poezim

Cântare spre păduri reci
Iș
În spatele geamului
Fier rece
Metal de gheață
Trădătoare orchidee
Urâțenia caldă a unei piranha
Răsucește petale de orchid
în pini umbriți
Metalic sentiment

Răcoarea pădurii șir

Instra ghem hareth

Răceala pinilor

Iud-Irsah

Caner – frin glod

Intoarcerea fagilor, rece către noi

Și nuci în Canis Major

Vulga – Veneris

Grădina de pini,

Răcoarea orchideelor

Ghimel

– hamal

– hlamidă

Ghimel

Blestemul către călcători

Robul tău e singur aici

Nu-l lăsa pe el

Gamaliel

Glida

Înțeleptul cu pas mărunt

Ghimalael

Cămila păsată

Întristat e sufletul în mine

Pentru pasul de aici și ce-l de-acolo

Usturimea

Bethadia – crepuscul

Și cum poate tânărul să-și facă a lui casă?

Ad-Beth

crepuscul

Paza stelelor

Paza cerurilor

Păzește căile sale

Beth Chain

Be Thadia

Întinderea stelelor

Semănarea lor

Fac casă în Bethdain

Locul cu peșteră

Nu drum să ducă acolo

Căile semănătorului să nu se abată spre acolo

Căile casei să fie drepte

Bethdaim

Gazela se întinde și

Vulturul se sprinde

Pâraie d’ apă rece, adapările casei…

din poale

Alefi   –   pfi-nță – nunții
crud ț- gloth
Un haș lung și-o urmă – forme ale căii
Ale pformii – și
Liniștea cântului
Este în căile glothului
Gloth –
Contemplarea literei din starea sinelui
În starea din fără semn

Viziune:
Am privit morții străbătuți de moarte
M-am asemănat lor
M-am așezat pe ei
Cu spatele la catapeteasmă
M-am așezat în ei lungindu-mă

și-am privit la litera ‘cea…
Apoi dându-mi ochii peste cap
Am vrut să nu fi călcat căile ‘cele
Am vrut să nu mă rușinez
Dar m-am rușinat
Căile mele rușinoase sunt
Aleph – stop glothal
apasareai fără trup
ie cale-aleasă

Ghilghamesh – Azimut

Azdra – Eframitul

…

Și cicrator-ul începe

Ciclicic

Azmuțit cindromul petelor grepfate

Epfilonul se întreabă în afara privirii de sine

Căci înlăuntrul nu-l este!

Cine se întreabă de sine atunci?

E nevoie de timp

Ezdra Eframitul afirmă!

Cicliciconic

Și Epopeea continuă

Întrebările rostogoale de rosturi goale

A-zimut – se cântă pe sine și de sine

Epopeea continuă

întrebările Kopf zbiară

Azimut nu se găsește pe sine nici sinea nu-l găsește pe sine

Nimeni nu-l găsește pe sine

Toată lumea caută pe sine

sine este doar  aleph

Glifa-Bref  , ar static

Glidva cuprinsuri

ar gatic

Cochilic, coc spira-i

Agva-a

Split în coarne de berbec frontal

Fuioare – moșite după tainic Univers

În muzici p-fine.

Dar două

Glipfa.

kha sefir    –   sa-pfeir

cred că-n lume-yd cartea

kha sep-feir cânta

Yadmeth

Khep het sapfeir

Şi-ntre piatre-i cartea

( sunet lipsă )

…kha

–––––––

Silabar

Mirtare în faţa a 22 de ruine

adunate-n cardinali

pe o talpă din vârf compas

Şi-o nouă glifă apare la fiecare pol

Marină – absorbit-n laringe

și iată c-haș un ch

Meyukhad

Din fiecare fir câte un lit

Și un nou alfa-beit de-al unei

lumi tăcu și-ascuns
e Meyu-o!

un șuer nou

și-un tot nou firii de nisip silciu

yu-chad

– se  dedica ei….

Va-ntâlnirea frig-gurilor coaste de arkant

Și ramurile umbroaselor priveghitori

Din toamnă-n toamne răcorosul

Ros-t-ind

Ciorile cioare chioare

fract-urât din iamb

Vârfurile lancei ce din nor i d-unsă

Și de tot ata ata ata

Ein lev-ant nekeva – Si propun

corecție: …nekeza cândva ceva spre sud

– se dedică lui An după pravila din veche