| CARVIEW |
Maria A. (născută Maria G.) a trăit 94 de ani și 10 luni, timp în care, desigur, a văzut și auzit multe. Nepotul ei a înregistrat-o spunându-și povestea vieții; acum, după moartea ei, s-a hotărât să publice în serial această istorie orală a unui aproape-secol în România. Subsemnata va furniza desene pentru fiecare episod.
În episodul unu, găsim mai multe călătorii cu trenul și un controlor ghinionist.
Nu numai că astăzi se împlinesc 19 ani de când Nadia bate câmpii, dar Nadia însăși avea 19 ani când s-a apucat de această activitate, de unde rezultă că și-a petrecut jumătate din viață cu bătăile de câmpi.
Iată o poză cu Nadia la 19 ani, cam în perioada când începuse bloguiala:
Cred că telefonul mobil cu care mi-am făcut acest selfie e ăla de mi-a fost furat după aia de Ziua Patriotică a Îndrăgostiților, aka Dragobete. Voiam să am un portret cu mine în care arăt intelectuală și misterioasă. Poftim, ideea de intelect misterios a unei adolescente.
Cică la fiecare 7 ani ni se schimbă toate celulele din corp sau ceva de genul ăsta (nu mă corectați dacă greșesc, nu e bine pentru sănătatea mea mentală să gugălesc chestii medicale), deci m-am reînnoit de vreo 3 ori în timpul ăsta, cine era fata aia? Mă uit la moaca ei și nu mi-e foarte clar că sunt tot eu.
În fine. Mergem înainte, blogul continuă?!
Acum niște vreme am făcut un filmuleț animat despre tatăl meu, a fost pe la niște festivaluri și acum îl puteți vedea și voi. Dacă apăsați pe butonașul cu CC sunt și subtitrări în română.
Când am pomenit asta pe blog în ocazii anterioare, s-au găsit cetățeni să comenteze răutăcios că n-a avut nici un rost să-l fac acum că e mort, trebuia să fac când era viu SĂ VADĂ ȘI EL, CE FEL DE FIICĂ SUNT PREA TÂRZIU M-AM GÂNDIT ETC ETC. Există desigur indivizi care nu înțeleg deloc conceptul de a procesa o traumă sau o suferință și cum treaba asta diferă de la om la om. Or fi și unii care poate cred că nu trebuia să fac filmul ăsta deloc, că sunt io amatoare de atenție și exploatez orice întâmplare din viața mea pentru asta. Whatever. Atâta timp cât nu-mi trimit poze cu puțe, totul e OK.
Tata chiar își dorea să fie personaj într-o poveste scrisă de mine. Cu câțiva ani înainte să moară, mi-a trimis povestea vieții lui într-o serie de emailuri și m-a rugat să scriu o carte despre el cândva. Nu am scris-o până acum pentru că în general n-am scris cărți, poate că ar trebui. Oricum, o carte e o treabă care durează mult. Până atunci, poftim desene animate.
Luna asta, tata ar fi împlinit 71 ani.
Nadia bate câmpii