- …şi gândul trece pragul evidenţei
- mai ia o gură de pământ din vatră
- şi fuge cu podar cu tot
- până se face dimineaţă
- la Jiul nostru de la pod
- şi s-a făcut o ceaţă densă
- peste pădurea Gengaliei
- de se-ascundeau şi ploile prin scorburi
- cum florile cuvintelor îşi odihneau suflarea
- la umbra drumului de car
- şi zborul păsării prigorii
- la gura vetrei înroşite
- îşi închidea aripile pe cuib
- cu capul lung lăsat pe spate
- cum nea Ilie a lui Andrică
- ne cânta
- cu ochi-nchişi la cununii
- nici spuza n-a rămas din vatră
- nici scaunul cu trei picioare
- nici cobiliţa
- nici amnarul
- nici liniştea păzind la porţi
- nici gând pe gând
- cum mă-ndemna bunicul
- nici patul prispei de acasă
- cu pătură la drum
- şi nici opincile ce atârnau în cui
- în dosul uşei la corlată
- le luaseră-naintea lor
- acuma ştiu de ce bunicii
- cărau în vedre hududoiul
- pe cobiliţă-n deal la Vâlcu
- cu noaptea-n cap
- iar gândul rupe vadul nopţii
- mai ia o gură de pământ rămasă
- într-o batistă cu un nod
- şi-o sfarmă dureros în mâini
- o! mila mea,mila mea
- pe uliţa Podariului
- sunt
- cerbii ducând cerul în coarne
- la râu
şi nu-i mai văd
cum nu mai văd pământul
asemenea uitărilor în sus…
(dragilor mei bunici -Călina şi Costandin a lui Ştefanică)
mariapodari 