Îmi propusesem demult, prin 2008, să fac un soi de radiografie a locurilor frumoase din deltă.

La vremea aceea credeam sincer în ideea că bieţii pescari sunt nedreptăţiţi, că viaţa în deltă este grea şi că oamenii deltei sunt duri tocmai datorită condiţiilor vitrege. Între timp, recunosc, mi-am mai schimbat părerea: bieţii pescari nu sunt nedreptăţiţi pentru motivul că nu mai există. Au fost înlocuiţi cu braconierii care au propriile legi în deltă.Oamenii nu sunt duri datorită condiţiilor vitrege, ci datorită avariţiei şi a dorinţei de a acumula cât mai mult într-un timp cât mai scurt. Altfel…, viaţa rămâne în continuare grea doar pentru cei care nu ştiu “să se descurce”, iar aceştia sunt din ce în ce mai puţini.

Altfel nu-mi pot explica demenţa cu care ies pe baltă “electricienii” care electrocutează tot ce înoată pe sub apă. Nu-mi pot explica nici dispariţia preotului din Sfântu Gheorghe plecat la scuturat plase, …plase care nu-i aparţineau şi pe care – spun gurile rele – le-ar mai fi scuturat şi cu alte ocazii. Cum nu-mi pot explica masacrul pe care l-au făcut localnicii aceluiaşi sat iarna trecută în pădurea din vecinătatea Dunării şi a mării.

Şi cel mai greu de explicat mi se pare naturaleţea cu care autorităţile (pardon!) veghează.