Omul negru …e negru ca taciunele…si e subtire si lung si incovoiat. Omul negru e un toiag: plamada framantata de o minte buimatica care avea nevoie de un reazem. Asa ca l-a conceput pe el si l-a aruncat in vazul lumii. Omul negru nu e pudic: nu a trecut prin chinurile facerii ca sa se rusineze de propria-i faptura. E un om cu menire, e spargatorul de masti.
Omul negru a venit si a venit ca o farama de cuget care vrea sa-si scoata creatorul din spatele ferestrei de unde sta si priveste lumea.
Omulnegruavenit Blog 
23 ianuarie 2010 at 5:59 pm
omul negru imi cam aduce aminte de v for vendetta 🙂
23 ianuarie 2010 at 9:35 pm
poate chiar sunt asemanari. omulnegru nu se vrea tangibil prin concretetea semnelor individualizante ale realului. cu siguranta aceasta il face selectiv in privinta cititorilor. se distanteaza de o persona in sensul in care e expresia fidela a starilor mele de spirit. pana la urma omulnegru e o stare de spirit, precum si V reprezinta mai mult o idee.
26 ianuarie 2010 at 11:25 pm
Perfect spus