Noaptea venise cu aura ei de răcoare, sus pe cer , cele două luni străluceau mai intens decît de obicei, astfel parcă parcă de abia se însera,în jur domina o liniște apăsătoare chiar.Din cînd în cînd vîntul trecea violent atingînd vîrful copacilor, frunzele cădeau din abundență presurînd cărările pădurii, făcînd un covor greoi și cu o culoare greu de deslușit .În mijlocul pădurii se înălța promițător un turn singuratic, nu prea înalt însă se putea vedea din el destul de departe, se vedea o lampă aprinsă înăuntru, oare cinevea mai păzește acest loc uitat de lume la o oră așa de tîrzie? și cînd dintr-o dată tăcerea a fost spartă de două voci groase dar plăcute la auz, erau cei doi srăjeri ai turnului, cei dou nefericiți care își petreceau noaptea în mijlocul pustiității, erau doi gnomi mărunți însă cu o barbă foarte bogată, și după cum se parea și pentru cioara care s-a așezat pe vîrful turnului, discuția lor era destul de profundă:
-Și cum crezi tu dragă Dinn, există oare alte lumi acolo sus, după stele ? privind întrebător spre cer, la care o voce puțin mai groasă decît prima , după o scurtă pauză răspunse:
-Un lucru e sigur ,această planetă nu e prima nici ultima a cărei locuitori se întrabă acest lucru, deci cu siguranță cred că există și alte lumi, chiar și istoria rasei noastre mărețe spune acest lucru, noi am venit aici prin așa zisele Portale , care leagă acest univers , făcîndu-l să arată ca o pînză de păianjen, și am o presimțire că nici în seara asta nu suntem singuri, făcînd un semn lui Binn să tacă și se uită atent spre un copac are era cam la două sute de metri depărtare de turnul de veghe.
-Ia spune Binn , punîndu-și ochelarii de vedere prin întuneric, ce crezi că este acolo jos, un urs , o căprioare sau poate chiar mai rău, simțindu-se în vocea lui un oarecare entuziasm.
-Mai rău nu cred, a trecut o spătămînă de la ultimul atac , și nu cred că orcii ar mai încumeta să mai treacă pe aici mai ales că data trecută nu a ieșit tare frumos pentru ei, privind și mai atent spre locul arătat de Dinn.
-Sssst, spune mai încet, să nu speriem ce o fi acolo jos, făcîdnu-i astfel un semn rapid din mîină.Ambii stăteau acum și priveau atent , așteptînd o mișcare din partea inamicului nevăzut, doar respirația spărgea liniștea încă și mai apăsătoare care se lăsase, o respirație greoaie și pregătită de cel mai rău:
-Dinn,poate trecem jos , să vedem ce e acolo, nu cred să fie chiar așa de rău, și plus la asta suntem în avantaj, nu ?
-Cel mai bun lucru care l-ai spus astăzi , spunînd Binn oarecum ironic, astfel au coborît scările care erau destul de multe însă în totală liniște, nu înainte de a stînge lampa de sus care abia abia mai pîlpîia, ajunși la ușă trebuiau să-și facă un plan :
-Deci eu deschid ușa ușor, fără mișcări bruște, și vedem sărim ca doi nebuni , ținînd și mai puternic securea care era deja pregătită de lupt, sau încercăm să-l prindem fără multă zarvă ,Binn în semn de confirmare a dat încet din cap , pregătindu-și și el toporul lui mic .
Au deschis încet încet ușa, iar primul lucru a fost să-și scoată ambii capul prin crăpătură să vadă dacă e în siguranță să iasă, au văzut că umbra se apropia însă cu pași neclari , de parcă mergea in zigzag, poate că întunericul de afară l-a buimăcit sau cine știe ce, se apropia însă încet, se putea auzi de capătul pădurii foșnetul frunzelor peste care trecea misterioasa creatură, odată ce simțeau că mai mai se apropia , ambii gnomi , cam speriați , au ieșit afară, gata de luptă,însă în acel moment vîntul a început violent să sufle , ridicînd frunzele și parcă se formase un vîrtej, creatura debusolată, speriată a început o luptă disperată cu atacatorul, adică frunzele, în timp ce cei doi răsuflînd ușurați priveau spectacolul care arăta cît se poate de caraghios.Biata fpătură în ultimă încercare , că deja părea sleit de puteri a încercat să fugă, însă spre nenorocul lui în timp ce alerga a nimerit în primul copac care a apărut în fața sa, o priveliște care i-a făcut pe Binn și Dinn mai să nu cadă jos de rîs, creatura stătea la trunchiul copacului , leșinat , o priveliște demnă de milă .
-Mergem să vedem ce s-a ales de ceea ce ne temeam noi cu cîteva minute în urmă, Dinn aprobă și ambii s-au pornit spre copacul care le-a oferit sfîrșitul unui spectacol care i-au făcut să rîdă copios in ciuda faptului că noaptea nu promitea nimic de acest gen .Binn se aplecă spre creatură, și spre marea lor surpriză era un copilandru, un pic mai scund decît cei doi, însă cel mai interesant lucru era că pielea lui părea să fie din piatră, poate că lumina lunii îi înșelau de aceea au decîs să-l care în turn și să decidă ce să facă cu el, nu înainte de asta , Dinn l-a trimis pe Binn pînă în orașul din munte pentru a chema un superior care le v-a sugera ce să facă cu această făptură, și eventual să-l interogheze:
-Ai înțeles ce ai de făcut, sper ca pînă mîine dimineață să ajungi înapoi,pînă atunci îl voi ține legat însă voi avea grijă de el. În acest timp Dinn îl apucă pe băiețandru și începu să meargă spre turn , o briză îi scălda barba voluptoasă , iar pe fața lui se schiță un zîmbet de împlinire. Ajunși în turn , deschise ușa , aprinse cele două felinare de pe perete, în față la cîțiva metri era un pat, lîngă dulap era un dulap pe care era o funie și o carte cu niște ornamente destul de ciudate , îl legă și îl culcă, el între timp luase cartea de pe dulap , scoase din buzunar o pipă, o aprinse , se așeză pe un scaun , care l-a tras mai aproape de pat în caz de ceva și începu să citească cu atenție , din cînd în cînd mai trăgea cu ochiul dacă făptura care o găsise era încă vie sau dacă nu se trezise, nu înainte ca să tragă un fum . Noaptea devenise din nou liniștită, afară vîntul se mai auze din cînd în cînd , în depărtare se auzea un lup singuratic , cară îi aminteau lui Dinn cît de norocos e că îl are pe Binn, singurătatea cu siguranță l-ar fi măcinat, și aștepta ca dimineața să vină mai repede….
cu ajutorul lui Hof.Palanii dupa cum a fost mentionat in articolul anterior sunt fiintele subteranului.Capacitatea lor de a vedea este cit de cit redusa la lumina zilei , insa asta nu-i impiedica uneori sa vada la distante mari , insa cel mai bine ei vad in intuneric.Acest lucru se va dovedi foarte folositor pe viitor, mai ales dupa ce va veni marele intuneric.Printre lucrurile la care sunt priceputi sunt lucrul cu metalul si captarea energie in cristale , orice fel de energie ,datorita acestei inteletniciri eu au invatat sa foloseasca exoscheletele din metal , un lucru foarte folositor pentru a cauta noi zacaminte folositoare.Palanii involuntar au ales calea lucrurilor mecanizate , in pofida faptului ca puterea si constructia lor era la prima vedere inpenetrabila.Printre alimentele folosite de ei se numara fructe proaspete, da ,sigur apare o intrebare, cum cineva sub pamint poate sa consume fructe proaspete, pai captarea energiei in cristale a ajutat mult la acest proces, sub pamint s-au construit un numar destul de mare de sere , care aprovizionau palanii cu fructe si legume proaspete, printre fructele lor preferate erau merele si cocosul .Carne nu prea consumau insa Palanii care traiau mai aproape de zonele marine , ieseau la suprafata uneori pentru a pescui, chiar daca pestele nu e considerat carne , era singurul produs animal folosit de ei.
Linkuri No Regrets
-
Recent Posts
Archives
Categories
-
noreproject 