E atât de drăguț cum toată lumea îți urează o primăvară frumoasă. Îmi încălzește inima efectiv.
Azi a ieșit soarele vreo câteva ore bune. Parcă simbolic
Mi-am băut câteva guri de cafea în maiou la soare și a fost un moment dinacela în care te simți cald si pe interior si pe exterior.
Nu pot să îmi explic exact de ce dar soarele îmi dă mereu așa un sentiment de speranță. Mai ales după o perioadă mai lungă de frig și lipsa lui
Săptămânile astea au fost haos. Dar un haos cu rost. Unul pe care nu mai speram să îl prind în ultimul an de facultate și unul pe care (încă) nu-l regret deloc.
Ce am învățat în luna februarie:
1. e important să îți știi când să te oprești și cât poți să tragi de tine.
2. E bine să te descarci și să nu ții în tine prea multe că se adună și te îmbolnăvești (fara gluma)
3. Cere și ți se va da. Efectiv…încă nu sunt obișnuită să cer ajutor și mereu mă surprinde foarte tare când cer și chiar mi se oferă…de parcă nu e normal și nu merit ajutorul sau de parcă nu am încredere că mi se va oferi
4. E plin de oameni buni și e minunat să îi vezi si pe ei nu doar pe cei răi
5. Dacă lucrez în ritmul meu nu e nimic greșit
6. Vorba lui taică-meu “Dumnezeu nu-i țâgan”. Am văzut luna asta niște exemple clare de oameni care au primit ce au meritat chiar dacă părea că totul se duce de râpă. Oameni buni care chiar meritau mai mult și au primit în sfârșit, niște șanse/experiențe pe măsură.
7. Nimic frumos și extraordinar nu vine ușor și fără muncă/suferință.
8. Somnul si odihna și liniștea interioară fac diferența.
9. Când ești pasionat de ceva, se vede, se simte și e important pentru cei din jur pe care poți să îi inspiri chiar fără să îți dai seama.
10. E ușor să tratezi pacientul ca pe un caz/obiect aproape/ boală, dar să îl tratezi ca pe un om, e cel mai important și face toată diferența. Empatia e de aur.
11. Progresul când vine vorba de sport si activitate fizică se vede doar în timp dar dacă continui constant, e imposibil să nu se vadă la un moment dat.
12. Sunt mai puternică decât credeam.
13. Vine o vârstă la care efectiv te simți tu părinte pentru părintele tău și asta e ciudat.
14. E ok să te simți țintuit, e ok să te simți împotmolit, e ok să nu știi ce îți rezervă viitorul. E ok să simți chestii, și e ok să recunoști că le simți.
15. Am învățat multe și învăț în continuare și e ok și dacă unele “lecții ” le învăț greu. Nu e un pontaj, nu e un concurs.
E ok și va fi ok. Și trebuie doar să am credința faptului că va fi ok.
Singularity 