Cică negocierile EU-MERCOSUR se ţin de 25 de ani. Noi suntem în EU de aproape 20 de ani dar nu îmi aduc aminte ca la noi să se fi discutat vreodată în public aceste aspecte. Cum ne poziţionăm noi ca ţară? Nu ştim. Pentru că nici ăia pe care îi avem în Parlamentul European nu prea mişcă. PSD a votat acolo pentru acest acord şi pe urmă a început să strige că ce rău e că şi ministerul de externe a mai dat un vot pozitiv în parcursul către finalizarea acordului. Bineînţeles, cei răi sunt cei de la USR, nu are nicio vină PSD. Un băiat cu aspect şi limbaj (inclusiv corporal) de şmecheraş de cartier care e ministru la agricultură din partea PSD începe să facă tumbe cu toate că, se pare, până acum că a chiulit de la discuţiile cu omologii lui europeni. Ceva îmi spune că oricum n-ar fi fost în stare să discute cu ei în vreo limbă oarecare, darămite să facă o strategie de poziţionare a României pe piaţa agricolă mondială … Iar noi aflăm de lucrurile astea ca de obicei, după ce puroiul ţâşneşte din bubă. Normal, aş zice, căci televiziunile de ştiri de la noi sunt mult mai preocupate să ne arate că pantalonii pot să îngheţe pe sârmă în gerul iernii. Ştim tot despre distracţiile de pe pârtiile de schi şi despre viteza de deplasare către distracție. Reporterii sunt preocupaţi mai curând de ce mănâncă Nicuşor Dan de Crăciun sau dacă reţeta actuală e mai satisfăcătoare decât era în copilărie … Niciodată chestiunile serioase nu se discută în locul potrivit aşa că aş estima că mai mult de 98 % dintre cetăţenii europeni cu paşaport românesc habar nu au cum funcţionează uniunea şi ce ni se pregăteşte. Cabina telefonică din imagine supravieţuieşte din vremurile de mult trecute, în care noi încă mai trăim ca în cunoscutul banc – România ar fi cel mai sigur loc pentru adăpost în caz de conflict nuclear pentru că noi suntem cu 50 de ani în urma lumii. Este în Braunau am Inn iar titlul postării provine din versurile unui foarte cunoscut cântec al lui Dan Spătaru, din vremea când bucureștenii îşi dădeau întâlnire la emblematicul ceas de la Universitate. Fiind în urmă cu 50 de ani, eu încă văd o versiune a sa în faţa ochilor 🙂 .