre melodiile care`mi aduc aminte de mine, dar m`am intors la Over The Hills pt ca e putin mai agitata si pt ca acolo m`as duce. Over the hills. Over multe hills. Sper sa`mi fie de folos postarea asta, pt ca oricum n`o sa fac nimic pana la 7-8 decat sa ma gandesc la tampenii si cred ca daca trantesc cateva aici poate adorm mai devreme.
Mi`a trecut azi prin cap o chestie: stiti cum va uitati la persoanele alea mai putin inteligente ca voi? Ei.. si eu ma uitam la fel. Numai ca azi m`am gandit la cat de putin cunoscatoare si implicit profund fericite sunt. Si`atunci m`a apucat invidia. Intai pe ele, apoi pe un ‘eu’ mai tanar. Care facea ce`i trecea prin cap cand ii trecea prin cap si petrecea a doua zi luand`o de la capat fara macar o micuta mustrare de constiinta.
In urma cu ceva timp, nu mult, am luat o decizie: sa`mi bag picioarele in cati mai mult de ‘trebuie’. Evident ca nu e posibil ca n`oi avea planuri chiar utopice, dar macar in acei ‘trebuie’ in care pot. Deci ‘daca nu vreau sa vb cu tine, nu trebuie pt ca e politicos’, ‘daca nu mai vreau sa te vad, nu trebuie ca ti`am promis’ si in general in toti acei ‘trebuie’ care ma fac persoana matura care sunt si de care vreau sa scap. Pentru ca odata cu inaintarea in varsta apar si reponsabilitatile, care sunt pui de ‘trebuie’. Si cum n`ai cum scapa de ele, macar de cativa ‘trebuie’ mititei care sa`ti aduca o mica satisfactie zilnica si care sa`ti alunge gandurile de genul ‘imi imaginez ca m`as sinucide pe un pod in Norvegia, dar mi`ar fi prea frig’. Nu stiu de ce Norvegia. Si nu stiu de ce pod, ca mi`e rau de inaltime. Si in imaginea mentala aveam un pistol. Pe pod. Sus. Pentru cautatorii de logica, cititorii nedumeriti si ciufuliti de dimineata: ahahaha, gotcha!

Dat fiind ca am o stare pasivo-agresivo-depresivo-etc, nu ma pot uita decat de la o comedie, asa ca am reluat Two and a Half Men, de la sezoanele in care inca juca Sheen. Il gasesc foarte dragalas cu tot egocentrismul si mai ales, misoginismul lui, pe care i l`as impartasi daca as fi barbat si pe care i`l sustin fiind femeie si ‘beneficiind’ de o inside opinion. Ceea ce vreau eu sa transmit tuturor barbatilor care au o atitudine asemanatoare cu a lui Charlie este: ca eu sa te consider macar o sutime la fel de interesant ca Sheen trebuie sa ai o casa in Malibu pe plaja, un Mertz in garaj si o gramada de bani. Si sa arati intr`un fel. NU va duceti cu capusoarele micute, incuiate si inculte inspre materialism, pentru ca istoria dovedeste ca m`a durut in 14 de bani pana acum. Trebuie s`o mai spun o data, de data asta tintindu`ma pe mine cu monitorul, ISTORIA O DOVEDESTE. Da` pana la urma sa speram ca ramane istorie.
Acum trecand la lucruri mai precise. Stiu cum spuneti voi atunci cand ati iesit dintr`o relatie (ca v`am ascultat de n`shpe mii de ori si unii dintre voi simt nevoia sa fie foarte sinceri si thorough cand imi povestesc) ca ‘Ia uite acuma la aia, ca a slabit, ca s`a vopsit, ca si`a luat boarfe noi, si`a facut o manichiura etc. De ce n`a facut asta cand era cu mine? Poate asa ma pastra’. Am citat din memorie, din aia care se inchide la un punct cand efectiv nu ma mai intereseaza ce dracu` spuneti. Nu vreau sa analizez afirmatiile voastre si nu vreau sa dau exemple ca Andreea Marin Banica Jr Muhamad Ali sau cum o mai cheama. Vreau doar sa explic simple facts. Femeile au grija de ele dupa ce scapa de voi pentru ca pana atunci au avut grija de voi! Si acum au timp de ele. Fac asta pentru ca atunci cand tine o cura de slabire, veniti, taranii de voi, cu tochitura aburinda langa ea. Fac asta pt ca atunci cand se cosmetizeaza inseamna 2 lucruri: 1. a cheltuit o gramada de bani si 2. e o curva. Pentru ca stima voastra de sine foarte scazuta nu va permite sa va ganditi ca ar face`o pt voi, ci neaparat ca sa o observe alti barbati. Pentru ca un aparat de slabit e o cheltuiala in plus si oricum arata ca dracu` cand isi da sufletu` pe el, cand ar putea sa va gateasca ceva. Pentru ca aveti oricand ceva de comentat la o idee de a ei. Pentru ca pentru voi sunteti ‘eu si ea’, dar pt ea trebuie mereu sa fie ‘noi, cu un EL mare inainte’. Pentru ca alergarea de dimineata nu inseamna decat ca ‘fugi ca proasta si te vad vecinii, vii acasa transpirata si puti si nici nu mi`ai facut cafeaua’. Pentru ca daca ati bea mai putin si ati f**e mai mult, n`ar trebui sa alerge.
Asa tare mi`a placut ultima fraza ca ar trebui sa ma opresc aici. Dar nu. Pentru ca mintiti asa de frumos cu ‘eu te plac oricum’, incat va crede. Pentru ca va creste plozii. Pentru ca va spala izmenele. Pentru ca trebuie sa mai si munceasca ca voi nu produceti indeajuns ca ea sa stea sa`si vopseasca unghiile. Pentru ca in loc de cap de familie sunteti cap de altceva. De aia! Si mai gasesc milioane de motive.
Acu` nu va hazardati la comentarii ca nu incerc nici o reverse psychology. La fel cum am explicat treaba asta din puctul de vedere al unei femei, pot s`o fac si invers. Numai ca noi va placem: grasi, slabi, costelivi, cu bani, fara, la costum si`n bermude, cui dracu` ii pasa?! Pentru ca noua ne place faptul ca nu stati sa va boiti o ora. Ca noi daca nu ne boim ‘iesi cu fata asta?!’, iar daca ne boim, am revenit la ‘esti o curva’. See where I’m going with this?!
Bine.. eu nu ma consider o femeie dupa definitii de cacao, dar oarescat ma regasesc pe acolo. Cel mai mult la capitolul ‘nu pot sa scriu cu calus’. Asa ca prefer sa scriu. Motiv pentru care se intampla chestii. Un alt motiv e ca m`am saturat de explicatii. Date oricui, oricand si pentru orice. De unde pana unde am ajuns eu sa fac treaba asta?! Deci punct (sunet de masina de scris ajunsa la capat de rand) si de la capat!
Life is shit, don’t kid yourself. Asa ca de ce sa ti`o complici inutil?
Tuturor celor care se simt ofensati: ma doare la juma de metru. Citeste mai sus, nu dau explicatii. Tuturor care nu se simt: nici nu ma asteptam. Tuturor celor care vor sa ma contrazica: vezi prima categorie. Celor cu idei de genul ‘o sa imbatranesti singura si`o sa mori mancata de matele tale’: probabil. Doar ca n`o sa fiu asa batrana, am stabilit ca o sa murim undeva pe la 50 de ani (eu si Alex) cat inca avem o urma de demnitate. Sau nah… articulatii cu care sa ne aparam de mate.
Celor care se intreaba de ce n`am pus diacritice: ca n`am vrut. Macar eu scriu corect gramatical. Pfiu… am obosit pierzandu`mi energia sa va explic ca nu`s nici misogina (?), nici feminista, nici nu tin partea nimanui (cu sau fara cuc). Is realista. Da, asa zicem noi, moldovenii, ‘is’.

Nu te astepta sa`mi amintesc toate lucrurile geniale pe care ti le`am spus. Nu am nevoie sa mi le aduc aminte fiidca produc altele zilnic. Insa ar fi bine sa ti le amintesti tu.

Later edit: la fel si cu prostiile.

Cine dracu` a zis ca e nevoie de majoritate pentru a cenzura? E de ajuns un singur om.

Am inceput cu asta fiindca majoritatea va intrebati daca nu cumva am murit. Nu, n`am murit, dar ca sa scriu ceva pe aici tre` sa fiu numa eu cu mine. Si nu`s. Drept pt care tre` sa ma controlez si sa vb frumos si dragalash despre toata lumea.

Ei bine, NV isi da iarasi in petic si zice ca o doare pe ea in 15 barat despre alte pareri privitoare la blog (bine… gandindu`se ca persoanele ce nu tre` sa`l vada, n`o sa`l vada). Atat eu, cat si Epurele, am renuntat la a mai scrie ceva in momentul in care a aparut o persoana importanta in existenta noastra. In cazul Epurelui, Buburuzul, adica Razvan, adica nepotu`miu. In cazul meu, treaba mea.

Asa… sa trecem la subiecte mai interesante. Ce ati facut de sarbatori? Bine, efectiv nu`mi pasa. Fiindca stiu. Ati facut o tona de mancare, ati crapat`o, ati futut cheltuit o gramada de bani pe cadouri pe care nu le`a apreciat nimeni ( LOL ), ati luat quintale de bautura si, dat fiind ca v`ati abtinut pana in seara ajunului, v`ati facut muci la ora 9 si ati adormit. Majoritatea singuri. Ceilalti langa vreo chestie, plini de dragoste si ipocrizie. De ce ipocrizie? Fiindca va venea sa va duceti intr`un colt intunecat, sa va ghemuiti in pozitie fetala si sa bociti dupa vreo dragoste pierduta. De Anul Nou, fiind mult prea mahmuri, ati hotarat sa mai beti un pic ca sa va reveniti. Vb aia, cum sa ratati TRECEREA? Normal ca iarasi erati muti la 10 si ati cazut pe`o parte inerti. Si`uite asa v`au trezit la 9 dimineata zgomotele pocnitorilor, ragetul plodului, ori niste rude binevoitoare venite in vizita.

Eu ce`am facut? Da` ce va freaca? Glumeam. Am facut bine, spre uimirea mea si`a intregii umanitati. Ma gandeam cu cateva zile inaintea Craciunului ca s`ar putea sa`mi treaca prin cap fosta relatie si sa ma acresc. Dupa aia mi`am amintit ca idiocretinobecilul ala de fapt nici n`a fost cu mine de Craciun :)))))))))) Iar de Anul Nou a stat s`o tina de mana pe femei`sa ca era ziua ei [N.A. eu fiind amanta]. Si`atunci toata fatzuca mea adorabila s`a facut un mare zambet. Pe de o parte ca am scapat dracu` de ala si nu ma doare nici cat sa`l calc cu masina de persoana lui, pe de alta parte ca acu` AM CU CE, BAH. Mwahaha.

Pe langa faptul ca detin un lepricon (cautati pe google) care`mi sufla in coarne conform retetei, fix cat e nevoie, ma mai suna si analfabetu` dupa care ar fi trebuit sa sufar. Ceea ce ma distreaza teribil e faptul ca astia pe care vroiam sa ma razbun, bla, bla… sufera fara sa misc eu un deget. Taaaaare mai doare indiferenta :)) Da, sunt fantastic de happy, da, ma bucur de fericirea mea si gust din plin si din ea, da, ma imbat cu suferinta si frustrarea altora. Si cel mai important e ca stiu ca daca o sa ajung in Iad ( =)) ), n`o sa fie din cauza asta, fiindca e legitim ce fac. Asta mi`a fost cadoul de sarbatori, cel mai dorit si cel mai frumos. Ce poate o femeie sa vrea mai mult decat sa stie ca fostul, indiferent ce amigdale si cu cata tandrete mangaie, mereu o va avea pe speed dial si va sta cu degetul pregatit s`o sune? Ce poate sa ma satisfaca mai mult (exceptand Lepriconul), decat sa stiu ca atunci cand o tine in brate se gandeste la mine? Ce poate fi mai dulce decat gandul ca orice slow ii aduce aminte de mine? Si ce ma poate amuza mai tare decat prostia aleia? :)) O femeie care in 6-7 ani, nu s`a prins inca cum sa`si tina barbatul langa ea? Si de bine ce n`a aflat cum, acu` poate sa se chinuie o viata sa afle „cum s`o scoata pe curva aia din capul lui”. I`as zice sa`i faca un plod. Dar si asta va fi inutil. Oricum, ce mai are de facut intr`o existenta ratata in care a mers numa dupa curu` astuia si implicit dupa alte cururi dupa care mergea el?

A… si cu ocazia asta am scapat si de soacra. Nu ca ar fi fost tzaranca, da` era o mare paysan-a. Du`va cu tot tribul intr`o groapa de langa satul Pascani, unde va e locul.

Am uitat sa mentionez ca mi`am luat soareci. Adica hamsteri. Din tot Iasul i`am ales pe cei mai socati posibil.Era si normal. Numai ca nu le`am gasit nume. VA ROG sa postati la comentarii sugestii in ceea ce priveste numele baietelului si pe cel al fetitei. Fara nume banale, va rog.

In rest… toate bune, salut cu ocazia asta si pe Mama, pe Epure, pe Danutza, pe Cumatra, pe toti prietenii care mai dau semne din cand in cand, pe toti amicii virtuali si pe toti vizitatorii mei, carora le urez un AN NOU mai bun.

V`am pupat!

P. S. O sa revin cu poze sugestive cu animalurile

Cam asa suna statusul meu de pe messenger, pururea deschis, pururea inutil.
Cum nu mai reusesc sa adorm la o ora normala fiindca imi trec prin cap mii de absurditati, ma gandeam intr`o noapte ca este un act de sadism sa nasti.

… zi frumoasa ca ciuma.
Mi`am dat seama recent ca nu sunt sanatoasa la cap. Da,da, radeti, generalizati, toti suntem putin nebuni, bla bla… rahat cu perje. De fapt, exista nebuni adevarati si nebuni care isi dau silinta sa para nebuni.
In comentarii, va rog sa nu ma contraziceti, fiindca spun lucrul asta din experienta.
Dat fiind ca azi imbatranesc, pot face incursiuni in trecut cu ceea ce mi`a mai ramas din memorie: cand eram eu tanara si pamantul abia isi revenea dupa Era Glaciara, vroiam sa par interesanta. Prin cele mai tampite metode, ca orice copchil imbecil. Si ca sinteza a imbecilitatii tuturor copiilor, imi mai taiam o vena, le mai lasam sa creasca, mai inventam o povestioara din care sa ies eroina principala, martira indiscutabila, etc. Dupa aceea am realizat ca oamenii nebuni sunt interesanti si am concluzionat ca e bine, chiar daca nu sunt nebuna, sa ma port ca atare. Si faceam mici tampenii: o mica simulare de criza de ceva (orice), o mica povestioara despre pinguini roz care traiesc la Ecuator si alte tampenii. Dar nu era nebunie, era incercarea disperata de a parea UNICA. ORIGINALA.
Ei bine, odata cu trecerea timpului, am realizat ca in momentul in care cineva isi da seama ca aceste lucruri pe care le fac sunt voluntare, ma voi face de toata bafta. Asa ca treptat am renuntat la gesturi iesite din comun si am devenit EU.
Problema e ca acest EU este mult mai straniu decat EU-l nebun ce fusei. Acum chiar cred ca exista pinguini roz la Ecuator si in imaginatia mea bolnava, uneori ma duc sa`i hranesc. Am prieteni imaginnari pe care nu ma pot abtine sa nu`i ucid. Si odata ucis unul, imi confectionez altul pe care mi`ar place sa`l numesc ca pe primul in memoria defunctului si`mi dau seama ca nici macar nu stiu cum il chema pe respectivul. Deci detin un cimitir de pitici pe creier pe ale caror pietre funerare nu am scris nimic, de insensibila ce ma aflu. Si un pitic pe moarte.
In momentul in care cineva incepe sa vorbeasca, nu ma pot concentra mai mult de 3 minute la ceea ce spune, iar daca sunt obligata s`o fac mai am putin si plang de frustrare. Rar reuseste cineva sa`mi capteze atentia, iar atunci sincer nu cred ca e din cauza ca spune vreo chestie esentiala.
Sunt convinsa ca detin un morman de pietre filosofale si`mi place sa ma consider Alchimistul, dar nu cel al lui Coelho, fiindca o fi el baiat destept, dar a fost mediatizat excesiv si`l urasc din cauza ca la moda e sa`l iubesc.
Nu ma mai inteleg cu nimeni si nici nu caut nicaieri intelegere. Vorbesc despre ceea ce lumea asteapta sa auda: cu cine sunt, cu cine mi`o trag in paralel, cate beri am baut aseara si ce fuste nesimtite mi`am mai luat. Infloresc povestioarele, fiindca asta se asteapta de la mine si fiindca imi procura o satisfactie imensa momentul in care trantesc : „Tu chiar crezi?”. Imi place, imi place enorm ca nu sunt doar o revista mondena pe care s`o devorezi si sa te intinzi cu burdihanul in sus, eu sunt felul pe care il inghiti cu pofta, dar la final il vomiti.
Vedeti? Un om normal ar face asemenea comparatii?! Nu. S`ar compara cu o floare, cu o stea, cu alte prostii diabetice, dar nu eu.
In momentul in care cineva imi spune ceva foarte stupid cu multa pasiune, obisnuiesc sa ma transport pe taramuri foarte indepartate si de acolo sa ma privesc, pe celalalt eu adica, cum sta si asculta. Probabil ca foarte multi faceti la fel, numai ca la mine e aproape narcotic. De parca am fumat ceva, adica atunci cand ma trezesc din reverie ma dau de ceasul mortii sa nu spun ceva in legatura cu ce am visat eu in timpul cat am absentat. O data i`am spus cuiva „mutanti”. De ce? Fiindca ma gandeam la lumina lunii, care trecand printr`o anumita frunza, e capabila sa genereze mutanti.
Altcuiva i`am spus dupa ce am facut dragoste si ramasesem in pozitia coitala: „mistrie”. Era cea a misionarului. De ce mistrie? De unde dracu`? Nu mai stiu, nu`mi amintesc pe unde fusesem, dar fusesem departe.
Acum cand povestesc, ma intreb daca persoana in cauza isi mai aduce aminte, sau daca chiar asta am zis si nu altceva. Problema e zic ceva atat de idiot incat ma simt ca dracu` dupa, si nici nu deschid subiectul sa dreg busuiocul.
Pana acum nu am zis nimanui despre lucrurile astea, consider ca am nevoie de ajutor specializat. Dar afirmatia asta ar fi o totala ipocrizie daca n`as adauga ca de dragul experientei as face asta si nu fiindca imi doresc vreun ajutor.
Imediat ce ma hotarasc ca a doua zi sa caut daca nu chiar sa ma duc la un psiholog, imi dau seama ca am cunostinte temeinice de psihologie si ca imi place la nebunie sa ma auto-analizez. Iar daca as merge la altcineva, mie ce mi`ar mai ramane? Un diagnostic scris indescifrabil de o mana nesigura pe un petec de hartie.
Nu. E jocul meu si nu`l impart cu nimeni.
In momentul de fata iubesc, dar nu asa cum trebuie, ci cu pasiune, cu doze soc de nebunie, din gelozie in mare parte, un om translucid. Imi doresc din tot sufletul ca pana schimb sufixul, sa`l pot vedea pe el si nu lucrurile de care m`am indragostit ca o fetita de 7 ani. Imi doresc sa se preocupe de aceasta sarcina gigantesca de a deveni opac, imi doresc sa…
Am obosit. Nu sunt genul de om care sa se poata duce undeva sa`si limpezeasca gandurile, sa si le aseze in ordine. Efectiv, nu sunt capabila. Sufar de o forma de nebunie incurabila ale carei repercursiuni se rasfang in fiecare pas inainte pe care indraznesc sa`l fac.
Urasc sarabtorile si mi le sabotez singura. Insa nu recunosc asta niciodata si dau vina pe cine imi este la indemna pentru pacatul de a mi le fi stricat. Urasc Craciunul fiindca nimeni nu se mai bucura de Nasterea Domnului, urasc Pastele, fiindca nimeni nu se mai preocupa de invierea lui, ci tot ce stim (si da, ma includ, fiindca sunt prima si cea mai vinovata de acest lucru) e sa muncim pana la epuizare gatind, aranjand, facand curat, dupa care sa mancam tot ce am gatit pana nu mai putem, apoi sa turnam litri de bautura in gat, asta cu „cel iubit” alaturi, dupa care sa facem dragoste sau sex, sau ceva ce implica concupiscenta, apoi sa adormim, sa ne trezim in/ langa respectivul.
Urasc ceea ce lumea asta a ajuns. Urasc faptul ca pot fi cel mai bun reprezentant al ei: are valoare AJUNUL, nu prima zi, ORA 12, nu prima zi, INVIEREA, nu prima zi. Atunci vreau sa facem toate lucrurile pre si post coitale, atunci te iubesc cel mai mult, si atunci te urasc cel mai mult daca nu esti acolo.
Ziua mea nu e motiv de bucurie, fiindca si eu imi doresc ca orice fetita sa cresc mare si sa ma fure un print pe cal alb, pentru ca si eu vreau cadouri de ziua mea, fiindca si eu vreau sa ma bucur asa cum ma bucuram cand eram mica.
Insa nu voi avea parte de nici unul din lucrurile de care au parte sarbatoritii, fiindca nu am reusit sa ocolesc nesansa de a „ma face mare”. Iar daca m`am facut mare, am inteles ca exista responsabilitati, ca aproape niciodata n`o sa se intample cum vreau eu, ca nimeni nu`si mai da silinta sa faca cuiva o bucurie, ca un zambet nu mai valoreaza nimic pentru nimeni (decat daca e cel din oglinda) si ca examenul de VINERI nu putea sa cada in nici o alta zi decat atunci pentru simplul motiv ca n`am nici un drept sa ma bucur de ziua mea care e JOI.
Imi las semnatura pe lista egoistilor. Insa nu si pe cea a prefacutilor.

In ziua de azi, cautarea unui raspuns clar este futila. Dat fiind ca filosofia s`a raspandit intr`atat incat peste tot gasim neamuri de ale lui Moromete, avortoni pe linie materna, nu mai avem nici o sansa, noi, cei normali, sa ni se raspunda cu „da” sau „nu”.

Singurul raspuns pe care il primim este ” depinde din ce perspectiva privesti”, asta daca respectivul interlocutor are macar cea mai vaga idee despre ce inseamna „perspectiva”.

Lumea din ziua de azi e o lume de rebuturi in care cu greu isi fac loc unii care totusi au ceva de zis. Dam din coate intr`o disperare caduca de a ne integra, fiindca a ne face intelesi deja e prea mult.

Mi se reproseaza ca vorbesc din topor, ca trebuie sa se faca ce zica eu, altfel relatia cu mine se termina. Pai, lojic, atata timp cat tu ai cea mai tampita solutie, sa o aleg eu pe una cat de cat benefica. Nu? Nu.
Fiindca vreau sa DOMIN.
Ma doare fix in 3,14 de „cocosul cantaret” sau „gaina soprana”, atata timp cat sarcinile se impart si fiecare nu ca stie ce are de facut, dar chiar FACE ceva.
Copiluti fericiti ca acneea nu a recidivat, il y a 3 ans, cati dintre voi ma cunoasteti de aia romantica, catusi de putin interesata de partea financiara?
Ridicati mana, nu`mi place sa numesc.
Personne?
Nasol. Nu`mi doresc nici un Prince Charming, avui experiente, vreau numa ca ala de sta langa mine sa ma scoata o data la 100 de ani la un suc, nu de alta, da` sa nu duc dorul iesirilor.
Iar daca nu`si permite, sa ia loc in bancuta si sa`si numere paduchii inainte de a da vina pe colegu`.
Stiti ce ma scoate din sarite? Faptul ca aluziile de aici vor fi intelese de maxim 3 oameni, la fel ca si poantele.

Dar, din moment ce toata lumea isi permite puncte de vedere evazive, imi permit si eu un post evaziv, a carui legatura cu titlu se asteapta intuita.
Cacat.

Anticipez ca nu vor fi commenturi. Nu ma mira