Stii, noi paream c-am (re)inventat iubirea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.

Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…

Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…

Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.

Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.

Mihaela Radulescu, „Intreaba-ma Orice”

( Alice Nastase , Aurora Liiceanu )

De Makavelis.

Acum vreo câteva luni am văzut cu nevastă-mea un film de dragoste. Ea s-a emoţionat toată la scena cererii în căsătorie şi cu ochii în lacrimi şi un uşor reproş în ton mi-a spus: «Ce frumos! Din cauza ta eu n-o să mai trăiesc asta niciodată. Am înghiţit în sec, am tăcut, dar am băgat la cap. Şi fiindcă o ştiu pretenţioasă, am avut ceva emoţii. Am vrut ca surpriza să fie mai ceva ca-n film, păi nu-s eu mai tare ca oxigenatul ăla de Bradley Cooper?

Mai mult aici – https://www.mediafax.ro/life-inedit/cabral-a-cerut-o-in-casatorie-pe-andreea-pentru-a-doua-oara-10657717

If the fact that you’ve been cheated predisposes you to cheat… you’re either retarded, either this is just an excuse for being an asshole.

Cum faci atunci cand iubesti infinit si totusi trebuie sa stai nemiscat vazand cum ceea ce iubesti se indeparteaza? Un pic azi, un pic maine, il vezi in ceata, a intors capul, s-au stins luminile, a inchis usa, a plecat.

Te transforma din cel mai calm in cel mai furios om de pe pamant, iti intoarce polii existentei la 180 de grade pana cand, cu susul in jos, cel mai generos devine avarul planetei incercand sa pastreze ce crede ca-i al lui.

Totul pentru ce? Iubirea nu se poate forta si, cum bine zice un proverb… Abia daca-l lasi liber si se intoarce, e cu adevarat al tau.

Numai dragostea, intelepciunea si acceptarea o pot vindeca. Din pacate, cel care imbolnaveste decide sa nu te vindece vreodata pentru ca… cine isi mai doreste sa iubeasca un om bolnav de gelozie?

Pentru o lume fara furie si gelozie,
Cu drag.

De ziua femeii vreau sa va multumesc. In zile ca aceasta imi faceti viata tare frumoasa.

Tot de ziua femeii, nu ma pot abtine sa va intreb: De ce atunci cand ea va iarta, simtiti nevoia sa impingeti greseala la un nou nivel? Ce va face sa credeti ca resursele de iertare sunt infinite si ranile nu lasa cicatrice?

O tipa tare draga mie, a spus candva ca femeile nu-s jucarii, deci nu incercati sa va jucati cu ele.

Cat de frumosi puteam fi daca nu m-ai fi mintit de atatea ori…

Egoul e cuprins de sentimente abjecte atunci cand fiinta-ti, obosita si tocita de nefericiri, vrea sa se predea trivialei acceptari, iar ratiunea-ti otravita il asculta tacit, luand inca un bilet in caruselul mortii, al mandriei si al bolii, respingand orice firicel de simpla fericire.

Pana cand ratacirea de-o clipa te pateaza pentru totdeauna. O fractiune de secunda a fost de ajuns ca mandrul ego sa-ti manjeasca viata iremediabil. Si ajungi, regretandu-ti clipele, respingandu-ti propria fiinta, acum abjecta in ochii tuturor… la acceptare.