Năbădăiosu` începu din timp să îşi pună pe hărtie dorinţele ce le va trimite moşului printr-o scrisorică. Cel mai mult îşi dorea tot soiul de jucării, dar pentru că era şi un devorator de dulciuri, nu uita niciodată să adauge „şi nişte dulciuri”. Apoi, pentru a se asigura că va primi tot ce a cerut se jura că a fost cel mai cuminte copil şi că a luat cele mai bune note. Vezi că Moşu` ştie tot ce ai făcut şi nu merge să îl minţi. –  suna vocea mamei care îi verifica scrisoarea la dorinţa micuţului ce aştepta o confirmare că lucruruile pe care le cere nu sunt exagerate. Cănd auzea aceste cuvinte, copilul revenea în camera sa şi adăuga încă un rând, „şi notele proaste care le-am luat să ştii că au fost un accident şi nu se va mai întâmpla. Promit din suflet”. Într-una din zile, o prietenă a mamei face o vizită şi cum în casă unde este copil nu te poţi duce cu mâna goală, îi cumpără şi ceva dulciuri.

– Ieeeei! Tanti Corina, te-ai întâlnit cu moşul ca anul trecut? El mi-a trimis dulciurile astea, nu? Înseamnă că totuşi am fost cuminte şi voi primi tot ce am pus eu în listă.

– Da! Aşa este, piciule! M-am întâlnit cu el când a trecut pe la ferestrele cu scrisorele pentru el. Trebuie să o termini şi tu şi să o pui în geam!- Imediat e gata…

Copilul mai zăbovi în uşa camerei unde cele două femei se apucară de discutat vrute şi nevrute în faţa ceştii de cafea.

– Al meu copil, Nicuşor, nu mai crede în Moş Crăciun… crede că a crescut şi e prea mare să mai creadă în aşa ceva. I-am spus că dacă nu crede sigur nu primeşte nimic.

– Al meu crede şi a scris de vreo zece ori scrisoarea străduindu-se să scrie frumos. Îşi doreşte tare mult trenuleţ mecanic. Sper să aibă moşu` bani.

– Nu există Moş Crăciun? apăru micuţul în cameră cu ochii înlăcrimaţi.

– Ai stat şi ai ascultat la uşă?

– Deci aşa este! NU există Moş Crăciun! Nici nu mai scriu nici o scrisoare. Tanti Corina m-a minţit că aduce dulciuri de la moşu`, continuă copilul să protesteze cu lacrimile curgând în cascade din căpruiul ochilor lui mari şi curioşi.

– Tanti Corina nu te-a minţit, piciule. Ţi-am spus că l-am văzut pe moşu` şi mi-a trimis astea pentru tine.

– Da… ai zis că Nicuşor nu crede…

– Păi dacă el nu crede nu înseamnă că nu există. El nu crede şi a zis că nu îi scrie scrisoare şi o să vadă el cum e să nu primeşti nici un cadou şi restul copiilor să primească.

– Hai, copile la fereastră să îl vezi, interveni mama inventând un moş dintr-un bătrân ce îl zări la colţ de stradă, cât să nu se vadă foarte mult din el.

– Unde? Unde? Nu văd! Sigur era moşu` sau mă păcăliţi?

– Sigur! Nu ai auzit ce gros vorbea?

Copilul îşi mai potoli plânsetul şi se întoarse la scrisoarea lui. Recitindu-şi lista de dorinţe un gând îi străbătu mintea „Dacă nu cred sigur nu am să primesc toate aceste jucării şi doar dacă cred le pot primi. Clar, există Moş Crăciun”

Ada, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Ana Usca, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupascu, Chat Noir, Cristi, Cristi Dima, Cristian Lisandru, Calin Hera, EO,Flavius, Florin Morosan, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Neagu, Gabi Savitsky, Gand licitat, Geanina, George, G1B2I3, Hai ca se poate, Ioan Sorin Usca, Luka, Melami, Mesterul Manole, Mirela, Mnealui, Nice,  Adela,Pavaj de catifea, Red Sky, Secret, Snake, Stropi de suflet, Simion Cristian, Teo, Teo Negura,  Theodora, Ulise, Umograf, Vania, Virtual Kid, World of Solitaire,Zamfir Pop, Zamfir Turdeanu’ şi Ziarul de la 5.

Mulţi copii fac mofturi la mâncare şi probabil că şi tu eşti unul dintre ei şi nu de puţine ori, cum aţi prins ocazia, aţi aruncat mâncarea la gunoi sau la animalul ce se bucura de fiecare dată, dând din coadă în semn de mulţumire sau lovindu-şi capul de genunchiul tău. Ei bine, nici Năbădăiosu` nu face excepţie de la această regulă, doar că el avea un stil aparte când făcea asta.

Năbădăiosu` avea, când era în clasa a doua şi a treia, ore de după-masa, iar mama care pleca în zori la servici, obişnuia să îi lase mâncarea pe masă, iar când se trezeşte micuţul să mănânce. Uneori îi lăsa însă ochiuri, iar plăcerea lui cea mai mare la un astfel de mic-dejun era să îşi înmoaie pâinea în gălbenuşul moale. Doar că, se trezea la două ore după ce mama lui plecase la lucru şi ouale erau reci, iar gălbenuşul era deja întărit. În situaţia asta el prefera să scape într-un fel sau altul de acest mic-dejun disgraţios. De aici începea un adevărat ritual ce începea prin căutarea unor foi de hârtie, apoi ouăle erau puse în prima hârtie şi împachetate cu grijă, până foaie se îmbiba cu uleiul rămas pe ouă. Apoi, urma cea de a doua hârtie şi apoi a treia, până când uleiul nu mai răzbea să treacă şi deci exclusă ruperea hârtiei. Desigur că nu o punea la coşul de gunoi pentru că infracţiunea comisă ar fi fost repede descoperită. O punea în ghiozdan şi în drum spre şcoală se oprea la un container destul de îndepărtat de blocul unde locuia. Aşa, credea el, nu va fi niciodată prins. Se uita cu atenţie în stânga şi în dreapta, apoi scotea secretos pachetul din ghiozdan şi îl azvârli în continer după ce se asigură că nimeni nu îl observă.

Într-un din zile, însă, Năbădăiosu` iasă din casă având itinerariul obişnuit spre şcoala, când în una dintre curbe îl întâlneşte pe tatăl lui. Încrezător însă pe puterea lui de a ascunde micul secret din ghiozdan, nu se îngrijorează prea tare de situaţie şi îşi acceptă pe părinte ca însoţitor până la şcoală, urmând să îşi ducă planul la bun sfârşit când se descotoroseşte de însoţitor. Părintele în conduce până la poarta şcoli unde, întâmplător în acelaşi moment apăruse şi învăţătoarea care luându-l de mână, îl conduse în clasă. Micuţul să luat apoi cu joaca şi ajuns în casă îşi aminti că nu scăpase de pachetul pus cu grija în ghiozdan. Încercă să se ascundă când începu să scoată caietele şi fără să fie descoperit, scoase pachetul pe care îl vârî în dulăpiorul de la birou, însă nu trecu foarte multe minute când apare mama cu o idee nouă.

– Ce ar fi să facem curăţenie în birou, copile?

– Păi e curăţenie, la ce să mai facem. Am făcut eu ordine!

– Ia să văd! Ce ordine este?

Micuţul încercă din răsputeri să o convingă prin vorbe pe mama lui că e ordine şi că nu mai trebuie să verifice, dar rămase fără sorţi de izbândă şi fu descoperit şi cu pachetul aşa de frumos învelit. Desigur şi-a primit pedeapsa, de atunci înainte era trezit să mănânce atunci când mama pleca la servici, de faţă cu ea. Singura lui consolare era că aşa poate să îşi înmoaie pita în gălbenuşul de ou.

Vă salut pe toţi: Andra Pavel, Achilianu, Adia, Adrian Voicu, Aiucuta, Alex Mazilu,Alexandru Marin, Ana Maria Deleanu, Ana Veronica , Angela Tocilă, Rokssana,Arcadia, Mirela Drăgan, Incertitudini, Carmen (Vis şi realitate), Dictatura justiţiei,Buimacii, Camely. Carmen Negoiţă, Cati Lupaşcu, Consiliu, Călin Hera, Daniel Urda,Moroşanu, G1b2i3, Raza de soare, Giogi, Flavius, Gabriela Savitsky, Gabriela Neagu,Gabi Ilies, Mirela Pete, Stropi de suflet, Teo Negură, Theodora, Silavaracald, CELLA