| CARVIEW |
– Geneza 25:19-26 –
INTRODUCERE:
Data trecută am vorbit despre Isaac, tatăl său. Am învățat că:
1. Dumnezeu a încheiat un legământ veșnic cu el;
2. a fost singurul urmaș adevărat al lui Avraam;
3. a fost instrumentul părin care Dumnezeu a încercat credința lui Avraam;
4. a cărat lemnele care trebuiau folosite pentru a fi adus el însuși jertfă pe altar;
5. a fost unic și deplin moștenitor al tatălui său;
6. Dumnezeu a binecuvântat pe Isaac;
7. a făcut parte din spița de neam a lui Isus Hristos.
Viața lui Iacov, fiul lui Isaac, s-a desfășurat pe o perioadă de 147 de ani (Gen. 47:28). Au fost și vremuri de bunăstare, dar și vremuri de foamete. Iacov a avut momente bune, dar și momente de cădere (de exemplu, atunci când l-a înșelat pe fratele său Esau luându-i dreptul de întâi născut contra unei porții de ciorbă de linte – vezi Gen. 25: 27-34, sau atunci când, sfătuit de mama sa, l-a înșelat pe tatăl său, Isaac, furându-i binecuvântările pe care le pregătise pentru fratele său Esau – vezi Gen. 27: 1-30). Am putea să îl judecăm pe Iacov pentru căderile sale, iar uneori poate chiar o facem. Dar oare cine nu are căderi? Cine nu are momente de slăbiciune? Iacov a fost, la urma urmelor, un om absolut normal, cu bunele și cu relele lui. Astăzi, însă, vom privi partea pozitivă a lui.
Iacov = 1. „Cel ce țină de călcâi” – Biblia Cornilescu;
2. „Înlocuitor” – Olimpiu S. Cosma: „Mic dicționar de nume proprii din Biblie”.
Israel = „el se luptă cu Dumnezeu; luptătorul lui Dumnezeu” – Olimpiu S. Cosma: „Mic dicționar de nume proprii din Biblie”.
1. ERA UN OM LINIȘTIT ȘI PREFERA TREBURILE CASNICE – Gen. 25:27.
– Iov, de asemenea, era un om liniștit, cu care Dumnezeu S-a lăudat (Iov 1: 1, 8; 2: 3). Se pune întrebarea: oare cu noi Dumnezeu are motive să Se laude?
2. ERA UN OM ASCULTĂTOR DE PĂRINȚI – Gen. 28:5.
– Pentru tineri: facem tot ceea ce ne spun părinții să facem? Când părinții vor să ne ia cu ei la biserică, facem acest lucru? Sau îl considerăm demodat ori inutil?
3. S-A ÎNTÂLNIT CU ÎNGERII LUI DUMNEZEU – Gen. 32:1, 24-32.
– Întrebarea pe care ne-o punem astăzi este: care dintre noi a avut vreodată o întâlnire cu îngerii lui Dumnezeu? Sau cui i-a vorbit vreodată Dumnezeu gură către gură ca lui Iacov (Gen. 32:29-30)?
4. AFLAT ÎN DIFICULTATE, A FOLOSIT PRILEJUL ȘI A STĂRUIT ÎN RUGĂCIUNE – Gen. 32:26
– Când te întâlnești cu Dumnezeu, folosește prilejul și prinde-te de poala hainei Sale / de „piciorul” Lui!
5. DUMNEZEU A ÎNCHEIAT UN LEGĂMÂNT VEȘNIC CU EL PRIN TATĂL SĂU ISAAC ȘI BUNICUL SĂU AVRAAM – Lev. 26:42.
– Dumnezeu a încheiat cu mine și cu tine PERSONAL un legământ în sângele Domnului Isus Hristos. Respectăm noi cu sfințenie acest legământ?
6. A FĂCUT PARTE DIN ARBORELE GENEALOGIC (SPIȚA DE NEAM) A LUI ISUS HRISTOS – Mat. 1:2.
– Noi suntem urmașii lui Hristos. Să ne străduim să intrăm în moștenirea pe care El ne-a pregătit-o (Ioan 14: 1-3)!
CONCLUZIE: Iacov a fost un om cu bune și cu rele, dar cu toate acestea îl vom găsi în Împărăția lui Dumnezeu dacă vom avea suficientă credință ca să ajungem acolo. Ținta noastră, ca și a lui Iacov, este Împărăția lui Dumnezeu, iar „combustibilul” este credința. Să ne rugăm Domnului ca să ne „umple rezervorul”!
]]>Isaac = „râs; el râde / va râde”
Data trecută am vorbit despre Sara, mama sa. Am învățat că:
1. a urmat pe Avraam, soțul ei;
2. a avut momente de slăbiciune;
3. a avut parte de o schimbare;
4. a fost binecuvântată la bătrânețe;
5. a făcut parte din arborele genealogic al lui Isus Hristos pe linie pământească;
6. a fost transformată;
7. și-a respectat bărbatul.
– Gen. 15:1-6 –
Noi suntem moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Cu noi Dumnezeu a încheiat un Legământ veșnic pe care nu Și-l va încălca niciodată.
1. DUMNEZEU A ÎNCHEIAT UN LEGĂMÂNT VEȘNIC CU EL – Gen. 17:19.
– Gal. 4:28 – Noi suntem copii ai făgăduinței, la fel ca Isaac. Diferența este că Dumnezeu a făcut cu noi un alt legământ, semnat în sângele Domnului Isus.
2. A FOST SINGURUL ADEVĂRAT URMAȘ AL LUI AVRAAM – Gen. 21:12.
– Rom. 9:6-8 – Noi suntem copii ai făgăduinței, urmași ai Domnului Isus.
3. A FOST INSTRUMENTUL PRIN CARE DUMNEZEU A ÎNCERCAT CREDINȚA LUI AVRAAM – Gen. 22:1-19
– Evr. 11:17-19 – Avraam a mers prin credință și, la porunca lui Dumnezeu, a fost dispus să renunțe la fiul care i se născuse prin făgăduință cu credința că Dumnezeu poate să îl învieze pe Isaac chiar din morți. Credința lui Avraam a fost una încercată extrem de mult, dar a noastră?
4. A CĂRAT LEMNELE CARE TREBUIAU FOLOSITE PENTRU A FI ADUS EL ÎNSUȘI JERTFĂ PE ALTAR – Gen. 22:6.
– Ioan 19:17 – Isaac a fost un prototip al lui Isus. Așa cum Isaac a mers cu lemnele în spate către locul unde avea să fie jertfit, Domnul Isus a mers cu lemnul crucii în spate către dealul Golgotei.
5. A FOST UNIC ȘI DEPLIN MOȘTENITOR AL TATĂLUI SĂU – Gen. 25:5.
– Rom. 8:17 – Isaac a fost moștenitorul lui Avraam. Noi suntem moștenitori ai lui Dumnezeu și am primit o moștenire mult mai importantă.
6. DUMNEZEU A BINECUVÂNTAT PE ISAAC – Gen. 26:12.
– Marcu 10:29-30 – Omul care rămâne lângă Dumnezeu până la sfârșit primește binecuvântări pe lângă încercări și cel mai important: viața veșnică.
7. A FĂCUT PARTE DIN ARBORELE GENEALOGIC (SPIȚA DE NEAM) A LUI ISUS HRISTOS – Mat. 1:2.
CONCLUZIE: Nu uita că ești moștenitorul unui Legământ veșnic încheiat în sângele Domnului Isus Hristos!
]]>Sara = „prințesă”
Sarai / Sara a fost soția lui Avraam, primul patriarh. Data trecută am învățat despre el că:
1. a fost un om ascultător de Dumnezeu;
2. a fost un om credincios;
3. a fost un om cinstit și incoruptibil;
4. a fost un prieten apropiat al lui Dumnezeu;
5. a avut încredere în Dumnezeu;
6. a umblat înaintea Domnului;
7. a dat zeciuială.
– Geneza 17:15-22-
1. A URMAT PE AVRAM/AVRAAM, SOȚUL EI – Gen. 12:5.
– Soția are datoria de a asculta de soțul ei și nu invers. – 1 Tim. 2:11-14; Efes. 5:22-24
– Bărbatul este dator să-și iubească soția așa cum Hristos a iubit Biserica. – Efes. 5:25
2. A AVUT MOMENTE DE SLĂBICIUNE – Gen. 16:1-6.
– Orice om are momente de slăbiciune. Sara a avut. Avraam a avut. Petru a avut. Dar ei și-au revenit la timp. Și noi avem momente de slăbiciune, dar este foarte important să înțelegem acest lucru, să înțelegem că avem nevoie de ajutor și că acest ajutor nu poate veni decât de la Domnul. – Ps. 121
3. A AVUT PARTE DE O SCHIMBARE – Gen. 17:15
– Dumnezeu i-a schimbat numele din Sarai („princiar”) în Sara („prințesă”).
– Dumnezeu a schimbat statutul nostru din oameni păcătoși în copii ai Domnului (prinți). – Ioan 1:12
4. A FOST BINECUVÂNTATĂ LA BĂTRÂNEȚE – Gen. 17:16-19.
– Dumnezeu binecuvântează la tinerețe, dar și la bătrânețe. Nu aștepta bătrânețea ca să fii binecuvântat ca Sara!
5. A FĂCUT PARTE DIN ARBORELE GENEALOGIC AL LUI ISUS HRISTOS PE LINIE PĂMÂNTEASCĂ – Mat. 1:2; Luca 3:34
– Sara a fost una dintre înaintașii lui Isus pe linie pământească. Noi suntem urmașii Lui prin înfiere. – Efes. 1:4, 5
6. SARA A FOST TRANSFORMATĂ – Gen. 18:11; 21:1-3.
– Dintr-o femeie stearpă la bătrânețe Dumnezeu a transformat-o într-o femeie cu mulți urmași.
– În noi Dumnezeu a făcut o transformare mai adâncă, schimbând o viață de păcat într-o viață lipsită de păcat.
7. SARA ȘI-A RESPECTAT BĂRBATUL – 1 Petru 3:5-6.
– Surorilor, respectați-vă soții! Fraților, respectați-vă nevestele! Fiecare să fie o pildă pentru celălalt în ceea ce privește comportamentul. Legătura dintre voi este prin Hristos Domnul, iar Hristos vă iubește și pe unul și pe celălalt în mod egal.CONCLUZIE: Soțiile să-și urmeze soții în lucrurile bune și să-i respecte. Ar trebui ca pentru fiecare femeie bărbatul ei să fie un „domn” așa cum a fost Avraam pentru Sara. Soții să-și iubească soțiile cu o iubire jertfitoare ca a lui Hristos. Ar trebui ca pentru fiecare bărbat soția lui să fie o „Sara” („prințesă”). Cu toții să ne lăsăm transformați prin puterea Duhului Sfânt și totul să se facă după voia Domnului.
]]>INTRODUCERE: În primele două lecțiuni am vorbit despre: Adam, Eva și Abel, precum și despre Noe. Astăzi a venit timpul să vorbim despre primul patriarh al tuturor timpurilor: AVRAAM. Nu de puține ori acțiunile sale au fost controversate. Totuși a fost și a rămas un om credincios Domnului său, atât de credincios încât la prima glăsuire a lui Dumnezeu el a părăsit ținutul său natal, Haranul, și a mers către Canaan fără să cunoască drumul, doar lăsându-se călăuzit de Dumnezeu. Noi astăzi suntem călători spre Canaanul ceresc, dar oare ne lăsăm călăuziți de Duhul Domnului? Suntem noi așa cum vrea Dumnezeu, așa cum a fost Avraam? Facă Dumnezeu să fie așa!
1. A FOST UN OM ASCULTĂTOR DE DUMNEZEU
- Gen. 12:4: Avraam a ascultat trimiterea lui Dumnezeu și a părăsit Haranul, ținutul său natal. A lăsat acolo moștenirea cea veche. Oare noi am părăsit moștenirea noastră veche, adică firea păcătoasă? Avraam nu a plecat singur din Haran, ci cu toată familia. Familia noastră unde este? Este în biserică sau este „pe lângă” biserică?
- Gen. 26:4, 5: Ascultarea lui Avraam a adus binecuvântare peste urmașii lui. Sunt sigur că îți dorești ca urmașii tăi să fie binecuvântați. Trebuie să faci un singur lucru: să asculți de Domnul.
2. A FOST UN OM CREDINCIOS
- Gen. 12:7: Prin credință, Avraam s-a stabilit în locul pe care i l-a promis Dumnezeu.
- Gen. 13:4: Prin credință, Avraam a chemat Numele Domnului în locul în care construise altarul.
- Gen. 15:6: Prin credință, Avraam a căpătat statutul de om neprihănit. (vezi și Rom. 4:3; Gal. 3: 6)
- Rom. 4: 9-16: Prin credință, Avraam a devenit strămoșul iudeilor și al Neamurilor.
3. A FOST UN OM CINSTIT ȘI INCORUPTIBIL
- Gen. 14:22, 23: La trecerea prin ținutul Sodomei Avraam nu s-a atins de nimic din ce nu era al lui. Dimpotrivă, el a binecuvântat pe Melhisedec, împăratul Salemului, dându-i zeciuială. Noi cum binecuvântăm pe alții? Suntem întotdeauna cinstiți și incoruptibili? Sau mai facem lucruri care nu ne fac cinste? Și o altă întrebare: ne atingem noi de drepturile altora, de ce nu este al nostru? Ne atingem noi de dreptul orfanului și al văduvei? Sau mai degrabă dăruim de la noi?
4. A FOST UN PRIETEN APROPIAT AL LUI DUMNEZEU
- Gen. 18:16-33: Dumnezeu i-a făcut cunoscut lui Avraam planul Său cu privire la cetățile Sodomei și Gomorei. Mai mult decât atât, Avraam s-a „târguit” cu Dumnezeu, mijlocind în speranța că cele două cetăți ar putea fi salvate.
5. A AVUT ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEU
- Gen. 22:5: Când nimeni dintre cei care îi însoțeau pe Avraam și pe Isaac nu vedeau nicio ieșire, Avraam știa că Dumnezeu va găsi ieșirea. El nu a spus „s-ar putea să ne întoarcem”, ci „ne vom întoarce”. Avea siguranța pe care o dă credința adevărată. Cum procedăm noi când ne aflăm într-o situație care pare fără ieșire? Credem până la capăt sau abandonăm?
6. A UMBLAT ÎNAINTEA DOMNULUI
- Gen. 48:15: A umbla înseamnă a face paşi, unul după altul. Dicţionarul explicativ defineşte umblarea: “A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge”
În Biblie, termenul de umblare apare prezentat sub trei forme diferite, astfel:
1. A umbla cu Dumnezeu: „Enoh a umblat cu Dumnezeu” – Gen 5:24
2. A umbla înaintea lui Dumnezeu: „umblă înaintea mea şi fii neprihănit” – Geneza 17:1b
3. A umbla după Dumnezeu: ”voi să megeţi după Dumnezeul vostru şi de EL să vă alipiţi” – Deut. 13:4
Combinând definiţiile de mai sus, a umbla cu, înaintea lui, după Dumnezeu înseamnă de fapt să gândeşti, să vorbeşti şi să faci orice lucru conştient de faptul că eşti în prezenţa lui Dumnezeu, care ştie totul despre tine în orice timp. Umblarea cu Dumnezeu înseamnă să trăieşti viaţa în conştiinţa prezenţei Sale, în comuniune conştientă cu El, într-o companie reală şi constantă cu El.
7. A DAT ZECIUIALĂ
- Evr. 7:4: Avraam a dat zeciuială în semn de respect față de Melhisedec, împăratul Salemului. Prin aceasta a arătat respect deosebit față de Dumnezeu.
CONCLUZIE: Avraam a fost un om credincios și tot ceea ce a făcut a fost prin credință. Este, oare, valabil și în cazul nostru? Domnul să aibă milă de noi!
]]>(text suport de citit: Gen. 5:28-32)
Noe = „mângâiere”
1. A FOST UN OM ASCULTĂTOR ÎNTRU TOTUL DE DUMNEZEU – Gen. 6: 9, 22; 7:5.
– Deut. 18:9-14 – Biblia ne învață să ascultăm în totalitate și în orice împrejurare de Dumnezeu.
– Filip. 2:8 – Domnul Isus ne-a dat o pildă, făcându-se ascultător până la moarte. Oamenii din ziua de astăzi, însă, sunt tot timpul nemulțumiți și revoltați, chiar și pentru lucruri mărunte.
2. A SALVAT RASA UMANĂ – Gen. 7:7, 13.
– Tit 3:5 – Într-un fel, Noe este precursorul domnului Isus. Noe a salvat omenirea de la înec prin salvarea celor 8 suflete, dar Domnul Isus vrea să salveze omenirea prin salvarea fiecărui om în parte. Cei din familia lui Noe au ascultat de Dumnezeu și au fost salvați, dar oamenii din ziua de azi resping salvarea oferită de Domnul Isus prin neascultarea lor.
3. A SALVAT TOATE RASELE DE VIEȚUITOARE ÎN PERECHI – Gen. 7:9, 15, 16.
– Luca 3:6 – Noe a salvat și animale din toate rasele existente la acea vreme pe pământ, dar mântuirea este rezervată în exclusivitate oamenilor. Unii spun că în Rai vor exista și animale, dar Biblia nu vorbește despre așa ceva. Atunci când Biblia tace, să tăcem și noi, așadar…
4. A FOST UN OM CREDINCIOS – Evr. 11:7.
– Apoc. 2:10 – Adevărații credincioși vor moșteni cununa vieții. Ești pregătit pentru asta?
5. A FOST UN PROPOVĂDUITOR AL NEPRIHĂNIRII – 2 Pet. 2:5.
– Rom. 10:8 – Pavel propovăduia Cuvântul credinței. Noi CE propovăduim?
– 1 Cor. 1:23 – Pavel propovăduia pe Hristos cel răstignit. Noi PE CINE propovăduim? Nu cumva ne propovăduim pe noi înșine (vezi 2 Cor. 4:5)?
– 1 Ioan 1:5 – Ioan propovăduia lumina lui Dumnezeu. Noi A CUI lumină o propovăduim?
Concluzie: Încă trăim vremi de har, dar sunt vremurile din urmă. Să nu fim niște creștini leneși și neroditori, ci să fim ascultători întru totul de Dumnezeu, să căutăm să salvăm oamenii vorbindu-le despre Domnul Isus, să fim credincioși adevărați până la moarte, să propovăduim neprihănirea, credința, lumina lui Dumnezeu, pe Hristos cel răstignit.AMIN!
]]>– Geneza 1:27 – 4:8 –
Adam = „ființă umană; pământesc; din pământ”
Despre Adam sunt destul de puține referințe concrete în Biblie.
- A FOST TATĂL STĂMOȘILOR RASEI UMANE:
- Gen. 3:20: Adam a dat numele primei femei. Dar numele lui Adam a fost pus de Dumnezeu. Un nume e doar un nume. Însă nouă Dumnezeu ne-a dat o CALITATE: aceea de COPIL AL SĂU. N-ai vrea să dovedești chiar tu că ești un om al lucrului bine făcut reprezentându-L pe Dumnezeu oriunde?
- Gen. 4: 1, 2, 25: La nașterea lui Isus nu au fost lucrătorii pământului (plugarii), ci păstorii. Te-ai întrebat vreodată de ce? Nu știu, dar pot să presupun că plugarul nu se prea uită la cer, ci mai mult la pământ, pe când păstorii când stau noaptea cu oile pe câmp privesc la cer.
- Gen. 5:3, 4.
- A FOST „PROTOTIPUL” LUI ISUS:
- Rom. 5:14: Adam Îl preînchipuia pe Isus. În multe sensuri a semănat cu Isus. Tu prin ce te asemenei cu Isus?
- A FOST PRIMUL OM DE PE PĂMÂNT:
- 1 Tim. 2: 13: Putem spune că Adam a fost prioritatea lui Dumnezeu. Noi ce priorități avem? Este Domnul Isus prioritatea noastră?
2. EVA
Eva = „viață; dătător de viață”
Despre Eva găsim și mai puține referințe concrete în Biblie decât despre Adam și nu toate pozitive.
- A FOST MAMA STRĂMOȘILOR RASEI UMANE:
- Gen. 3:20: De multe ori noi minimalizăm rolul femeii. Dar în ochii lui Dumnezeu femeia a fost extrem de importantă pentru înmulțirea rasei umane.
- A FOST PRIMA FEMEIE DE PE PĂMÂNT – 1 Tim. 2:13.
3. ABEL
Abel = „suflare, vapori (abur)”
1. A FOST PRIMUL OM DE PE PĂMÂNT CARE A ADUS ÎNAINTEA DOMNULUI O JERTFĂ PLĂCUTĂ:
– Gen. 4:4: Mi-am pus de multe ori întrebarea: de ce a privit Dumnezeu cu plăcere la jertfa lui Abel și cu dezgust la cea a lui Cain? Iar răspunsul pe care l-am găsit este că Abel era un om bun, dedicat lui Dumnezeu, care a adus jertfa cu curăție de inimă, dar Cain era un om rău, nu găsea plăcere în Dumnezeu, iar jertfa a adus-o fie dintr-un fel de obligație, fie de ochii lumii, fie din mândrie. Dumnezeu urăște astfel de lucruri. Când tu faci o jertfă, CUM O FACI?
– Evr. 11:4: Jertfa lui Cain încă vorbește (e o mărturie), deși el e mort de mii de ani. Tu ce poți spune de jerfta ta?
2. A DEVENIT PRIMA VICTIMĂ A UNUI OMOR FRATRICID DIN ISTORIE, LUCRU DATORAT NEPRIHĂNIRII SALE:
– Gen. 4:8; Mat. 23:35: Ce s-a întâmplat pe vremea lui Cain și Abel se întâmplă și azi: cei neprihăniți mor pentru credința în Hristos. Venirea Domnului este foarte aproape și sângele sfinților strigă din mormânt către Dumnezeu (Apoc.6:9-11). Nu mai este mult! E vremea să ne pocăim! E vremea să fim și noi oameni ai lucrului cu adevărat bine făcut!
CONCLUZIE: De ce nu am pomenit nimic despre Cain? Deoarece nicăieri în Biblie nu se pomenește despre vreun lucru bun făcut de el. Vrei să fii pomenit de Dumnezeu în Împărăția Sa? Fă totdeauna bine și niciodată rău, adică fii un om al lucrului bine făcut!
]]>Nostalgii…
În această stare de aducere aminte, îmi fuge gândul la toți prietenii mei, mulți sau puțini, reali sau virtuali, cărora vă doresc ca Domnul să facă o sărbătoare din fiecare zi a vieții voastre, Dumnezeu să vă fie sprijin și adăpost, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi (Psalmul 46:1), Domnul Isus să Se nască și să rămână viu în inimile voastre și El să vă conducă viața, să vă fie sprijin în necazuri și în încercări, iar la final vă doresc ceea ce îmi doresc și mie: să-L păstrăm viu întotdeauna în inimile noastre pe Domnul Isus Cel Întâi născut și El să fie întotdeauna Capul nostru al tuturor la care să privim întotdeauna țintă! (Col. 1:18; Evrei 12:2)
– azi am fost la ea la spital și se află pe secție;
– am vorbit cu doctorița care este în echipa domnului profesor Octav Ginghină, cel care a operat-o pe soția mea și mi-a spus că: operația a reușit; i-au fost extirpate uterul, ovarele și anexele, rezultatele fiind disponibile cam într-o lună; la externare ni se vor comunica toate restricțiile pe care le va avea, precum și toate celelalte informații necesare, inclusiv un număr de telefon care ar putea fi folosit dacă va fi nevoie; este posibil ca externarea să fie luni, după ora 14;
– astăzi i-au fost scoase sondele;
– nu are dureri mari;
– starea ei este una optimistă pentru că știe că este în mâna Domnului.
Dumnezeu este Cel care ne-a făcut trecere, deoarece am înțeles că la acest domn profesor nu ajunge oricine. Dar lupta în post și rugăciune continuă. Slavă Domnului! ]]>
„Pe când acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!” (Iacov 4:16-17)
„Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.” (Romani 12:4-5)
„Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:12-27)
ATENȚIUNE, NAȚIUNE! URMEAZĂ UN ANUNȚ FOARTE IMPORTANT PENTRU MINE ȘI PRIETENII MEI ADEVĂRAȚI! TOȚI PRIETENII FALȘI, IPOCRIȚI ȘI INUTILI VOR DISPĂREA DEFINITIV, TREPTAT, IREVOCABIL ȘI FĂRĂ „PREAVIZ” DIN LISTA MEA DE PE FACEBOOK. Voi păstra doar pe cei care mi-au fost alături de-a lungul timpului, pe cei pe care îi cunosc personal, pe cei cu care am interacționat în diverse moduri, sinceri, serioși și deschiși la dialog. „Pocăiții de carton” vor dispărea alături de ceilalți.
Mărturisesc că la început am fost foarte hotărât, chiar înverșunat pot spune, să redau în conținutul acestui articol sau să etichetez numele unor mari păstori, evangheliști și cântăreți (unii își arogă pe nedrept calitatea de „leviți”) care, zic ei, fac Lucrarea Domnului, dar care, practic, întorc spatele atunci când este vorba să ajute propriu-zis pe cineva care chiar are nevoie de ajutor. Dar, gândindu-mă mai bine, nu voi face acest lucru deoarece mă tem să nu cad în păcatul clevetirii (bârfei) și în cel al judecății. Se vor recunoaște, poate, ei înșiși dacă vor citi acest articol sau dacă mă vor întreba vreodată de ce i-am scos de la prieteni, dacă se vor simți cu musca pe căciulă. În tot cazul, astfel de „prieteni” sunt pentru mine o „pierdere” pe care o declar NULĂ ȘI NEAVENITĂ.
Ce-i drept, sunt supărat. Și nu doar supărat, ci chiar foarte supărat. Supărat pe cei care, deși spun că sunt frați de credință, nu dau dovadă. Dar, cu toate acestea, acest articol nu este scris la nervi, ci este chibzuit intens, deoarece m-am gândit îndelung dacă și cum să-l scriu.
Practic, despre ce este vorba? Așa cum am scris într-un articol anterior, publicat pe Facebook în data de 5 iulie a.c., pe parcursul lunii lunii mai soția mea a avut niște probleme de sănătate în urma cărora a fost diagnosticată cu cancer endometrial. Am parcurs toți pașii recomandați de către medicul curant, inclusiv următoarele analize imagistice: SCINTIGRAFIE, CT TORACE, RMN ABDOMEN ȘI PELVIS, ECOGRAFIE CARDIACĂ. În data de 11 septembrie a.c. urmează să fie internată, după două amânări, la Institutul Oncologic Fundeni, în grija d-lui profesor Octav Ginghină, în vederea unei intervenții chirurgicale. Aceasta este povestea de până acum, redată foarte pe scurt.
Acum, povestea continuă mai departe. Eu nu sunt un om care să mă ascund. Nici nu am de ce. Sunt un om asumat, cu atât mai mult când vine vorba despre mine și familia mea. Așadar, pe data de 5 iulie am făcut un apel public pe pagina mea de Facebook în care am relatat lucrurile exact așa cum sunt, cu lux de amănunte și atașând fotografii cu documentele medicale ale soției mele. Oridecâte ori a mai apărut câte o noutate (un rezultat medical nou) am updatat conținutul articolului. În cadrul acestui apel am cerut ajutorul prietenilor mei, punând la dispoziție toate conturile bancare pe care le am, dar precizând și faptul că pentru noi cea mai mare Speranță este Domnul Isus, Medicul Suprem și că dacă cineva nu ne poate ajuta financiar, atunci ar putea să ne ajute rugându-se pentru noi și oferindu-ne suportul spiritual foarte necesar în astfel de situații. De asemenea, am transmis același mesaj în mod personal tuturor persoanelor despre care AM CREZUT că sunt frați și surori, prin intermediul Messenger. Mulțumesc, pe această cale, tuturor acelora, puțini, dar foarte importanți în ochii noștri, care au rupt un pic din puținul lor pentru a ne putea ajuta! Mulțumesc, de asemenea, tuturor acelora care au afirmat că ar dori să ne ajute, dar nu au această posibilitate! Mulțumesc și tuturor acelora care au spus că, deși nu ne pot ajuta financiar, vor înălța o rugăciune pentru noi! Mulțumesc oamenilor nepocăiți care, fără a ne judeca, au sărit în ajutorul nostru! Mulțumesc din suflet părinților foștilor mei elevi din generația anterioară care s-au mobilizat și, într-o zi, din luna iulie, ne-au făcut o surpriză de proporții care ne-a umplut ochii de lacrimi și inima de bucurie și recunoștință! De asemenea, mulțumesc familiei unuia dintre actualii mei elevi care, din puținul lor, s-au gândit să ne ajute fără a avea vreo pretenție în schimb! Pentru mine și soția mea toate aceste persoane au un loc special în inimile noastre. Mulțumesc tuturor acelora care au făcut acest gest fără să aștepte în schimb vreo răsplată!
Dar acum urmează, din păcate, cealaltă categorie umană: categoria care nu a răspuns în niciun fel. Sau a celor pe care îi doare fix în cot. Categoria oamenilor indiferenți, insensibili. Și, din păcate, din această categorie fac parte și mulți dintre cei care-și spun „pocăiți” fără să dea dovadă. Fac parte și mari lideri religioși care se află, încă, pe lista mea de prieteni de pe Facebook, dar care vor fi șterși. Fac parte și marii cântăreți „ai Domnului” care (unii) cântă pe sute sau mii de euro, așa cum alții predică pe sute sau mii de euro. Dar asta nu este treaba mea, îi va judeca Dumnezeu. Lor vreau să mă adresez în cele ce urmează.
Mă doare lipsa de reacție și de empatie a pocăiților și mai ales a liderilor religioși care predică de la amvoane. Mă doare judecata care este „oferită” cu atâta „tragere de inimă” de către aceștia. Oare la asta ne-a chemat Hristos? Așadar, dragii mei păstori gen domnul F. I. sau domnul I. C. ori domnul S. S., unde este dragostea pe care o clamați de la amvoane? Unde este într-ajutorarea celor aflați în nevoie, despre care de atâtea și atâtea ori DOAR VORBIȚI, dar când vine vorba să le puneți în practică începeți să vă codiți? Nu ne doare că nu ne-ați ajutat, absolut deloc, VIU ESTE DOMNUL, dar durerea noastră rezidă din faptul că nici nu ne-ați băgat în seamă! Pentru voi sunt mai importante evenimentele evanghelistice de amploare sau cumpărarea de instrumente ori de aparatură în biserică decât sprijinirea unui bolnav (de cancer sau de altă boală) măcar și cu o rugăciune! Credincioșii merg de multe ori săraci în cimitire în vreme ce vouă nu vă pasă pentru că aveți altă „țintă” și alte „priorități”. Pentru noi este mai important să organizați conferințe, congrese, ordinări, evanghelizări (și toate acestea de multe ori cu prea mult fast) decât să vizitați bolnavii, să vă rugați pentru ei, să îi încurajați. Oare Domnul Isus tot așa ar fi făcut? Unde sunteți atunci când cineva vă cere ajutorul pentru că are nevoie realmente? Vă spun eu: vă „ascundeți” în spatele amvoanelor și ÎNTOARCEȚI SPATELE la astfel de persoane, DAR CUI ÎNTOARCEȚI VOI, DE FAPT, SPATELE? Vă spun tot eu: DOMNULUI ISUS! Domnul să vă ajute să vă pocăiți de toate aceste lucruri!
Dar la voi, dragii mei cântăreți „ai Domnului” gen domnul B. B. (G. I.) sau gen doamna M. S., unde este dragostea pe care voi o cântați la microfoane? Unde este mila din cântările care se aud din boxe la sute de metri depărtare? Pentru voi sunt mai importante evanghelizările unde (unii) primiți sute de euro, dar voi de ce nu vă evanghelizați pe voi înșivă? Pentru voi este mai important să vă cumpărați „scule” decât să faceți milostenii sau să vă rugați pentru alții! De câte ori ați vizitat bolnavii din spitale? De câte ori ați vizitat deținuții din pușcării? De câte ori ați fost acasă la văduvă și la orfan? A, stai, am uitat, voi nu aveți timp pentru așa ceva deoarece mergeți la „evanghelizări”! Evanghelizați-vă mai întâi pe voi, „morminte văruite”! Domnul să aibă milă de voi!
Așadar, GATA! Începem cu adevărat MAREA CURĂȚENIE!……… ]]>