Sa poti zimbi cind gindu-ti plinge,
Sa cinti atunci cind n-ai putere,
Sa dai cind altu-are nevoie…
Si ce daca n-ai avere?

Sa mergi cind altii-ti pun oprelisti,
Sa taci cind te simti miniat
Sa ierti pe cei ce ti-au gresit…
Si ce daca n-ai uitat?

S-acorzi mereu a doua sansa
Sa uiti de ce te-ai suparat,
Sa ii duci flori iubitei tale…
Si ce daca v-ati certat?

Sa fii cald cind lumea-i rece
Sa-i tii aproape pe parinti,
Caci uite, vremea asta trece…
Si ce daca tu nu simti?

 She’s a real bitch. I love her, actually. She’s got more tits than my girlfriend. I can’t say they’re better, there’s just more of them.

I think everybody wants to be have a cat. I got 2. So I guess that makes 14 tits in this house. Damn, I never put it this way :))

Azi era la lift si era foarte doritoare de vorba, nici nu mi-a raspuns la buna ziua ca a inceput sa-mi turuie: e o pisicuta aici in spate, a facut pui! Are 3 pui si nea Nelu de la 1 m-a pus sa-i omor ca zice ca ii vede sub geam si il enerveaza. Zice sa-i bag in apa sa-i inec. Eu ce sa fac? Parca mi-e mila de ei dar daca nu-i omor se supara nea Nelu. Ce sa fac?

In ochii bolinzi se citea nedumerirea. Femeia traia o dilema reala, i se ceruse sa faca ceva si e obisnuita sa execute ce i se spune. pe de alta parte, cred ca nu prea vroia sa omoare pisoii cu mina ei, ca  iti trebuie ceva de satrap in tine ca sa iei cu singe rece viata cuiva.

Am zimbit ca s-o linistesc si i-am spus pe un ton calm: Credeti in dumnezeu? Raspunsul a venit ca un glonte, rapid si definitiv: DA!  Si credeti ca dumnezeu v-ar ierta daca ati lua viata unui suflet, in felul asta?

Femeia si-a facut cruce, a inceput sa se bilbiie si sa dea ochii peste cap. Doamne, doamne, ce era sa fac! Cum sa fac asa ceva??? Doamne, iarta-ma!  Dupa care s-a uitat la mine cu recunostinta omului scapat de angoasa: n-are decit sa se supere nea Nelu pe mine, nu imi fac pacat cu pisoii aia! Ma vede dumnezeu, vorba dumitale si imi fac pacate degeaba!

Acum e rindul meu sa am o nedumerire: sa ma simt prost ca am manipulat pe cineva profitind de prostia acesteia, sau sa ma simt bine ca am salvat de la moarte niste suflete pentru care noi, oamenii, suntem dumnezei? Fiind la alegerea mea, am optat pentru a doua varianta.

Oamenii traiesc cu falsa impresie ca isi apartin unii altora. Sau poate nu stiu sa traiasca altfel? Intr-adevar uneori propria greutate poate fi coplesitoare si simti nevoia sa te sprijini de celalalt, iar ca sa fii sigur ca e linga tine il priponesti cumva.

Am auzit de atitea ori ca intr-o relatie amindoi „trebuie sa traga la aceeasi caruta”. Intre 2 boi care trag cu sirg la o caruta si 2 pasari care zboara in tandem, dar fiecare in ritmul ei…voi alege intotdeauna pasarile. Ca de boi e plina lumea.

Cind pierzi metroul (cei care circulati cu asa ceva)…tocmai termini de coborit scarile si se anunta ca se inchid usile. Esti in intirziere? So what?! L-ai pierdut oricum, urmatorul vine peste 10 minute, asa ca ia un loc, da un mesaj frumos cuiva, citeste citeva pagini dintr-o carte.

Cineva se baga in fata ta la coada, la magazin. Astepti de minute bune si fufa asta sau magarul ala s-a furisat inaintea ta. So what?! Va iesi pe usa magazinului cu 5 minute mai devreme. Tu ai timp sa-ti amintesti daca n-ai uitat sa iei ceva.

Ai aflat ca cineva de la job te sapa din greu.  Da, vor exista peste tot bisericute care te vor birfi cind se duc la tigara. So what?! Nu exista publicitate negativa!

Te-ai certat cu jumatatea ta. Daca e intr-adevar jumatatea, va veti impaca. Daca nu, nu. So what?!

Cineva iti vorbeste urit, desi nu meriti. Daca e cineva la care tii, intrebi de ce a facut-o. Daca e cineva care nu conteaza, treci mai depate fluierind: so fucking what?!

Timpul nu se opreste in loc pentru nimeni si nimic. Decit sa il pierzi consumindu-te pentru nimicuri, mai bine te asezi comod, zimbesti si te intrebi: what’s next?

Oamenii care cad sunt ignorati de restul. Rareori se opreste cineva sa te intrebe de ce ai cazut sau daca ai nevoie de o mina de ajutor. Oamenii care cad se marginalizeaza singuri: se retrag din calea multimii si se considera vinovati ca n-au putut tine pasul cu lumea. Ce nu realizeaza ei e ca fiecare cadere le da ragazul de a privi in jur. De a trage aer in piept, de a observa ceea ce altfel n-ar fi vazut din cauza vitezei. Ceva ce au ignorat inainte. Fiecare cadere ne face mai umani si mai receptivi la durerea altora. Ne invata ca nu suntem supereroi si ca greselile facute au rolul de a ne ajuta sa evoluam.

Oamenii care cad n-au nevoie de prea multe lucruri, ca sa se ridice. Nici de mina intinsa, nici de sustinere. E de ajuns ca cineva sa se opreasca pret de un minut, atit cit e nevoie pentru a-i sopti la ureche: eu cred in tine. Ati fi uimiti sa aflati cit de mult conteaza, cind tu ai renuntat de mult sa mai crezi.