Ascult valurile în tăcere,
Tu îmi spui trist la revedere
Și doare că n-am reușit
Frumosul vis neîmplinit.

Dar vălul de pe ochi dispare
Și realizez că-i doar un vis,
Iar tu-mi dăruiai o îmbrățișare
Ce fericire, marea s-a aprins.

Nu te-aș fi așteptat aseară

Și nici nu ți-aș fi cântat ușor,

Tu voiai cântece de dor

Cenușă au rămas din ele.

---

Nu ți-aș fi desenat portretul

Cu mina neagră de creion,

În spate se-auzea sonor

Un zgomot ce ascundea secretul

---

Secretul nostru ascuns adânc

Au rămas urme mari în piept înfipte

Necunoscuți acum noi suntem

Plini de regret și de pământ.

E răsăritul violet dintre noi,
Care aprinde în vale mii de culori
E luna ce se înalță printre ploi,
În lumini amare tresari în decor

Albastrul răsărit apune infinit,
Tu tăcut mă asculți și tresari
Sunt doar eu, te privesc nemărginit
Mai rămâi te rog, să nu dispari.

Dacă azi te-aș pierde,
Aș arunca în cosmos tot
Speranțele de mai bine
Aș striga tare, nu mai pot

Dacă azi ai dispărea,
Te-aș purta numai în suflet
Fără să te pierd deloc
Ar muri încet al meu urlet

Dacă azi tu m-ai pierde,
Aș fi pe o planetă îndepărtată
Și te-aș aștepta să vii
Până eu voi fi iertată

Dacă azi aș dispărea,
Unde s-ar duce iubirea noastră?
Am urla amândoi disperați,
Ar rămâne doar lacrimi pe fereastră.

Iubește-mă chiar dacă pleci

În suflet, gând și în simțire

Păstrează-mă chiar dacă pleci

Dar ia cu tine a mea iubire

Iubește-mă chiar dacă pleci,

Și te gândești la ai mei ochi

Și vocea mea o auzi în gând

Iar dorul te-a cuprins zburând

Păstrează-mă chiar dacă pleci

În suflet să-mi găsești chemarea

Să te întorci, eu să te aștept

Să ne întâlnim pe veci, ca marea.

Durere înecată în dor
În sufletul distrus și gol,
Dar hai ridică-te de jos
Privește cerul luminos

Că tot prin ce-ai trecut apare
Într-o magică și tragică visare,
Dar te-a format și modelat
Un spirit puternic și curat

Îți vor crește aripi distinse
Cu aur și puritate prinse,
Iar dinăuntru vor înflori stele
Cele mai strălucitoare dintre ele

Iar după ani, când te vei uita în spate
Vei râde, amintindu-ți de toate,
Și vei recunoaște fericirea și iubirea
Îți va radia infinit strălucirea.

Aseară mi-ai apărut în vis tată,
Mă chemai la tine să plecăm departe
Poate că-i dorul de tine în noapte
Și golul din suflet care suspină,
Mi-ai apărut în vis aseară
Vrei să-mi transmiți că ești lângă mine?
Voiai să plecăm împreună undeva
Cumva mi-a amintit de dorul de tine
De când eram mică, și ma țineai în cârcă
Mă admirai cum nimeni azi nu o mai face
Și mă iubeai poate mai mult decât pe tine
Protejând tot ca să mă vezi fericită.
Iar dimineața când m-am trezit
Ploua infernal din norii triști gri
Iar în oglindă, am înțeles că plânge cerul Că nu am venit, nu ne-am mai regăsit
Totul a dispărut într-o clipită
Voiai să mă chemi la tine?
Nu cred că e timpul încă,
Așteaptă-mă, o să vin eu
Și vom dansa pe aceeași muzică.

Apus de flăcări blestemate
Și vânt rece pe pielea mea
Pe partea de cer mai aproape
Mă chema la el, se temea

Se temea să înțeleg durerea
Să pătrund în cerul împovărat
Poate așa aș fi ales tăcerea
Din sufletul său înflăcărat

Și-am început să mă iert
Că nu e vina mea, acum
Am înțeles că totul e incert
Și ne vom regăsi oricum.

Se spune că dacă un poet se îndrăgostește de un om, el va trăi întotdeauna.
Va dăinui mereu în cuvinte pe foi scrise, nu va muri niciodată.
Ce privilegiu să te iubească un poet, ce onoare să aparții unei cărți infinite.
Se spune că dacă un poet iubește ochii celuilalt, inima lui se va reflecta în culoarea ochilor.
Va dăinui mereu în amintiri, în vise prăbușite.
Ce privilegiu să faci parte din viața unui poet.
Ce creatoare forță divină, ce iubire nemărginită
Dar în același timp, ce distrugătoare…