s-a scurs timpul si nu mai pot face rost de-o zi sau doua
ce am sa-ti povestesc azi nu ti-as fi povestit maine
dar uite ca imi numar somnul nesomn pe vise
in care am vazut din strada crasma pentru invatacei din blocul potcoava
i se dusese faima ca masa dinspre usa te dascaleste sa bei si sa razi
parea promitator, un drinking for dummies cu certificatul pe perete,
parca si eram inauntru si mai pierdusem ceva din greutate
un fel de vraja a visului,
nu faceam decat sa ma amuz din prag de nerozia asta
si m-am trezit si-am adormit la loc
parea ca dupa asta urmeaza ceva si mai din cale-afara
se facea ca eram la un orfelinat si niste copii diformi
se plimbau printre bancile din clasa si nu stiam unde sa ma asez
ca sa nu se impiedice de mine.
si a aparut si invatatoarea, era o fata din vechiul cartier cu o pregatire indoielnica
mi-am zis ca nu a ajuns cine-stie-ce de cand a mai crescut
asa si era, fetita fara un picior a intrebat-o cum se face o comparatie
si invatatoarea incepuse sa le vorbeasca despre taoism, fara sa stie
desigur, ce e ala.
acum ca m-am trezit, mi se pare tot mai cert
ca am sa-mi pierd mintile, asa cum mi-a prevestit in a doua luna de iarna
baba decapitata din pachetul de biscuiti.
dar cum ii sunt datoare fetitei fara picior cu o explicatie
am sa-i povestesc cum am invatat alaltaieri cum sa ma compar
si am ajuns la o concluzie surprinzatoare.
eram in parcul din fata blocului si imi tineam echilibrul mergand pe o bara portocalie
de care in trecut era intinsa o plasa imensa de sarit
imi amintesc ca apoi a fost farfurie zburatoare si apoi
bara-schelet numai buna de echilibristica
pana cand mi-am scrantit glezna de la piciorul drept.
daca as fi stiut si eu atunci ce inseamna asta
cu siguranta acum as fi alt om.
cum banuiam insa ca ceva nu e in regula
m-am gandit totusi sa trec pe-acasa sa o pun pe mama sa inspecteze dauna
cand am vazut copiii in fata scarii jucand sotron si mi-am zis sa incerc si eu
sotron-patrat nu mai vazusem, ce-i drept ma atragea si gradul de dificultate…
nu o mai lungesc, continuarea se poate citi fara sa o scriu.
si cum stateam in fata oglinzii cand mi-am amintit patania, am ajuns la concluzia
ca e ceva bun si folositor in povestea asta si daca tot am sa-mi pierd mintile
-de asta nu ma indoiesc deloc-
aici apare comparatia, atentie mare atentie
cum am procedat atunci pe nestire am sa procedez si-acum
in deplina cunostinta de cauza
pentru ca nu se poate sa nu trec de o limita a durerii
ca sa realizez omul la care m-am gandit.
sper ca am lamurit ce e comparatia.
altceva nimic deocamdata.