PALAVRE ALBE – MW2009

cauta-mi in coarne

(ploaia lui zeus)

stateam ghemuita in mijlocul albiei secate
aveam doua coarne de melc ca doua antene de martian
coborat din naveta si uitat acolo de capitan intr-o sete mare
ascultam scoicile cum se contraziceau in legatura cu viitorul
imi lipisem cate una la fiecare ureche
ridicasem diguri solide imprejur
mii de kilometri de ingradiri de cremene si sarma ghimpata
ploua in spume pe margini de jos in sus
eu stateam cu barbia pe genunchii mei omenesti si cu ochii inchisi
ca sa nu mai aud cum ploaia oarecum erotica e supta ca intr-un fel de cer dincolo
se facea ca era un parau de campie pe timp de vara
se umfla la fiecare cateva luni o data
se razvratea uneori pana malul i se tulbura de limpezime

fara legatura cu atmosfera apa/aer/sol
ma imbracasem intr-o pancarta sifonata
scrisesem capital pe ea cu namol
1. VREAU SA MI SE CAUTE IN COARNE
2. CAUT GURU PERSONAL
CINE SE OFERA?

paraul ciocani un-doi-trei la poarta digului
dincolo de margini
eu am zis intra dar sa nu vrei sa-mi vinzi ceva
ca am tot ce-mi trebuie
daca esti un guru de apa neinceputa poti intra
daca stii sa cauti in coarne poti intra
a intrat
s-a prefacut ca s-a sters pe picioarele cuminti
cu degete de lisita si unghii de solzi
dintr-o data s-a facut un ocean si pe loc
s-a scurs printr-o crapatura in centrul pamantului
cam cat o moneda de doi bani era crapatura
si nu s-a marit deloc nu stiu cum de s-a intamplat asta ce faci nu ma cauti in coarne era de auzit
cine sa auda
cativa pesti se zbateau in jur
iar eu aveam umerii gatul si capul uscate
nu mai vorbesc de coarne
erau ca de melc-martian si priveau in toate partile avide
stateam cu barbia pe genunchii mei omenesti cu ochii inchisisi dintr-o data
ploaia oarecum erotica s-a adunat in mijloc ca intr-un fel de cer
cadea peste mine in cascada chinuindu-se sa ma initieze in ud
imi cauta in coarne
ele nu se retrageau la atingere
cresteau precum penisurile cainilor cu mingi preferate
rastigniti pe gamba stapanului
genunchii mi-i lingea fericita schelalaind
ma insamanta
ma insamanta
ma initia

apele s-au ridicat cu mine cu tot
digurile si-au astupat singura gaura intunecata
imprejur dincolo de margini albiile toate au secat
eu stau ghemuita in mijloc cu barbia pe genunchi si ochii inchisi

cu nasul prins in carlig de rufe curate
coarnele mele inoata sincron

Collage in Hermitage

The Surreal Museum “For The Art’s Sake”

Her black glove is flying across downtown.
“A crow!” they shouted. “A crow is attacking Eiffel Tour!”
…cry of a rooster/the goat is smiling…She knows/He knows.
“Purple and white, of course!”A wedding for a happy end.
A picture for a wedding.
The glove has no wing.
Just a small hole through
thick and thin.
Kept especially for the sixth finger.
The horizontal one. With two edges.
Light’s fissure. Flash!
“Click! Clack!”“Could you blow up this picture, please!
I’d like to meet the crow’s DNA molecule…
Simple curiosity!”
“God! What cloning?! Not even sex! Just for the art’s sake!” Candles on the roof! In the wind!
“Come! Come and eat!” The wedding is over.
Plenty of delicate flowers left! And corn. “Pour Monsieur…!”
“Invite the floating goat to your table!”
“Nice to meet you, Goat!”
“Nice to meet you, Rooster!”“Voulez-vous aussi visiter leur musée?”
“Voila! This is the candle Her and that is the candle Him.”
“No! No candle Them! Not yet! Just a Theirs:
the candle named Dog. Over there, in the corner!
Number 6 in our registration! It’s official!”
“No! We have not Their Cat! She left!”
“Oh! No problem! Tonight is laundry’s night!
Just a tiny spot!”
“Yes! They received presents! Of course!”
“No problem, I said! Don’t touch me! Are you deaf, or what?”
Behind, plenty of delicate flowers left!
Purple and white!
Divining rods!
“And please don’t touch the items, either! They are friable!”
Wax!
Lumps of wax on the Eiffel Tour’s roof! “What time does the sun rise?”

10 Responses to “ioana barac grigore”
edit this on 28 May 2007 at 5:49 pm1 rameau
Bun venit Ioana Barac !
Noi am facut un drum lung ca sa ne intalnim aici, acum. Nu ca pictor si model , nici poet cu muza sa, ci simplii spectatori la miscarea gandurilor, a sufletelor. Ma bucura anularea spatiului, desfintarea barierelor, ne leaga dragostea de scris si iuteala condeiului. Din gluma, mai mult din joaca, ne-am stans aici o mana de visatori. Fiecare un univers , fiecare o alta fateta a cuvantului ebraic “bina” care inseamna intelepciune sau cercetare daca vrei. Si asta vom face cat ne sta in putinta.. cercetare sau desfatare dupa cum bate vantul imaginatiei noastre.
PS .Poezia ta e minunata . Multumesc.
Adrian

edit this on 28 May 2007 at 5:56 pm2 rameau
bine v-am gasit pe toti, adrian. bantuie un vant de arta pe la tine, asa ca sigur voi pune niste “penite” la cuibul asta, mai ales ca, deja, cunosc si admir pe cate cineva de aici. o sa intru mai timid, la inceput, sa nu se ridice praful de la tropotul cailor.
multumesc pentru apreciere.

ioana barac

Minunata Digestie a Balenei Ucigase

Anatomie si Fiziologie 1

Ea se indepărta imensă si verdealbastrăneagră
Parcă era oceanul iar el parcă era ea
Pe ţărm, cu palma deschisă şi moale
Nu mai sus de umărul trist
Degetele ţipau pe mine cui mă laşi
Ea tăia valurile ca un vapor elegant
Croazieră de lux pentru pescăruşi fatalişti
Prin golful mucegăit ocolea
Avea de ocolit prin Panama
Poate se indrepta către năvod sau harpon
Nimeni nu ştie
Mai degrabă către Levant
Pe la mijloc, i s-a făcut foame
Ba nu
I s-a făcut poftă
Păsările au zburat zbierând
In nori de fulgi si pene ude
Caracatiţa in cerneluri s-a vopsit
Atolul s-a despicat în perle transparente
Parcă şi apele s-au retras poftiţi descurcaţi-vă, doamnă

I se vedea spinarea lucioasă verdealbastrăneagră
În gura întredeschisă lumina raiul
Sau iadul ardea, parcă, mocnit
Epiglota pendula în poarta matricei
Dinţii perfect aliniaţi, inutili în înghiţire
Tânjeau după muşcătură
Se făcea că nu vede pe ţărm
Se făcea că n-aude
Falangele ciocnindu-se ia-mă, ia-mă
Mi-ai promis drumul, vreau să vin cu tine

Şi s-a întors
În imensă voltă, ţipând fără grai
Ca tunetul furtunii adâncului gropii
Întâmplare fără logică
Parcă cerul plângea vertical şi oblic
Parcă se prăbuşeau bombardiere in triunghi
A vrut, şi-a dorit, a tânjit, a poftit
Dar nu a muşcat Nici n-a apucat să intrebe
Încotro mergem noi, doamnă
Că a şi alunecat în dubla spirală
Nici nu ştia ce înseamnă
Iar sucurile acide s-au vărsat in ciorba clară
A presupusului rai
Sau în vâltoarea iadului cine poate şti
Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat Nu au fost pierderi
Doar transformări esenţiale
Digestia a decurs normal, majestuos
Totul a trecut în sângele ei
Făra nici o poftă Intestinele au rămas curate
graţiOase au lăsat să treacă uşor
gazul iNefabil
majestatea sA… stafia

A BOLBOROSIT ÎN APE
UN’–DOI–TREI
ŞI–ATÂT

EU CUVANT

eu cuvant doar in gand conspirand respirand calculand

nu am verva am verb cu reverb amutit si soptit chiar tacut de-mprumut

in adanc inca plang nu ma plang dar restrang

si restrang