O voce. O acțiune . Un ultimatum.

Am Facebook și îl mai țin doar ca blogul ăsta să mai ajungă la tine. 

Am Instagram, dar pe ăla nu stau…prea mulți bogați și mult prea multă bunăstare.

Ce am văzut în pre-campanie și campanie m-a frapat. 

Orice grup în care eram gen “grupul locuitorilor din Gura Beliei” era invadat zilnic de postaci auristi, boti și conturi false. 

Zilnic fake news grețos, mincinos, scârbos, încât am zis că nu există cineva atât de slab să pună botul. 

Au venit alegerile și aveau să mă contrazică. 

Și de atunci am zis că mai am un glonț. 

Ultimul. My silver bullet: blogul și wall-ul ăsta. 

Dacă social media a urcat un agitator până aproape de președinte…doar ea mai poate să-l învingă. 

Și speram să înțeleagă mai mulți treaba asta. 

Eu cu oricine stau de vorbă parcă e năucit: nu le vine să creadă cât de aproape suntem  de impact. 

OK! Tu știi, eu știu, toți știm. 

De ce taci?

După dezbaterea în care a șters pe jos cu SimiOff, pe toate grupurile erau auristii care dădeau share doar la ce zicea Nicușor de familie. 

Și tu tăceai. 

Și taci în continuare că îți e frică sau ți-e egal ce se întâmplă?

Le le dai putere. Le dai voce. Le dai spațiu pe wall-uri, le dai șansa de a minți în continuare. 

Vă am pe social media persoane cu mii de followeri și e liniște la voi. 

Artiști, vedete, figuri publice, oameni de cultură, scriitori, figuri politice…și e liniște și la ei. 

Sunt câțiva care pun pumnul în aer mai sus de cum o făcea Gațu: un dr. Diaconu, un Mihai Călin, o Corina Băcanu, Masterul Rebengiuc, Andreea Raicu, etc. 

Dar e prea puțin! 

Comentați toți pe la colțuri. 

Băi, de ce atâta liniște? 

Vă e silă? Vă e frică? Atât vă pasă de țara asta? Care e explicația?

Mai e doar o săptămână. 

Mi-au invadat toate grupurile de profesioniști, de diy, de business, de locatari. Sunt peste tot…și voi unde sunteți?

Că ar ieși agitatorul ăla președinte deja nu mai pare o catastrofă, dar să prindă voce spontan toți ăia care mă mirau cât de diletanți sunt de copii, asta m-ar scoate din minți. 

Trezește-i din mirajul direcției suveraniste!

Zi-le că tot ce promite extremistul asta de SimiOff e construit pe fundația apartamentelor de 35k EUR. 

Arată-le că au făcut 5ani purici în politica românească și NU AU NICI MĂCAR O REALIZARE PENTRU ROMÂNI. Una măcar!

Doar o întrebare ție votantului AUR…cum poți tu care muncești de ai bășici pe degete să alegi unul care nu a muncit o zi măcar pentru tine? Cum fratele meu?

O întrebare și celorlalți…ce mai așteptați? Vizele de emigrare?

Nu realizați puterea share-ului frumușeilor!

Butonul ăla a demis somități, a îngropat baroni, a băgat la pușcărie preoți intangibili, a demascat scheme financiare…și ne-a adus pe prăpastia spre care ne îndreptăm!

Două povești. Un vot. O detonare. 

I

Unul dintre  bunicii mei a avut oi, a avut multe și a muncit ca un cal de povară toată viața. Pământul i-a ascultat dramele, sapa l-a alinat. A fost răsplătit cu rod bun în tot ce îngropa. 

Om de la țară, cu carte puțină, ar fi ratat orice – mai puțin votul!

Ziua de votare îi era ca un ritual. 

Se spăla, se bărbierea, lua o cămașă albă, pantalon negru sau maro la dungă, făcea pantofii cu cremă, basca neagră în cap. 

Doar așa pleca la vot. La fiecare vot pe care  l-a apucat, fără excepție a votat!

Pentru el votul a însemnat libertate și l-a respectat până a murit!

Deși am amintiri puține cu el, ieri la vot m-am dus în cămașă albă, bărbierit…gândindu-mă la el 😀

.…………………

II

Eram în școala generală, după clasa a 5-a am început să adunăm repetenți.  Ce pica din anii mai mari cădeau la noi în clasă. Pe majoritatea îi pierdeam în următorul an.

Erau 2 tipuri de repetenți: copii cu un ușor retard pe care sistemul de atunci nu știa să-i gestioneze și puturoșii.(pe ăștia îi gestionau în felul lor anumiți profesori. Îi băteau). La unii dădea roade, la cei mai mulți nu.

Pe mulți îi am în listă de prieteni pe Facebook. Țin minte că mulți dintre ei în perioada COVID erau doctori…minim. 

Tiparul s-a repetat cu propaganda AUR. Fani convinși. Dau share, comentează, susțin frenetic. 

Mă bucur că și-au găsit un scop în viață.

Pentru ei, încă din copilărie viața, școala, (la mulți mediul în care au trăit), tara asta, angajatorii…erau de căcat. Încercați de nevoi de mici, li s-a dat carte cu forța, bătaie  și probabil, mai târziu, viața le-a dat zilnic un șut. Câțiva dintre ei au încercat prin alte țări din care s-au întors cu câteva sute de euro și multe speranțe moarte. 

Aici a apărut curentul Mesianic AUR, Simion, Căcălinuț, POT, Şoșo. 

Le-a spus ce vor să audă, le-a promis viața pe care nu au avut-o. Le-a băgat în cap că le poate da mai mult în timp ce toți i-au ignorat.

Le-a pompat mintea cu ideea că viața lor e grea pentru că așa a vrut politicul. Că o duc rău pentru că sunt de vină cei care îi conduc. 

Le-a inoculat ideea ca ei sunt jertfa unui sistem, nu cauza propriei drame a vieții lor. 

Le-a dat o speranță, i-a mințit frumos și a împins bulgarele asta la vale. Avea să adune mulți pentru ca aveau de data asta un presupus Mesia să le facă dreptate. 

Mai aveau ceva: telefoane și conturi pe social media și asta este ca și când ai da unui bebeluș să se joace cu o grenadă. 

În 2 săptămâni o vor detona. Va exploda în fața mea, a ta. Direct in mutra țării!

Să explici că sunt mințiți e ca și când ai învăța un porc 🐷 șmecher să cânte 🎵: pierzi vremea, enervezi și porcul!

PS: dacă mă scoate din minți ceva este că nu tot electoratul suveranist se încadrează în drama celor de mai sus, dar lor nu le găsesc o explicație…nu pot și nu vreau. 

Cu stimă,

#marcucerneala

Un vot. O zi. O nouă eră.

Poate e una dintre cele mai importante zile pe care România le-a traversat. 

E o zi grea, o zi a nervilor, a așteptării și a emoțiilor. 

De ziua asta depinde viitorul acestei țări. 

Sunt bucuros ca diaspora s-a mobilizat!

Sunt oameni care trăiesc în Europa, simt avantajele democrațiilor, avantajele suflului pro-european, trăiesc în confortul adus de fondurile europene. 

Mereu votul lor atârnă greu, de data aceasta este decisiv: 

  • vor vota european toți cei care au studii, conștiință și le pasă de România. 
  • Vor vota suveraniștii și partidele extremiste toți cei care au plecat de aici și pe acolo o duc mai greu ca aici. 

Alegerea mea de candidat este irelevantă cât timp ținem țara asta lângă Europa. 

Motto-ul suveranistilor era naționalizare și “să dăm înapoi românilor pământ, ceva cu apă, paie și bătaie”. Dacă mă uit la companiile de stat mă ia groaza. Nu exista găuri financiare mai mari, incompetența și dezorganizare mai mare. Mafie. Fără excepție. 

Prietene, nu ai idee câte lucruri se produc aici. Producem pentru cele mai mari case de modă (Moncler,Artifex). Avem Dacia, facem subansamble pentru majoritatea producătorilor din automotive(TRW, Valeo,GF Casting), piese de avioane (Universal Alloy,Aerostar), electronice și electrocasnice de calitate (DeLonghi, Arctic-Beko), cele mai șmechere cauciucuri (Pirelli, Michelin, Nokian, Continental). 

Exemplele sunt lungi, multe!

Când aud că nu facem nimic aici mă ia groaza. Discursul suveranist asta propagă. Idioțenie asta ca ne-au furat țara…când țara asta mănâncă pâine străină. 

Investitori de pe tot globul au venit în ultimii 20 de ani să producă aici (ieftin, dar mâncăm cu toți o pâine). 

Îți dau exemplu cel mai bun de țări Non-UE care nu o duc deloc fericit: sora noastră-Moldova. Sau frații noștri Sârbi.  

Mere frumoase, cu rod bun, dar…putrede la interior. Prea multă Rusia în ele. 

Cândva, când veneau rudele sau prietenii din diaspora crăpa pipota în vecini cu ce haine veneau pe ei, ce mașini conduceau, că purtau ochelari de soare sau bijuterii. 

Acum, această diferență este aproape de zero. În Romania apare pe stradă bolidul imediat după Saloanele Auto Internaționale. 

Acum mulți câștigă mai mulți bani ca în Vest și cei care au plecat se cam uită peste umăr să vină înapoi. 

Da, încă avem multă sărăcie, corupție și diferența dintre clasele sociale e dureros de mare, însă ușor ne ridicăm. 

Progrese sunt, se văd, putem, avem resurse și mai ales avem oamenii. 

S-a furat și se fură, este și a fost corupție, partidele au venit și au plecat. 

Există monștri politici cu rădăcini uscate, dar adânci (vezi Ponta, Antonescu). 

Există oameni noi, ezitanți, fără experiență, dar veniți din afara sistemului (teoretic): Nuți, Nicușor.

Există Simion și Aut (ca Aur e încă prin  tezaur pe la ruși)…si asta nu trebuie sa mai existe. 

Nu am așteptări de la aceste alegeri cât timp cu toții votăm contra-cineva, niciodată pentru ceva. 

Alegerile astea sper că vor face un singur lucru: vor trimite în groapa de gunoi a istoriei orice urmă de extremism, de Sosoci, Simioni, Calinuti, Gavriluci, etc. 

Ei daca pierd acum, au pierdut definitiv. 

Banii rușilor, dar mai ales răbdarea s-ar termina subit. 

Nu-mi place vorba asta deloc, mi se pare că Dumnezeu ar trebui să aibă altele pe cap, mai importante decât alegerile noastre, dar…”Hai Doamne Ajută!”

Un vot. O drona. Un trădător. 

Context: “26 drone lansate de Rusia asupra unor ținte ucrainene fie s-au apropiat foarte mult, fie au intrat în spațiul aerian al României, mai ales în zona de graniță a județelor Tulcea sau Galați.

În câteva din aceste cazuri, dronele s-au prăbușit pe teritoriul României”

19.02.2025 s-a votat în Plenul Camerei Deputaților un proiect de lege care permite Armatei să doboare aeronavele care pătrund în spațiul nostru aerian+multe alte măsuri de apărare. 

Norocul nostru că a fost adoptat cu 196 voturi PENTRU. 

Ce mi-a atras atenția: 99 voturi ÎMPOTRIVA. 

Ce nu mă miră: au venit de la POT, SOS și AUR. 

Fix ăia care țin la popor ca la ochii din cap. Fix ăia care sunt trup și suflet pentru patria asta, o lasă-n pu…șca goală în fața unor posibile agresiuni. 

Fix ăia care pupă icoane pe live și transmit pe TIKTOC nemernicia clasei politice se opun unei măsuri care are scopul să ne dea prerogative legale să ne apărăm efectiv. 

Pentru mizeriile de la AUR, POT, SOS probabil ca bombardeaua nu ar ajunge la Bucale: se ridică avioanele de la Borcea sau Kogălniceanu și o dărâmă, dar pentru amărâții ăia din Delta Dunării care sunt atât de aproape nu stă așa treaba pentru că nu apucă pilotul să tragă nădragii pe el și petarda e picată de mult.  

Retine, AUR – SOS – POT!

În discursuri halucinante despre incompetența politicului să te opui ca statul să ne apere, păi nu ești incompetent ci trădător! 

În contextul cu Trump care pupă chelia Țarului Putin să nu te înarmezi și să nu îți faci un plan pe termen lung…numai România poți să fii!

Sunt convins ca tripartita pro-rusă se gândește că în Aprilie ne apropie de Moscova prin Căcălinuț și că astfel de lege ar fi inutilă, însă legea e lege când o ai  și e bine să fii prudent pentru că Țarul e senil și vezi ce le-a făcut și la prietenii lui din Transnistria. 

Nu uita: AUR-POT-SOS…

Să fie în opoziție, nu am o problemă. Că se opun securității acestei țări îi face trădători!

PS: dacă argumentul e că s-au opus chipurile la fraza în care România poate transfera temporar autoritatea forțelor sale către un comandant aliat, ar fi trebuit să citească până la final. 

“Potrivit normelor aprobate, iniţierea misiunilor şi operaţiilor militare se aprobă de către preşedintele României la propunerea CSAT.”

PS2: nu stiu de ce și mai ales să ne ferească Bunuțul pe toți să vedem, dar m-as simți mai safe cu un comandant aliat decât cu “eroul de la Nassiriya”.

AUR-POT-SOS…și tragi apa!

 Un protest. Un supermarket. Un țăran. 

Cârmaciul CG a decis boicot supermarketurilor pe 10-16 Februarie. 

( …că pe 9 alegătorii dumnealui umplu coșul DIN ACELEAȘI SUPERMARKETURI ca să nu se ducă toată săptămâna, aia e altă treabă). 

Eu sunt crescut la țară si din acest motiv am o perspectivă puțin mai largă pe tema asta. 

Programul electoral al alienatului “apă, paie și bătaie” (sau cum il numește el) e frecție la picior de lemn! Formă fără fond!

Nu mai avem țărani, nu se mai muncește, iar din pământul ăsta fertil, în România, mai cresc blocuri, mall-uri și ciulini! Atât!

Nu, nu ți-a furat nimeni țara și nu ne-am vândut (tot) pământul, dar…munca e grea și crede-mă, îți povestesc din postura unuia care a săpat, a dat cu azot, a încărcat saci la treierat, a strâns lucerna. 

Frate, să stai cu curu’ în sus smulgând pălămidă din firele de ceapă nu e chiar amuzant! Pe câmp nu ai AC, apă la temperatura camerei și mai trist, oamenii care făceau din muncile câmpului o artă acum sunt bătrâni: cu agricultura ei nu mai pot, iar noi nu (mai) știm.

De ce e incredibil de prost acest Guru al Suveranismului?

Boicot supermarketuri înseamnă: 

  • să boicotez lanțurile marilor magazine care mi-au angajat mii de români. 
  • Să boicotez produsele sutelor de firme ROMÂNEȘTI care plasează la raft alimente și bunuri produse AICI BOSS, cu alte mii de oameni care iau o pâine de la angajatorul lor.  
  • să boicotez sute de companii care lucrează pentru aceste magazine: firme de construcții, de pază, de curățenie, de transport, furnizori de instalații, IT, HR, marketing etc. (la rândul lor totalizează alte mii de angajați)
  • să boicotez bugetul țării: declară toate profiturile sau nu, scot toți banii din țară sau nu, aici de voie-de nevoie tot își plătesc taxe! Supermarketurile dau TVA la stat de mai reușim să plătim și noi amărâtele alea de pensii speciale. 
  • Îmi boicotez singur economia? Iau și ultima șansă a producătorilor care oricum transpiră în concurență cu volumele din vest? Am pe conștiință șomajul angajaților care și-ar pierde pâinea aia și așa greu câștigată?

Nu, merci!  Pot puțin mai mult de atât! 

Nu știu cum își hrănește publicul acel bou ideologic, dar ascultându-l, mă sperie!

Cu o incoerență absurdă vorbește de porturile Boliviei (deși e țara cam centrală prin America), canal Marea Neagră-Marea Caspică (într-o țară care nu poate face autostrăzi prin deal) și multe mizerii ce-i demască delirul cultural și ideologic). 

Frax, românii boicotează de decenii întregi.

Mulți au boicotat școala (și din ultimul vot la prezidențiale se vede cel mai bine), au boicotat munca, au fost boicotați de clasa politică și cumva împinși să voteze coada toporului…dar eu să-mi boicotez românașii mei nu pot. 

Ei îmi dau de mâncare și eu lor!

Dacă pe 10-16 Februarie nu te duci la supermarket, doar pentru că ți-a spus-o “cârmaciul”, ai o problema gravă de personalitate. De fapt meriți să fii angajat la circ 🤡 . Știi de  ce? 

Pentru ca te-a dresat elegant Guruțu 😄

Hai să încheiem și serios:

„Gospodăria țărănească este pilonul economiei românești” – CG

Ok, afirmația asta e atât de serioasă încât aproape că doare pentru că am o coordonată vizuală care mă va urmări toată viața: TATA – un intelectual care de la 5 la 15 era parfumat, bărbierit (in fiecare dimineață, fără excepție!), la cămașă, iar de la 16 la 20 în grădină. Un om care a lucrat o viață la planșetă și laptop avea niște mâini deplorabile: roșul sângelui se vedea în toate buricele degetelor, prin crăpăturile produse de sapă și muncă.

 L-aș  întreba doar atât pe Călinuț: “bă prostule, tu știi cum arată o palmă muncită? 

Și dacă dintr-un tupeu libidinos răspunsul ar fi “Da”, ar veni a doua întrebare: 

“Cine Paștele mă-tii mai muncește în țara asta de la 5 la 20 și cu mapa și cu sapa?!!!”

Cu drag,

#marcucerneală

Un Moș. O dorință. O scrisoare.

Salut Moșule, nu ți-am mai scris de 25 de ani. Știm amândoi de ce am terminat corespondența, atunci când am aflat că…las-o baltă!

Mi-ai adus mereu ce mi-am dorit. M-ai făcut fericit, mi-ai adus cele mai frumoase amintiri!

Mai hai odată la mine! Hai la noi! Hai la români! 

La idioții ăia din conducerea țării bagă-le dulceață în pantofi și de pe șira spinării o flegmă în pantofii de 2000 euro perechea. Începi cu Serviciile Secrete și cu toți cei care au eșuat lamentabil să ne apere de ruși. 

Moșule, avem nevoie de înțelepciune de data asta. 

Avem nevoie mai mult ca niciodată de puțină logică și gândire. 

Adu-le gândul bun. 

Fă-i să își aducă aminte că EUROPA ȘI NATO au adus bine, normalitate, au deschis granițele. 

Ne-au adus investitori și locuri de muncă, au adus bunăstare și liniște, pace și apărare. 

Ne-au “luat ce era al nostru” și am privatizat cam tot, dar proștii uită conducând Audi și BMW că românul și azi sufla în “jigler” dacă nu ne “furau ăia industria”…noi mai mult de Dacia Zâmbetul lui Iliescu nu am fi putut. 

Zi-le la idioții ăia funcționali că ucrainienii din România nu primesc “alocații de 3700lei și că tot românul care-i ia în gazdă primește bani europeni. 

Zi-le la ăia care claxonează pe tema “familiei tradiționale” că aceasta va rămâne intactă cât timp își educă pruncii cu valorile strămoșești și cât timp își țin credința întreagă. Explică-le ca UE nu va trimite hoarde de depravați sau p**i extensibile în România. 

Spune-le și convinge-i că au fost mințiți. Că au fost doar o statistica și o segmentare în social media. 

Spune-le tu că au auzit doar ce a vrut Căcălin să audă și  că i-a mințit ca pe prosti segmentandu-i și injectându-i cu mizerii nefondate. 

Vorbește și cu cei din Diaspora că ăsta a fost primul criteriu de segmentare: “cetățenie română + persoane din afara ariei geografice a României”. 

Spune-le că ei vor alege prostul și noi rămânem cu el pe cap. 

Mai zi-le că noi ,cei rămași aici, construim și pentru ei și că îi așteptăm să ne ajute. 

Moșule, zi-le să vorbească cu femeile lor cum vorbește nesimțitul ăla de Căcălin de femeie. Le convine? Pot face asta? 

Ei nu au fete niciunul? Le pot spune în față ca locul lor e la cratiță?

Zi-le Moșule că nu vrea nimeni să se întoarcă la cultivat cereale și viața patriarhală pentru că nu mai știe nimeni să țină o sapă în mâna. Munca e grea și n-ar transpira nimeni o cămașă Polo în ogoare…

Zi-le Moșule că nenorocitul ăla nu are program de a conduce țara ci doar un delir accentuat de vaccinul rus și tulpina chineză. 

Zi-le ca e mitoman, închipuit, inventat, prefăcut, o marionetă nenorocită, un legionar, un misogin. 

Mosule, adu-le aminte de aceste cuvinte ale lui Raymund Netzhammer: 

“Ceea ce m-a atras în acea foarte interesantă fâşie de pământ de la Marea Neagră este bătaia pulsului vechii lumi creştine, care acolo, neslăbită de lungimea secolelor, încă se mai poate auzi şi simţi clar. Acolo este pământul care a fost îmbibat de sângele martirilor, acolo sunt îngropate oraşe, sate, vile, în care sfinţii episcopi de Tomis au predicat, acolo zac sub dărâmături şi pământ resturi de vechi clădiri de cult şi sfinţite lăcaşuri creştine”. 

Hai Moșule cu gând bun la românașul meu! 

Îți spun pe 9 Decmbrie dacă ți-a ieșit sau nu…

Cu drag,

#marcucerneala

Un român. Un gând. Un cuvânt.

România nu este doar un alt stat pe harta lumii, nu este o altă țară din est, nu este o țară oarecare. 

România 🇷🇴 este cel mai frumos lucru care ni s-a întâmplat. 

Aici e ceva special: oamenii!

Nu găsești în lumea astea un loc în care atunci când ți-e frig omul să dea haina jos de pe el și să ți-o ofere fără ezitare. 

Noi românii facem asta!

Nu din politețe, nu din curtoazie, ci din convingere că binele tău e binele nostru. 

Noi aici mâncăm la aceeași masă 10 oameni ceapă roșie cu șuncă afumată, jumări cu puțină sare, o brânză de vacă și niște gogonele sărate, o fasole bătută si o pâine rumenă, fără ca unul să strâmbe din nas. 

Ne-am născut cu ele, am crescut cu ele și bărbat sau femeie, avem în noi această plăcere. 

Noi aici avem ceva ce s-a pierdut ușor în lume: îl avem pe Dumnezeu în minte, în educație, în suflet. 

Rugă fierbinte învățată de la bunici apuși ne călăuzește viața. 

Ne trezim, facem o cruce, ieșim din casă, facem o cruce, orice pas important facem, întâi îl rugăm pe el să ne ajute. Se face noapte-lui îi mulțumim pentru tot ce am trăit și tot ce avem. 

Aici ne avem unul pe altul. Ne e greu sau bine, suntem unul pentru altul. 

Vecinul meu e aproapele meu, ruda mea e sânge din sângele meu și aici…sângele apă nu se face!

Aici beau șpriț cu țiganul, mănânc un gulaș cu ungurul, îl cinstesc când îmi aduce mâncare nepalezul.  Toți îmi sunt dragi!

Aici mai e fărâmă de bun simț, de rușine, de milă, de empatie și drag. Niciunde în lumea asta nu o să o simți.

Aș putea continua, dar ai prins ideea: plămădiți din pământul ăsta suntem toții, cu bunătate în suflet. 

Am pierdut-o la un moment dat, dar pe măsură ce firele albe apar în barbă o caut în tine, o caut în mine și o caut în oricine. 

Am nevoie de ea să pot continua și am nevoie de ea să pot să cresc și copiii ăștia ai mei în același spirit. 

La mulți ani frate!

Cu drag,

#marcucerneală

Un muzeu. Un sat. Un țăran.

Sunt de la 19 ani în București. Abia la 34 am vizitat prima oară Muzeul Satului.

De fapt nu l-am vizitat, ci l-am trăit fără să fi înțeles asta.

Mi-a adus amintiri de mult îngropate: vizitasem cu părinții multe din zonele reprezentate. Unele arhitecturi îmi erau vag ascunse în colțuri ale minții în care nu am fost de mult.

Au urmat obiecte pe care le-am avut prin curte la ai mei.

Unelte pe care le-ai cunoaște , le-ai putea mânui și ai ști ce să faci cu ele, doar dacă ai trăit la țară!

Majoritatea obiectelor pe care muzeul le prezenta cu mândrie ca parte a recuzitei meșteșugărești mi-au trecut prin mâna: cu cei doi bunici, cu tata.

O țesală, o scoabă, o grapă, o calistire, o suveica, o rindea, o mașină de mâna de curățat porumb, o seceră, un joagăr, un teasc, etc.

M-am jucat cu ele, le-am folosit, au fost parte din mine. Încă sunt. Vor fi mereu.

Cumva neliniștea s-a amplificat și pe fond senzorial.

Erau atâtea mirosuri pe care le trăisem. Legat la ochi îți puteam spune că în cameră găseşti un covor de lână, un cufăr cu pături la naftalină, un obiect din lemn vechi, o sobă cu lemne după mirosul metalic al plitei ruginite, un ștergar din pănuși, etc.

Au fost culori de țesături, modele și forme asimetrice pe care le găseai în casele oamenilor de atunci, confecționate manual de gospodine sau bătrâne.

Vizitând diverse camere mă întorceam la case de oameni vizitate la 5-6-7 ani.

Camere aranjate la indigo cu cele din amintirile mele: scaunele acelea maronii cu spătar, mesele rotunde și subțiri, șifoniere masive, carpete pe pereții exteriori, tablouri și icoane așezate spre răsărit, sobe cu cuptor și plită cu cercuri.

Mi-am adus aminte de dulceața de trandafiri sau de nuci servită pe farfurii de ciob verde și gros în formă de frunză și siropul servit de oamenii care doar atât aveau, dar voiau să te omenească dacă le treceai pragul.

Plimbându-mă, simțurile mi-au luat-o razna: aveam în cap mirosul/gustul de pâine pe plită, mămăliga la tuci, orez pe frunză de nuc, cozonac, cremă de zahăr ars cu mere, magiun, sămânță de dovleac cu praf de sare, miros de zarzăre coapte și căzute pe jos, cireșe galbene, gutuie coaptă.

Din atâtea țări vizitate şi ceva muzee reprezentând multe civilizații, culturi sau imperii, am rămas cu sufletul plin.

Numai un muzeu a reușit să mă apese pe trecut: Muzeul Satului din București pentru că probabil…”oricât de fin e aici, oricât de mult îmi place, apa s-o face vin, dar sângele apă nu se face”. 😀

Cu drag,

#marcucerneală

Un timp. O vârstă. O amintire.

Trecând de 30 de ani am început să nu mă mai bucur de zile de naștere.

Motivele au fost multiple: nu mai erau la masă oamenii care făceau acele zile frumoase, la un moment dat nici masa nu a mai fost. Era mai multă oboseală sau mai mult stres, începeau responsabilitățile apăsătoare…cred. Nu mai era suficient timp de multe ori.

Pe urmă au apărut oameni mai importanți în viața mea (copiii) și eveniment notabil, dar fericit în joaca ironică lui Cronos, în mod firesc, devenise ziua lor.

Nu calculul anilor în plus a fost problema mea. Nu am fost demoralizat de trecerea haotică a timpului.

Ba chiar deloc!

Firele albe ce apar în capul meu îmi dau satisfacția de a accepta cu demnitate acest concept meschin de “Fugit irreparabile tempus”.

Problema reală era propria mentalitate.

Am rămas blocat 🔐 undeva în adâncul minții la 25-26-27-28 de ani și mă așteptam ca ziua mea de atunci să semene cu cea care tocmai a trecut.

Și asta a fost fucked up!

Conștientizarea schimbărilor este apăsătoare când începi să fii sincer cu tine: nu este aceeași vârstă, nu mai am lângă mine aceeași oameni, locul de unde se trag toate aceste amintiri nu mai este același, iar la final omul din spatele acelor amintiri este total altul.

Vezi tu prietene, asta era de fapt problema. Evenimentul în sine, ziua mea era un circ ieftin, dar făcut bine de tot: sărbătoream cu fast în eveniment tragi-comic – omul ce deveneam.

Și a fost frumos!

A trecut exact cum mi-as fi dorit dacă aș fi scris acum cartea maturității mele: cu wiski, țigări, muzică, prieteni, amintiri incredibile, nopți târzii, răsărituri mahmure și mai ales fără măcar să îmi imaginez ce va veni…cine voi deveni. 😀

Cu drag,

#marcucerneală

O nouă zi. Un început. Un sfârșit.

Ești nerăbdătoare și numeri clipele.

În mintea ta ai pregătit ziua cu răbdarea și disciplina unui bibliotecar bătrân.

Totul are o logică: haine, pantofi, păr, sticla de apă, etc. Zâmbetul de pe obraji trădează bucuria începutului, așteptările mărețe, emoția necunoscutului și cel mai important: optimismul Cutezătorului.

Dar te-ai gândit că poate nu e așa băi tăticule, sau de data asta mă lași doar mine?

Entuziasmul tău mă copleșește. Te rog, hai să-ți explic puțin și din perspectiva mea:

⁃ Tu vezi un început – “noua ta viață”, iar eu văd un sfârșit. De mâine începi o etapă pe care eu o urăsc: “viața la program”. Eu trăiesc deja printre roboții ăștia și este exact cum ai spune tu atunci când ceva nu-ți place: “piisitor”!

⁃ Tu vei uita până acasă ce ai făcut într-o zi plină, iar eu mă voi trezi Luni după Duminică neștiind cum a trecut o altă săptămână.

⁃ Tu vezi joc și joacă, iar eu văd cum am avut ieri o dorința, azi un bebeluș și mâine deja o fetiță mare.

⁃ Tu vezi un maraton, dar eu știu că este un sprint! De aici te ia valul. Din punctul asta vei face rafting pe râul agitat al vieții. Și nu te poți opri tată! Așa e el: frumos, palpitant, sinuos, lin pe alocuri, agitat pe cele mai multe, surprinzător, dar tare rapid!

⁃ Tu vei fi fericită și vei învăța lucrurile de care eu nu am fost pregătit să te învăț, lucrurile pe care mi le-am dorit și nu am avut timp…sau le-am ignorat.

Crede-mă că mă voi bucura de fiecare dată când îmi vei povesti și îți jur că voi trăi fiecare poveste de-a ta ca și când aș fi fost acolo, dar cu regretul colosal că în realitate am lipsit.

E egoist din partea mea să privesc o nouă etapă în acest mod și puțin cam pesimist.

Poate voi gândi diferit când vom asculta amândoi în mașină Zdob și Zdub dimineața și poate îmi voi schimba perspectivele când te voi vedea zilnic fericită, dar până atunci mă macină tare de tot un gând:

…de mâine începi Grădinița tată!

Cu drag,

Tăticul din #marcucerneală

Un copil. O zi. O amintire.

…cum trece pentru tine copile o zi de 1 Iunie, așa a trecut pe lângă mine Copilăria.

În articolul ce l-am distribuit câțiva ani la rând de 1 Iunie îți povesteam ce a însemnat pentru mulți dintre noi să fii copil. Acum mi se pare atât de departe încât nici nu mai merită dezbătut…îmi trăiesc la nesfârșit Copilăria prin voi.

Îți scriu copile aceste rânduri pentru că vreau să-ți mulțumesc:

⁃ îți mulțumim pentru că din copii ne-ai făcut părinți. Am început împreună Copilăria…și tu, dar, din păcate, mai mult noi.

⁃ Îți mulțumim că ne-ai învățat cum nu exista probleme sau supărări mai mari în viață decât o noapte în care tu ai febră.

⁃ Îți mulțumim că prin puterea unui nou-născut ai scos din gene alele oameni care aveau un instinct ascuns și nu-l știau…să crească alți oameni.

⁃ Îți mulțumim ție primului copil că ne-ai învățat cum să-l creștem pe cel de-al doilea: lecție ce nu se predă la nicio școală din această lume și nici manualul nu a vrut să ni-l dea nimeni.

⁃ Îți mulțumim că faci din mame eroul nostru zilnic: un om care se împarte în atâtea locuri, în același timp, care face atâtea lucruri diferite și toate pentru noi. Practic inventezi zilnic câte o versiune mult actualizata a celui mai nou procesor din piața, Intel Core 12, depășit rușinos de multitasking-ul feminin.

⁃ Îți mulțumim pentru cuvintele nespuse care ne-au ajutat să te facem om: priviri galeșe sau scâncete slabe care ne dădeau direcții clare zilnic: “mi-e foame”, “am scutecul plin”, “îmi e somn”, “ia-mă în brațe”, “am nevoie să te ating”.

⁃ Îți mulțumim pentru trezitul înaintea răsăritului când am înțeles ce înseamnă o zi lungă și câte poți face trezindu-te la 5. Aici îți mulțumim și pentru nopțile albe pentru că “noaptea e un sfetnic bun” și ne-a ajutat să luăm mereu decizii bune.

⁃ Îți mulțumesc că ai dat o valoare banilor și că ai trasat priorități clare unui om risipitor.

⁃ Îți mulțumesc pentru fiecare zâmbet, din fiecare poză pe care o am în telefon, ele te aduc mereu lângă mine când mi se face dor de tine spontan.

Am învățat de când sunt părinte mult mai mult decât 30 de ani din viața și lista cu mulțumiri pentru voi, copiii, pare la o prima vedere…nesfârșită.

Știu, “sa fii copil e-un lucru serios…”!

Cu drag,

#marcucerneală

O promisiune. Un copil. Un adevăr.

Să culci doi copii seara poate fi complicat, așadar preferăm să împărțim acest task luând fiecare câte-un copchil. Cel mic are nevoi simple: un biberon și mângâiat pe spate.

La copilul cel mare poate fi puțin mai complicat: are nevoie sa facă un debrief pentru ziua ce a trecut, să asculte o poveste, să fie mângâiată, alintată, calmată, etc.

În seara asta am tras lozul câștigător: mezinul: 30 minute mai târziu deja aveam planuri de bere cu vecinul.

Fetița încă nu adormise și m-a auzit când am coborât. Am deschis un Peroni rece, am aprins o țigară, aveam companie de calitate: seara perfectă!

Dar…sună telefonul ”Ana vrea să-ți spună ceva”.

O voce de copil adormit se aude:

”Tati vreau să dorm cu tine pentru că îmi este dor de tine!”

Abia pornisem berea…”Ok, în 10 minute am să vin”

Am fost tentat să îmi continui egoist seara pentru că:

1. Era deja cu cineva, deci nu era problema.

2. Oricum era obosită și urma să adoarmă.

3. Mai face fițe cine să stea cu ea și ne schimbă între noi după reguli dictate de starea de spirit.

Și așa as fi făcut în 9 din 10 situații, dar….

După 15 minute bag capul in cameră unde soția mea adormise, dar copilul era liniștit, în pat, cu ochii pe pereți.

Când m-am apropiat m-a luat de obraji și mi-a zis încet: “tata, știam că o să vii pentru că ai promis”.Și m-a luat in brațe. 5 minute mai târziu dormea!

Și ăla a fost momentul când pe un cearceaf curat m-am simțit un jeg.

Pentru că am fost tentat să fiu egoist, pentru că în ochii mei “Ok, o să vin” descrie ceva fără orizont temporal: pot veni acum…sau mâine, pentru că ar fi adormit, dar dezamăgită.

În lumea noastră, a oamenilor mari, promisiunile au devenit relative: dacă îți promit ceva, dar a intervenit altceva, nu înseamnă ca nu sunt principial…pur și simplu nu am putut, sau am fost nevoit să prioritizez.

În lumea lor, a puilor de om, e puțin diferit: o promisiune este piatră de hotar, iar un cuvânt este ca un contract. Ei sunt dependenți de adevăr!

Cu cât îi iubim mai mult, cu atât îi putem răni mai tare pentru că au așteptări colosale și mai au ceva: încrederea aia pură, nealterată!

…și se presupune că eu sunt adultul când ei mă învață zilnic atât de multe?

“Știam că o să vii…pentru că ai promis!”

Cu stimă,

#marcucerneală

Un trecut. O copilărie. Un loc.

E August. Sau poate Iunie?

Cine mai știe?Toate erau identice și viața lentă 😀

Soarele mă trezește prin fereastra mare a camerei.

Mă îmbrac în grabă și sar pe bicicletă pedalând cu un picior pe sub cadrul Tohanului.

Mă voi opri pe malul stâng al Prahovei unde băieții deja joacă Lepașa. Ating cu vârful degetelor oglinda apei unde vezi clean și mreană. Este miros de mâl și nisip umed.

Ne răzbește foamea, dar grădinile prin care se plimbă fluturi albi ne așteaptă pline cu tot felul de fructe și legume…mici delincvenți în căutare de adrenalină alergați de gospodarii care nu gustă intruziunea noastră.

Vom sări în livadă unde umbra vișinilor adăpostește toate jocurile prin iarba proaspăt cosită: lapte gros, frunza, v-ați ascunselea și multe altele. Hărmălaia atâtor copii este acompaniată de bubuitul unei mingi în gardul de beton la o repriză de “perețel”.

Îmi e sete, iar casa o am doar la 5 minute, dar dacă mă opresc ai mei?

Deschid pe furiș poarta la moara de vis-a-vis, beau apa direct din găleata al cărui scripete scârțâie zgomotos și mă tirez înainte să iasă morarul bombănind din casă.

Pe latul livezii se încinge un fotbal care ridică praful de abia ne mai vedem.

Se aud greieri, oamenii își mână caii spre case, iar soarele apune undeva spre câmp. E momentul perfect să scoatem din ascunzători “țevile cu cornete” sau azi se joacă “Hoții și vardiștii”?

Ce conta la cât timp aveam?

Răcoarea serii este ceasul care ne anunță că trebuie să ajungem acasă. Hainele sunt murdare, genunchii juliți și obrajii arși de soare.

Pe terasa casei mama și tata mă așteaptă cu replica: “îl spălăm sau facem altul?” 😅

Nu am idee când și dacă am plătit timpului vamă, dar singura poarta de intrare spre COPILARIE nu va fi o bariera pe care o deschid din telecomandă, ci câmpul de duzi bătrâni care sigur își amintesc de toate astea.

Comp cu duzi la țara

…iar melodia de mai jos mi-a reamintit asta. Uitasem multe din ce ți-am povestit, dar aparent sunt acolo unde copilul din fiecare se luptă cu versiunea robotizată a maturului de azi.

Cu stimă,

#marcucerneală

Un popă. O masă. Un egoist.

Culiță e un tânăr liber, absolvent de profesională veche. El știe bine cum stă treaba cu pandemia, 5G-ul, Iluminati și Oculta Mondială.

Covid e doar o conspirație și el oricum vrea sa petreacă Paștele liber pentru că a înțeles mai multe din virusuri, bacterii și ARN Mesager de pe Facebook, Antene și Dana Budeanu.

Se va duce de Paște la Tușica Dida pentru că tușica face stufatul cu legume de la ea din grădina. E altceva. Nu e stufat, e ACEL stufat.

Tușica îl va primi fără emoții pentru că ea il are in ochi pe copilul care a luat olimpiada pe sate la Educație Tehnologică, nu lepra actuală.

Cu câteva zile înainte Culiță se va duce la un șpriț corect cu vecinii de bordură și se va infecta cu Covid.

Pentru că incubație și pentru că boul mare, nu va avea simptome.

Tușica a stat cuminte: nu s-a mai dus nici la piața, nu s-a văzut nici cu pretenele la fel de surde ca ea.

Practic s-a marcat safe și a pregătit Cozonac de făina 480, Pasca, ciorbița de mel și celebrul stufat al tușicii.

Finalul îl știm cu toții.

Asta e prima poveste.

A doua, e chiar reală.

Ma duc astăzi la un lacaș de cult cu Copila. Îmi doream să începem tradiția cu datul pe sub masa.

Recunosc, am 31 și azi am aflat de ce m-am dat pe sub masa 15-16 ani. (Dacă nu știai îți las la final simbolistica. )

Bineînțeles, lumea claie peste grămada, majoritatea cu masca sub nas, preoții fără masca in mijlocul bisericii.

Practic tu, ca preot, mi se pare ca ai o responsabilitate colosală: ești trimisul Domnului în teritoriu. Păstorești practic cea mai vulnerabila masa de oameni: cei in vârsta, cei săraci cu duhul și cei bolnavi.

În loc să îi educi, să îi îndrumi, să îi ferești…îi chemi buluc, nu respecți norme minime și îi mai și împărtășești cu aceeași linguriță pe toți.

(Un set de 500 lingurițe de unică folosință este sub 20 RON )

Era simplu.

Puneau scaune distanțate și după ce se ocupau nu mai primeau în interior. Afara puneau stegulețe sau marcau zonele de distanțare și mai primeau și in curtea bisericii.

Restul peste locurile astea? Jandarmi la poarta: un șut in fund și acasă!

Ok, pot să înțeleg puterea Domnului, chiar mi-e frică de ea, dar boss…e prea de tot, ăsta e sport extrem sau Ruleta Rusească cu pandemia.

Ori sunt total inconștienți, ori asigură clientela pe copârșeu (sicriu).

Revin la ideea de responsabilitate și putere a cuvântului: sunt bătrâni care nu asculta de nimeni. Ei au 2 crezuri puternice: Antena 3 și Popa!

Pe ăștia îi puteau salva!

Știi de ce am boală le ei?

Ca sunt egoiști și ambițioși pe spatele creștinilor.

La 2 săptămâni după Paște o sa mai băgăm o carantina micuță, așa de vară, timp în care oameni rămân în casă fără venituri, sistemul medical devine paralizat și iar ne plângem de milă, dar…e bine, ei au venit constant pe timp de pandemie 😉

Cu stimă,

#marcucerneală

“In fiecare an, in Vinerea Mare, coboram in mormant, impreuna cu Hristos, pentru ca, mai apoi, sa si inviem impreuna cu El. Aceasta coborare si ridicare din groapa mortii se face in chip simbolic, prin trecerea pe sub masa aflata in mijlocul bisericii, pe care sta intins trupul mort al lui Iisus Hristos, intiparit pe Sfantul Epitaf.”

Un vaccin. Un efect. O speranța.

Duminică, ora 15 am fost vaccinat cu Astra Zeneca.

Mai jos ai experiența mea cu vaccinul…detaliată:


– Duminica ora 19, am o mică somnolență, azi mă culc devreme.

PRIMA ZI DUPĂ VACCIN

– Ora 06.45 : trezireaaaa, dar ce e cu durerea asta de spate? Pfff, ce mă doare și locul vaccinului. Mno, o fi firesc…

– 08.30: mă simt puțin cam obosit, ciudat…abia m-am trezit.

– 10.00: mă ustură ochii și oboseala se accentuează, durerea de spate se extinde.

PARACETAMOL!!!

13.00: începe o durere spontană de cap, simt pleoapele grele, oboseala e din ce în ce mai prezentă, durerile articulare apar și ele.

14.30: primele frisoane – deși în casa sunt 23 de grade, tremur necontrolat. Începe puțină febră, ochii mă incomodează, capul e din ce în ce mai greu (mai greu ca înainte 😋)

16.00: nu mă mai pot concentra, nu pot privi monitorul, lumina mă incomodează, o durere ca după bătaie se instalează pe tot spatele, capul din ce în ce mai greu, ochii mă ustură.

17.30: stau întins pe covor – e poziția în care am senzația că nu mă doare spatele. Nu pot tine capul drept, ochii mă ustură, frisoane vin și pleacă.

19.00: mă simt puuutin mai bine, dar corpul nu mă ascultă deloc …

20.30: nu mai rezist, și mă bag la somn cu niște frisoane de 5 stele „nu-i e bine vacii noastre, vine tata cu pielea ei pe băț”…

PARACETAMOL!!!!

22.30: am senzația că am dormit un veac…sunt transpirat maxim, mi-e o sete groaznică ,nu pot să mă ridic complet din pat și mă doare fiecare os la fiecare mișcare.

24.30: mi-e frig maxim, am senzația că tremur cu tot cu canapea. Am febră și orice mișcare pare un calvar. Hai să mai dormim puțin…

02.30: deși mă trezesc des, am senzația ca dorm zile, nu ore. Frisoanele alternează cu momente când transpir, ma simt ca o stafidă și am băut deja o sticla de 2l de apa.

PARACETAMOL!!!

05.30 simt că dorm de 2 zile, iar sunt transpirat, ma doare tot corpul, sunt dezorientat total și am senzația că am visat toate de mai sus… sau chiar a fost real? Nu știu, hai la somn, mă simt obosit.

A DOUA ZI DUPĂ VACCIN

07.30: Nu mă pot trezi. Tricoul este ud iar, parca îmi este puțin frig.

08.30 Aproape m-am trezit,dar o durere ciudata fix în creștetul capului mă apasă, mă simt obosit ca după o zi de coasă.

PARACETAMOL!!!!

Pe tot parcursul zilei durerea de cap a apărut si a dispărut, am căpătat puțină mobilitate pentru ca nu mă mai dor articulațiile, dar durerea de spate în zona cervicală persistă.

Frisoane apar în fiecare moment când ies pe balcon sa fumez o Țigara, nu mă pot opri din tremurat așa că azi fumez mai puțin…

Spre amiază încep să mă simt iar obosit ochii mă ustură, nu mă pot concentra și task-uri simple îmi dau mari batai de cap. (Fix azi trebuie să dau un raport…îl dau de 3 ori greșit managerului…ce bou sunt!)

PARACETAMOL!!!

Ora 22.30 durerea de cap s-a mutat în zona cervicala, sunt slăbit și am o tentativă de febră – hai la somn.

A TREIA ZI DUPĂ VACCIN

Azi m-am trezit transpirat…fleașcă! Durerea de cap a dispărut, am mai multă energie, mi-am recăpătat mobilitatea, nu mai am frisoane, durerea este mult mai mică in zona vaccinului, nu mai am sensibilitate la lumina, dar…ma doare spatele între omoplați în continuare.

Overall, cam asta a fost experiența mea cu vaccinul.

Aștept cu sufletul deschis rapelul care este FIX IN ZIUA DE PASTE, așadar adio șpriț la miel, adio JIm la grătar și încă o săptămâna după.

PS1: ce am scris aici nu este o reacție normala, recurentă sau general valabilă. Nu te speria!!! Tu poți tolera total diferit și din discuții cu colegi care s-au vaccinat am fost printre puținii fraieri care am avut reacțiile aste.

PS2: nu am să dezbat pe tema vaccinării pentru că eu sunt un neavizat. Am făcut asta pentru mine, familia mea și cu gândul inclusiv la tine – dacă îmi pot proteja familia sau reușesc să nu-ți dau, consider ca mi-am atins scopul vaccinarii.

PS3: dacă esti atat de prost să crezi că cineva vrea depopulare prin vaccinare înseamnă ca esti un prost ipocrit pentru ca depopulare înseamnă 8 milioane de avorturi in România din 1990 până azi…adică abatoarele legale nu te deranjează.

Cu stimă,

#marcucerneală

Un negru.Un rasist.Un prost.

08.12.2020 s-a jucat în Champions League PSG -Bașakșehir. Pe plan fotbalistic nu avea cum să impresioneze această dispută pentru ca la PSG un singur jucător costă cât toată echipa turcă+rezerve+terenul din Turcia.
Partida a fost arbitrată la centru de Ovidiu Hațegan, iar al 4-lea arbitru a fost Sebastian Colțescu (al 4-lea nici nu se schimbă în echipament de arbitru. Ăsta intră doar dacă dă vreo diaree peste central).

Story behind:

Meciul PSG fost întrerupt când Sebastian Colțescu, l-a chemat pe centralul Hategan pentru a-i reclama ceva.
Colțescu i-a spus lui Hațegan: „Trebuie eliminat cineva de pe banca!”

Hategan: „Cine?”

Coltescu: „Pe negru’ ala”, facand referire la Pierre Webo, antrenor secund la Turci.
Istanbul BB s-a retras de pe teren pentru 20 de minute si il acuza pe arbitrul roman de rasism.

Mno amu’, a avut și putin ghinion că s-a înțeles din context. Dacă stăm să ne gândim mai bine omofonia cuvintelor „negru” și „negro” e chiar hilară în acest context. (Nea’ Colțescule, la omu sărac nici boii nu trag).

Political correctness* a devenit periculos și va face mai multe victime decât rasismul în forma sa pură.
Anterior scandalurilor Black lives matter, lumea a luat-o razna tare.
Colțescu a fost prost? DA!
Nu are diplomație? DELOC!
Cultura? TERMINAȚI CU GLUMELE!
E prost ca nu știe sa vorbească? DA, CU LACRIMI!
…dar rasist nu poți să-i spui.

Modul de adresare nu a fost peiorativ, răutăcios, insinuant,  provocator, intenționat sau direct.

Băi, omul e nepregătit ca mentalitate pentru nivelul FIFA/UEFA. S-a grăbit pentru ca nu este educat și în capul lui, „negru” nu este ceva rasist. Asta e limita lui, asta e gradul lui de cultură și cunoaștere. Dar asta nu e rasism, ci doar o gafă de exprimare.

Hai să-ți spună fratele cum stă treaba: noi românii avem multe bube, dar rasiști nu suntem!
Evenimentul acesta trebuie tratat de români cu ignoranță. Cel mai bun mod de a acționa este susținerea lui Colțescu: prostu’ nostru, cu ăsta defilăm.

Noi suntem numiți constant in lume „țiganii Europei, dar în istoria noastră (cea elementară pe care am învățat-o) eu nu am auzit de rasism. Noi nu am subminat în istorie nicio rasă, nu ne-am manifestat superioritate rasială în fața nimănui și când spunem „țigan” ÎNTOTDEAUNA sancționăm comportamentul – NICIODATĂ RASA!


România nu merita pusă pe harta rasismului,iar fluierașul Colțescu nu trebuie tăvălit că ar fi rasist…el e doar puțin cam prost.

PS: „Political correctness is a term used to describe language, policies, or measures that are intended to avoid offense or disadvantage to members of particular groups in society.”

Un indolent. Un milenial. Un doctor.

„Am visat să schimbăm lumea, ne-a schimbat tot ea…e culmea!”

Când au dat jos guvernul Ponta după Colectiv, după ce au pus pumnul în gură PSD-ului în frig la Victoriei, după ce au votat masiv…eram așa mândru de ei: de generația mea – copii ai ’90-lor, prezent combatant și viitor garantat al țării.

Vedeam schimbarea prin ei. Sătui de metehne bolșevice, de „țap-țarap” comunist, de-atâta corupție îi vedeam responsabili, cu civism înnăscut.
Dar nu e asa.

Într-o situație limită, în niște vremuri de încercare…ei erau afară.
Ochelari Ray Ban, New Balance în picioare, telefoane scumpe în mână îi descriau ca tineri deștepți, cu situații materiale bune din muncă intelectuală, dar le lipsea ceva: conștiința, responsabilitatea, discernământul.
Nu erau pe stradă de nevoie, plimbarea lor nu avea temei. Erau doar ignoranți.
În fața morții nevăzute ei se plimbau nestingheriți cu ideea că oricum vor crăpa doar bătrânii.
…de parcă ei nu au părinți, bunici.
Îi văd în fața blocului cu copii, într-o relaxare nefirească se plimbă bezmetici cu o lipsa de discernământ totală.
Dacă erau puși să iasă din casă, să se ducă la birou cu metroul, să se expună împotriva voinței lor, ar fi murit cu mâna pe constituție că sunt abuzați.

Țara asta a ajuns ruda săracă a Europei pentru că toți luptăm pentru drepturi, uitând constant de obligații.

Dacă îi scoteai din casă pentru voluntariat, pentru țară, din obligație, ar fi murit cu tine de gât că le iei dreptul la viață.
Atât de multă relaxare, infinit de multă nesimțire zădărnicește munca celor din prima linie.

Am câțiva prieteni de vârsta mea doctori. Mi-e rușine să le dau un telefon să-i întreb cum sunt, ce fac, pentru că eu aș face asta din casă-de la adăpost, în timp ce ei sunt acolo în prima linie în contact cu toți idioții care nu au stat izolați.
Au copii mici și mă întreb cum intră în casă la ei neștiind dacă au fost infectați sau nu? Oare după o tură epuizantă aduc copilașilor pe lângă ciocolată și virusul ucigaș strecurat în chip nevăzut într-un sărut pe obraz?
Nu vreau sa ma gândesc și îmi mai privesc o dată copilul cum doarme liniștit.

Fă un exercițiu de imaginație: muncești o săptămână la un fișier EXCEL și brusc da crash!
Așa se simt ei. Fix ASA SE SIMT EI.
Efortul, logistica, sănătatea, banii toate duse pe apa sâmbetei pentru că tu nu poți sta în casă.
Pentru că tu te plictisești, pentru că tu ai de cumpărat 2 ardei.
E corect amice?
Dacă ai curent, căldura, nenorociții ăia de ardei în magazin, benzina, pastile, ambulanță, siguranță, transport public este pentru că cineva nu are opțiunea de a sta în casă. Nu are luxul ăsta!

Tot milenialii de mai sus plângeau că nu au timp de petrecut cu familia și acum când au tot timpul din lume…ies afară idioții!

Izolarea asta a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.
Îmi vedeam fetița doar 1 minut pe WhatsApp în timpul zilei de la birou, acum o văd când se trezește dimineața.
După atâtea clipe petrecute acasă, soția mea pare o persoană chiar de treabă și aparent putem discuta mult mai mult decât „ce ai făcut astăzi ” și „noapte bună, mă duc să culc copilul”. E simpatică 😀


PS: acum mă apucă sperocheții și pe ăștia bătrâni cu tabieturi: „pai lasă dom’le ca eu am scăpat in ’42 de la Cotul Donului din război, nu mă sperie pe mine”.
Da eroule, dar tancul T.34 îl mai vedeai cum vine, te mai piteai, mai fugeai…virusul asta te duce direct la loc cu verdeață!

Cu stimă,
#marcucerneală

Un moment. Un exod. Un viitor

Nu am crezut că-mi va fi frică vreodată sa trec pe lângă oameni, cum nu mi-am imaginat că moartea nu are chip, formă sau vreo logică.


Nu am văzut niciun pom înflorit din primăvara asta și am uitat că ieri a fost ZIUA FERICIRII.

Nu am crezut niciodată în povestea exodului israeliților, dar am fost uluit de exodul românilor din fața bolii și sărăciei de care au crezut că au scăpat atunci când se jurau nu vor mai călca pe pământ românesc.

Îmi este frică?
Da, începe!
Băncile sunt puțin mai periculoase decât Covid19, iar incertitudinea mă sperie cel mai mult.

Optimistul din mine îmi șoptește: cât timp pământul ăsta va fi roditor și oamenii sănătoși să-l muncească – nu va muri nimeni de foame…la cât pământ avem în România nici nu am avea voie!!!

TOTUL SE VA TERMINA!
NU STIU CUM, HABAR NU AM CÂND, DAR SE VA TERMINA.

Lumea asta a trecut prin 2 războaie mondiale, s-a ridicat, a renăscut și a ajuns unde este azi.
Medicina a tratat boli aparent incurabile, știința ne-a transformat si tehnologia a adus evoluție.
Vezi tu, chiar acum când noi punem capul pe perna, cineva se trezește cu o nouă idee care ne va ajuta pe toti.
Deci speranța există…

Omul nu e împăcat cu sărăcia, cu nevoia și neajunsul, așadar se va ridica un nou Marshall care va aduce liniște economică exact cum o făcea George Marshall în 1947.

Vom trece si peste asta…exact cum zice orice șofer de excavator.

Avem sânge latin. Ne place vinul roșu, (după caz) femeia blondă și muzica balcanică… iar astea nu ni le ia nici mama pandemiei.
Chiar dacă ne-a fost furat un anotimp vom avea multe înainte, ne vom trăi viața cu același egoism, vom zâmbi din nou și ne vom simți liberi.
Vom bea șprițuri reci în zile toride, ne vom învăța copii să meargă pe bicicletă, vom învăța din greșeli, ne vom prețui mai mult apropiații, ne vom bucura mai tare de sănătate și vom petrece mai mult timp cu cei dragi.
Cât timp Pământul ăsta se va învârti, cât timp după noapte va fi dimineață, cât timp ceasurile se mișcă și stăm în case…va fi bine.

Cu stimă,
#marcucerneală

 

Un prost. O conservă. Un share.

Era 2020 și începea cu o provocare.
Se făcea ca un coronavirus punea stăpânirea pe lume cum nu o mai făcuse niciunul până acum.
Deși răspândite în natură atât la oameni cât și la animale, lumea încă dădea share pe Facebook la poza unui săpun pe eticheta căruia scria că distruge si acești viruși…atât puteau ei.


Se făcea că odată intrat în România, infecta mai întâi creierele oamenilor prin mass-media de căcat dintr-o țară care rămânea mereu repetentă la capitolul discernământ.

Cei care blamau constant bătrânii la fiecare vot și care îi acuzau că sunt manipulați, tinerii frumoși ai țării, descendenții lui Decebal, daci aprigi la mânie și lenți la gândire își disputau supremația tâmpeniei prin magazine golind rafturile de conserve, făină și mai ales mălai…dar plătind contacless.

Acei juni ai făloasei Românii, deținători de mobile 4G și conturi pe multiple rețele de socializare unde nu contează cerebelul când ai brandul cât minerul, își arătau adevărata tărie în fața dușmanului de moarte FAKE NEWS.

…ar fi o poveste groaznică dacă nu era total adevărată!

Dar vezi tu, e 2020 și telefoanele sunt mult mai inteligente ca stăpânii.
În fatidicul 2020, locul unde toți oamenii sunt fericiți, toate femeile frumoase și toți bărbații bogați – FACEBOOK, a încetat sa fie o rețea de socializare.

Facebook a produs un Brexit, a pus un dement președinte (Trump) și a prostit un sfert de planetă.

Suntem expuși în fața coronavirusului pentru că în România suntem veșnic nepregătiți și groaznic de vulnerabili. Jur că nu înțeleg românii care se întorc din Italia…pai acolo ai șanse duble de vindecare. Ai un spital decent în care nu colcăie bacterii, tehnologie și know-how net superior.

În fine, să revenim:

Corporatiști și mileniali, care pe gleznuțe, care pe botox au umflat căruțul de kilograme de mălai și conserve de pateu după ce au stat 20 minute pe Facebook și au văzut postările cu rafturile goale ale magazinelor sau căcaturi de filmulețe vechi de 2 ani pe care smecherasii le bagă acum să provoace panică și să se amuze pe seama celor cu ciunga-n păr.

Aici filmul vechi de 2 ani…

Ce s-a întâmplat după episodul asta nici nu era greu de anticipat: dispariția temporară a unor alimente, panică mai mare și prețuri prohibitive la anumite produse – măștile de protecție.

Prostia și manipularea s-au născut pe pământ înaintea omului…EVA nu de deșteaptă a mușcat din măr.

Sunt ferm convins că înainte de toată tehnologia erau mai puțini proști:

1. Ieșeau în fața doar intelectualii și oamenii deștepți.

2. Proștii erau proști doar între ei și cu ai lor pentru că  nu aveau opțiunea de SHARE, internet și smartphones…


Cu stimă,
#marcucerneală

Un BMW. Un tramvai. Doi proști.

Probabil ai văzut videoclipul cu tamponarea dintre un tramvai și un BMW.

Daca nu, aici ai filmulețul.

A creat o isterie pe Facebook în care toată lumea aplaudă vatmanul.

Toți și-ar face tricou cu moaca lui, iar gestul este calificat ca o dovadă de eroism și curaj în care omul de rând învinge tupeul jegos al unui om de etnie.

Băi, NU E ASA!

Nu e deloc așa, ba chiar mi se pare ciudat că actele de huliganism în trafic sunt aplaudate, sheruite, susținute.

Mi se pare că am ajuns înapoi: punctul în care cel ce a înjurat în loc să dea cu piatra a inventat civilizația.

Calific gestul conducătorului auto drept grosolan, dar este fix gestul de care ne lovim zilnic în trafic.

Eu când îmi taie unul fața în cel mai rău caz trag un claxon, dar nici prin gând nu-mi trece să mă urc pe el.

Ai zice că vatmanul i-a aplicat o corecție și că merită un premiu, dar…esti ciudat dacă tu crezi asta.

Ești deplasat pentru că încurajezi, aplauzi și susții violența în trafic.

Conducătorul auto, cel cu BMW, încadrat cu șmecheria aferentă jegosilor needucați se postează ostentativ pe linia de tramvai, după ce a depășit coloana la semafor.

Ăsta e modelul clasic de atitudine retardă, cocalară și după cum știm foarte bine, cam așa-i juma’ de țară…

Avem un al doilea protagonist: un vatman care are prioritate și nervii întinși la maxim de idioți precum cel de mai sus, pe care îi vede zilnic în trafic.

Asta pot să o înțeleg…

DAR, vatmanul cât timp e cu curul pe șine este un șofer profesionist, testat psihologic periodic, reprezentantul unei societăți de transport public, în mâna căruia stau sute de vieți zilnic.

Prietene, nu e nici polițist, nici justițiar, nici nimic!

Este doar un prost care la nesimțire a răspuns cu violență.

Este doar un ghiolban care a lovit INTENȚIONAT o mașină.

Este fix ca cel cu BMW, dar fără BMW cu diferența că vatmanul a fost de data asta cel agresiv.

Prietene, nu am idee cum am ajuns în halul în care bunul simt ne este subminat constant…poate e prea puțină poliție, cu siguranță este prea puțină educație, DAR nu ai cum să-ți faci dreptate singur prin agresiune și huliganism.

Calci fix pe linia care face diferența dintre noi și ei.

Mai mult, nu ai cum să fii de acord ca oamenii plătiți să ne transporte în siguranță să se transforme în justițiari în timpul programului.

Ti-a plăcut gestul vatmanului, ai dat share, l-ai aplaudat?

Felicitări, pentru că în final am avut un vatman, un BMW…și 2 proști!

PS 1: Simbolul fiabilității, elegantei și puterii germane în mâinile slinoase, cu jeg sub unghii ale meltenilor autohtoni? Tristă asociere și rău îmi pare de constructorul bavarez.

PS 2: nu am discutat, ba mai mult am evitat intenționat să bag în discuție etnia melteanului cu BMW, dar comentariile pe Facebook ridica încă o problemă de care încep să mă sperii…devenim extremiști în timp ce nu știam românii nici măcar rasiști 😦

Cu drag,

#marcucerneală

Joac-o p-asta!

Rutina zilnică ar cuprinde puțin gătit, puțină curățenie,o mașină de rufe, niște vase de spălat etc.

…și călcatul!

Societatea era construită misogin, dar practic: femeia se ocupa de 90% dintre ele.

Cum am intrat în Europa și am văzut femei în Parlament, femei CEO, femei cu coa..rne mai mari ca ale multor bărbați, a apărut un nou curent: bărbatul de casă.

Acest model se eschivează finuț: face asta ÎNTOTDEAUNA, DAR ÎNTOTDEAUNA ca să-și ajute femeia! Nu ca e aia a dreacu ‘ de l-a dresat ca pe foci.

Adevărul e altul: dacă nu ai de ce să mai vânezi, dacă ai centrală și nu trebuie să mai spargi un lemn, dacă totul e de cumpărat, ca bărbat ți s-a redus din start rolul.

Era oarecum firesc, ca bărbatul după atâtea generații de vrenicuți să se odihnească.

A purtat destule războaie, a tăiat destule lemne, a făcut armata…UPS, stai că e vorba de tații noștri aici.

Revenim la călcat?

Bun, ăsta e crunt!

Se ia un bucata cămașă. Ea pare un întreg, dar la călcat se transformă în geometrie în spatiu: e ca și cum ai da click dreapta- Explode- și o transformi în vectori: guler, manșete, mâneci și 4 forme neregulate mai mari.

Se ia un fier de călcat, de acum cu aburi, nu mai bagi cărbuni în el și nici nu mai pui o pătură groasă pe masa din bucătărie, pentru că ai deja o masă care – TEORETIC – ar trebui sa așeze la fix hainele.

Dar nici asta nu e ca în basme.

Începe o chinuială inutilă: lupta inegală a țesăturilor capricioase cu stângacia tipic masculină.

În plus fierul asta de călcat, după ce că se încinge, devine și recalcitrant: scoate aburi pe nări și sunete amenințătoare…începi călcatul deja timorat.

Ia cămașa, dă-i pe colo, dă-i pe dincolo, învârte-o, apasă, sucește-o…și tot ca punga de 50 de bani de la MegaImage arată.

Intră pe YouTube, caută „how to iron a shirt”, fii atent, dă-i replay…și cămașa la fel de neascultătoare rămâne.

Vezi tu, trebuia să-ți dai seama că nu e lucru curat încă de când vedeai fierul cum se umflă la tine, iar fibrele textile ale cămășii parcă fac ambiții cu răbdarea ta.

Teoretic, calcatul igineizeaza si curăța în profunzime țesătura. Practic, o cămașă călcată anunță pe cei din jurul tău că fie ești însurat, fie stai cu părinții, fie ai devenit o gospodină completă.

Ai călcat-o, te urci în mașină și stai pe scaun ca sardina la cutie să nu șifonezi cămașa, ajungi la birou: arăți gingaș!

Te-ai așezat pe scaun și după maxim o oră cămașă ta arată la fel de șifonată ca după spălat. Păi ce-ai făcut Bobiță?!

Aici speri doar că te-au văzut colegii dimineață că ai venit cu ea călcată…

PS: știi cămășile alea „Easy Iron”…sunt o mizerie: doar eticheta e de ele, nu se calcă singure 😦

PS 2: nici tricoul nu e mai breaz, dacă are și guler…deja ai o cămașă de călcat, dar fără nasturi!

Cu drag,

#marcucerneală

Un chelner de poveste…

Munca e sfântă pe pământ și meseria de chelner este una foarte apreciată.
În timp, am întâlnit mai multe tipuri de chelneri care fie practicau meseria dintr-o pasiune ieșită din comun, fie se uitau de parcă le încurcam existența.

De-a lungul consumului am întâlnit multicei chelneri: unii erau atât de plictisiți încât m-aș fi dus singur să-mi calculez nota.

Am întâlnit chelneri atât de obosiți încât voiam să-mi cer scuze că nu mi-am luat de mâncare în drum spre restaurant.

Am văzut oameni tupeiști, de parcă ei îmi plăteau consumația sau chelneri șmecherași, carismatici și joviali în fața cărora ma simțeam dator de bacșiș mare chiar dacă îmi luasem doar o cafea.

În această seară am dat peste Chelnerul-Terminator .

Am ajuns la masă, l-am salutat, i-am mulțumit în avans pentru munca ce o va presta și a început fiesta.

Domnul ăsta cu un fizic rubensian și un roșu sovietic în obraji era de neoprit. Incredibil!

Îl voi numi „chelnerul-problemă”.

Genul ăsta de chelner este atât de amabil încât face tot posibilul să pleci patruped de la masă.

Chiar insistă!

Cu o agilitate greu de înțeles, urmărește atent cât bei.

Cu statistici proprii, dar exacte te va trimite lemn acasă.

E gol paharul…face plinul.

E topită gheața….pune altul.

Ești deshidratat…pune un pahar de apa lângă cel de whisky.

Esti pe-afară și ti s-a golit paharul…cu un simț paranormal vine în spate și face refill instantaneu și nesperat.

Chelneri de acest gen sunt o problema reală.

Fără să îți dai seama, transformă un eveniment festiv în ceartă cu soția.

Este la concurs cu personal-trainerul tău, cu diferența că unul toarnă alcool, celălalt dă flotări.

Când te vede că nu mai poți, îți mai toarnă un pahar de apă plată, rece, ca în maxim 5 minute să-ți mai aducă un pahar de whisky.

Femeia se va uita la el urât și amenințător la tine.

Pare plasat strategic la masa, doar cât să-i facă ei în ambiție și ție pe plac.

Daca ai inspirația la jumătatea evenimentului să-i centrezi discret un mic tips, deja face un scop din mahmureala ta.

Pare mai degrabă un prieten vechi, din vremuri apuse, care se va ocupa frenetic de alcoolizarea ta constantă.

Vei simți de parcă e angajat, doar să te facă țăndări.

Atenție maximă: eu am pățit-o în seara asta, la ultimele evenimente la care am fost și sigur o voi păți și data viitoare. 😂

Cu drag,

#marcucerneală

#şîeu…NU!

Un tânăr antreprenor, răzeș smart cu un PR genial, are o idee fabulastică şi face pe banii lui 1metru de autostradă…primul din MOLDOVA 😦 
În timp ce marketingul vinde un produs şi câştigă bani, PR-ul creează o reputaţie şi îi economiseşte.
Vezi reuşita unui om care şi-a creionat probabil cea mai tare reclamă care s-a făcut vreodată în România?
Hai să facem o reţetă: se montează un filmuleț foarte șmecher care va include următoarele:
– Puţină ironie.
– Dulce grai moldovenesc.
– Revelion, Bobotează, Mica Unire, comparaţia cu China.
– Statistica sumbră, dar grăitoare a neputinţei unei întregi naţiuni, NU a statului român (că nu statul apasă pe accelerație): peste 60.000 de morţi în accidente rutiere.
– Un drum Suceava-Bucuresti dus, cu îndărăt pe Brăila – Galaţi – Vaslui – Iaşi.
– Stresul antreprenorilor, mulşi de statul român pe 25 ale lunii şi revelaţia răzeşului că suntem luaţi de proşti.
– Portul Bucovinei şi jocul Ursului (p-asta nu am înţeles-o…).
… şi vom face o campanie pe 15 martie la ora 15, 15minute de trândăveală.
Băi e ok, scopul pur al manifestului este unul lăudabil – omul pune pe masă o problemă care ne doare pe toţi – lipsa infrastructurii, dar nu pot să nu subliniez următoarele aspecte:
– Subiectul campaniei este să oprești munca pentru 15 minute, adică 15 minute vom face ce face ţara asta de aproape 30 DE ANI: NIMIC!!!
Păi la asta ne pricepem de minune. 15 minute nici nu se vor observa. La nimic suntem cei mai tari si m-aș simţi in competiţie cu PSD-ul!
– Cum se urcă un om că puiul de cioară în vârful parului şi adună adepți. Mai bine spus, cât de ușor de manipulat am devenit ca națiune în dorința de MAINSTREEM la anumite “modele de comportament”… şi aici mă întristez puţin: chiar nu mai avem în ce să credem şi spre ce sa privim. 😦
– Cum un ţăran de la Sfântul Ilie (autointitulat, nu mă certa!) deschide brusc ochii unei întregi naţiuni care se trezeşte să alerge spre progres… pe UN METRU DE AUTOSTRADĂ FRATE?!
Vreţi campanii de motivare a oamenilor? Vreţi schimbări? Vreţi infrastructură?
Puneți mâna și votați, nu stați ca beleșnitele pe gânduri nici 15minute în ziua votului.

„Dacă eşti profesor lasă elevii cu 15 minute mai mult în pauză” – şi se vor duce la o ţigară!
“Dacă eşti zidar, lasă mistria jos pentru 15 minute”  – şi se va duce la… o bere.
“Dacă eşti şofer, lasă maşina 15 minute pe avarie”… oricum faci asta de câte ori ţi se scoală să-ţi cumperi eugenii.
Dacă vrei să pleci din România mai stai 15 minute”… aici sunt de acord! Mai stai 15 minute şi gândeşte-te că tu pleci şi noi rămânem cu mizeria. Hai, te rog, mai stai 15 minute lângă mine şi ajută-mă să demonstrăm că românii înseamnă mai mult decât un popor de imigranţi. 😦
Dacă astăzi, 15 martie la ora 15 reuşesc să fac o factură în 15 minute voi fi foarte fericit pentru că mănânc eu, statul şi angajatorul meu. În acelaşi timp un client va putea produce cu echipamentele vândute de mine alţi bani din care va mânca el şi din nou statul român!
Hai să-ţi spune fratele cum stă treaba: v-a dresat frumos băiatu’… şi cu asta chiar nu pot fi de acord!

UPDATE:

În ziua protestului #șîeu, PSD anunță începerea lucrărilor la Autostrada Moldova si va rog dati click AICI pentru rezumat 🙂

 

Semințe de dovleac

Ultimele amintiri se risipesc cu fiecare an ce trece.

Pur și simplu uit.

Nu am idee dacă e natural sau am mintea scurtă, însă o ceață grea se lasă peste ce a fost copilăria.

Spre toamnă răsăreau din porumb dovleci mari cu coaja tare de culoare portocalie sau verde închis.

Îi împingeam ca Sisif până la prima buturugă și bunicul mi-i găurea cu cuțitul. În mâna lui păreau de jucărie…

Înainte de toate pe o tava metalică erau scoase semințele.

Din silueta dovleacului rotund apărea un chip răutăcios cu dinți ascuțiți și ochii mari ce luminau imediat cum se lăsa întunericul și aprindeam lumânarea.

Semințele erau uscate la soare și bunica le risipea dulceața cu un praf de sare înainte de a fi băgate în cuptor.

Bucătăria se umplea de un miros de plăcintă de dovleac, combinat cu mirosul prafului de sare ars.

…încă simt acel miros după 20 de ani.

Cu tava încă încinsă încercam să iau pe furiș semințe fierbinți.

Proaspete aveau un gust aparte.

Coaja deshidratată se spărgea într-un sunet infernal și miezul călduț se topea lăsând o aromă dulce.

Limba începea să mă usture si simțeam sarea pe buze.

Am mai cumpărat semințe de dovleac în timp ce îmi căutam copilăria în fiecare pungă.

Încă o fac.

Deschid punga și mirosul lor mă duce pentru câteva secunde în filmul meu: de fiecare dată aceeași imagine își face apariția – sunt la bunici. Bunicul sparge dovleacul, bunica îmi coace semințele, mirosul lor se joacă din nou cu mintea ea .

Mirajul pungii cu seminte de dovleac se termină brusc: bunicii nu mai sunt de mult, nici semințele din pungă nu au gustul pe care îl căutam…am aproape 29 de ani si toate par că au fost odată.

Cu drag,

#marcucerneală

Moș nicio laie

Stau în bancă, e ultima oră și dau din picioare…se pare ca e obicei din copilarie la mine acest tic nervos.
Se sună la ultima oră și rup ușa. Odată ajuns acasă iau toată încălțămintea pe care o găsesc, inclusiv cizmele cu care nu am văzut-o încălțată pe mama niciodată.
Crema maro si neagră, cârpă umedă, cârpă uscată și lustruiesc până la ora 16 cand vor veni ai mei acasa.
Timpul trece greu, temele merg și mai greu. Ochii sunt numai pe geam. Anul asta mi-am propus sa-l văd pe Moșu’.

E seară și după atâta așteptare îmi propun să-l văd din pat – el nu știe că special am pus încălțămintea la mine în cameră.
Sunt puțin supărat că nu am fost lăsat să pun toate perechile, dar mi se explică frumos că moșul va trebui să mai ajungă și la alți copii și dacă mi-ar umple mie toate ghetutele alți copii nu vor avea ce să mai primească.
Nu-mi convine, dar accept dezaprobator explicația…

Așteptarea se transformă în oboseală si pleoapele grele cad peste ochii ațintiți la ghete.
Am adormit…
E dimineață și privirea cade direct pe ghetutele din care se vede silueta zvelta a unei nuieluse. Hmm, arogant Mosu’.

Mă apropii și încălțămintea este neîncăpătoare pentru dulciurile primite. Mama și tata au primit mai puțin, ei an de an sunt mai puțin cuminți ca mine – pare logică proporționalitatea cadourilor!
Sunt recunoscător pentru ce mi-a adus, dar dezamăgit pentru al nu știu câtelea an la rând că nu l-am văzut.

Mama îmi explică din nou că momentul în care il voi vedea va fi ziua în care magia se va risipi pentru totdeauna….Mai târziu aveam să înțeleg EXACT ce imi spunea! 😦
Ajungeam la școală bucuros și aveam sa împart cu alți colegi această bucurie, dar fără a vocifera prea tare pe subiect pentru că: „moșul din păcate nu are timp să ajungă la toți copii și nu e frumos să te lauzi cu ce ai primit tu…”.
Acest „nu e frumos să te lauzi” cred ca a fost si motivul postării: unu la mâna pentru că pe Moșu’ îl doare fix în cur de scrisorile care i se adresează pe Facebook și doi, pentru că a devenit un clișeu prost să pozezi portocale în galoși.

…bine că nu se simte si mirosul lor!

Demontat, vândut, comercial și material, Moș Nicolaie este mai nou doar prietenul celor care au Facebook – „bogătașii de Decembrie”

PS: sunt cutii de închiriat de iPhone X, merită efortul pentru o poza reușită.

Cu drag,

#marcucerneala

Te-ai nascut de ziua noastra!

20181007_105529

E ziua ta din nou şi conform obiceiului facem o mică retrospectivă:

  • Anul trecut îţi spuneam că te-am golit de conţinut… anul ăsta a fost mai rău, dar am planuri cu tine – vei fi mare… într-o zi!
  • Tot anul trecut îţi spuneam că zilele sunt scurte – la un an distanţă îţi spun că a devenit dramatic. Suntem atat de neputincioşi în faţa timpului, iar încheieturile ce poartă ceasuri pe tot Pământul sunt martorele îmbătrânirii noastre înaintea oricărui fir alb din cap.
  • An de an îţi spun de Colectiv: simt că îl vom uita dacă nu-l amintim mai des şi NU trebuie! Pe cât am fost de mândru să văd lumea în stradă dărâmând Guvernul în numele dreptăţii, pe atât de scârbă îmi e să văd cum trec anii fără să găsim vinovaţi- mai rău, suntem la fel. Doar norocul sau Dumnezeu ne scapă de încă un Colectiv, zi de zi.
  • Anul trecut eram dezamăgit de Guvernare, acum îţi spun că nici nu vreau să mă gândesc. Este din ce în ce mai rău… nu vreau să te încarc, dar suntem din ce în ce mai departe de normalitate, de Europa, de viitor.

E an de centenar şi îţi mărturisesc: te-am creat de 1 Decembrie din dorinţa de a lăsa ceva în urmă. Nu am reuşit să fie ceva notabil, nici măcar mediocru, dar vei fi o pagină în indexul internetului pentru totdeauna. O semnătură proprie, românească, un colaj de bucurii şi supărări, dorinţe şi frustrări.

Pământ, miros de iarbă proaspăt cosită, tricolor, idei multe (şi nu toate sănătoase), realitate cotidiană… din asta eşti zămislit.
Dacă pentru o singură clipă uiţi mirosul de iod din coaja de nuc, mirosul de mâl din pietrişurile râului Prahova, locurile prin care am umblat, oamenii pe care i-am iubit – şi nu i-am uitat nici în gând, vinul din strugurii Căpşunică, praful de pe uliţi, fumul lemnului din sobă, pâinea prăjită pe plită… înseamnă că a fost ultima clipă a vieţii tale. Ultima clipă a vieţii mele.

La multi ani amice!
Cu drag,

#marcucerneală

Protesteaza Diaspora?

Nu plec din ţară şi nici nu am dezbătut prea tare acest subiect, deşi în unele ţări pot să jur că am văzut câini cu covrigi în coadă.
Nu am fost de acord cu #muiePSD pentru că aceasta #muie a fost împărţită de PSD cu toţi alegătorii (7.052.966), care şi-au exprimat în mod liber opţiunea politică… dacă eram mai mulţi care votau poate nu se împărţeau #mui ci se cuantificau rezultate.
Deci, draga cetăţean din Diaspora – erai plecat!

Ok, erai plecat, dar faci parte dintr-un număr de 5.846.336 cetăţeni plecaţi, din care au votat doar ~104.000… vezi problema???

Pe 10 August se anunţa un meeting de amploare în care predominanţi se spune că vor fi cetăţenii din Diaspora.

Nu a plecat nimeni aici de bine ce-i era şi au trimis acasă în 2017 4,9 miliarde de dolari.
Nu au rămas copii singuri fără motiv.
Nu se usucă chiar degeaba pe pământ străin atâţia părinţi de dor şi grijă. Dar au plecat! Sunt plecaţi la deciziile importante din ţară, la schimbările politice, la problemele ţării!
Dar… la ce eşti acum interesat de ţara asta dacă oricum pleci din nou?

Ne-ai lăsat aici singuri şi singuri trebuie să rezolvăm.
Crezi că ne vei rezolva problemele? Chiar crezi că tu reprezinţi schimbarea?
Da?
Ok, întoarce-te în ţară!

  1. Vino cu gândirea pro-europeana, cu respectul pentru lege, cu mentalitatea de om muncitor.
  2. Vino lângă mine şi fă-ţi afaceri pe pământul tău unde să-ţi angajezi români cu care împărţi acelaşi sânge şi aşa veţi împărţi şi o pâine.
  3. Vino cu stimă şi respectul pentru lege şi oamenii ce o reprezintă în teritoriu fără a scoate sută de euro când te ia radarul.
  4. Vino cu copii tăi din sisteme de învăţământ europene şi deschide şcoli în care copii românilor să înveţe ce ştie acum copilul tău.
  5. Vino cu cheful de muncă pe care îl ai acolo şi cu priceperea ta să sudezi o ţeavă în ţara ta, să ai grijă de bătrânii noştri, să vindeci românii noştri, să plantezi în pământ românesc şi să culegi tot din el.
  6. Vino să vinzi tu ţărilor care te-au chinuit şi fă-i clienţii noştri. Fă-i să bată la poarta ţării noastre să cumpere tot ce ei exportau prin mâinile tale bătătorite.
  7. Vino aici cu prietenii tăi străini să-i plimbi prin Carpaţi, să-i scalzi în Marea Neagră, să mănânce un peşte de Dunăre sau o mămăligă din Bărăgan şi fă-i să lase aici banii de cazări şi concedii.
  8. Adu-ţi maşină în ţară şi cumpără carburant românesc, plăteşte taxe aici şi blochează Bucureştiul că nu ai drumuri şi infrastructură.De frica ta, de rușinea ta poate vor face.
  9. Adu-ţi aportul cu tot ce ai învăţat în afara României, adu-ne ideile lor, tehnică, tehnologia, know how-ul lor şi construieşte aici tot ce iese din mâinile tale pricepute.
  10. Munceşte în restaurantele noastre şi încântă-ne simţurile cu mâncăruri pe care nu visăm să le mâncăm aici şi pe care le faci prin alte ţări.
  11. Fă un Silicon Valley de Buzău, unul de Harghita, unul de Focşani şi unul de Mehedinţi şi fă-ne un reper pe harta IT-istilor de talie mondială.
  12. Hai la un pahar de vin pelin să-mi spui ce planuri ai de viitor în țara ta şi lasă mă cu prosecco, lambrusco şi mizeria aia de Aperol Spritz.
  13. Hai în țară noastră unde încă suntem în siguranţă şi nu mai sta cu inima cât un purice la atentatele din ţări străine.

Te chem într-un moment de exod în care după Siria cred că avem cei mai mulţi emigranţi… aici e pace încă, tu de ce tot pleci?

… nu vii că e greu? Că nu mai e nimic de făcut aici? Că e viaţa grea? Că te stârnește corupția?
Eu aici trăiesc, noi aici muncim!

Pentru mine aici e România.
În mişcarea asta browniană ne trezim zi de zi şi crede-mă că mulţi se trezesc cu ochii spre occident, dar au ţara asta adânc înfiptă în suflet.

Dacă eşti creștin,  te uiţi spre est când te închini, deci priveşti mereu spre casă din orice țară occidentala esti.

(Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. – Matei II, 2)

Vii pe 10august să schimbi ceva şi pe urmă pleci din nou?
Orice lucru pe jumătate făcut e neterminat şi nu ai demonstrat nimic…
Pe scurt, dai cu piatra si pe urma fugi.

Cu stimă,
#marcucerneala

„La revedere domnu’ prim-ministru, mergem mai departe. Este ţara în care nimic, niciodată nu se termină!!!”

Era sfârşitul lui 2002 când eram setat pe 2 lucruri: să ascult paraziţii pe ascuns la casetofonul primit cadou de la Iepuraş (la pachet cu o casetă 3 Sud Est) şi să joc Counter Strike la primul Internet Caffe din satul în care am crescut: 4 calculatoare legate doar în reţea – nici urmă de internet.Se asculta pe Winamp obsesiv albumul Irefutabil şi se bea bere la piciorul mesei cu gândul morbid că vor veni părinţii şi ne vor sălta de la sală în şuturi şi în faţa tuturor. Una din melodii era (continut explicit, eu te-am avertizat!):

şi ascultând-o acum îmi dau seama că după 16 ani e mai actuală ca oricând.

„ştim deja cazuri de corupţie din
Senat, guvern, armată şi poliţie
Oare nimeni, n-a dat atenţie în atâţia ani?
Sau aveţi plăcerea să fiţi duşi de cleptomani?”

Cam asta era în incipit. Ai putea spune că ROMÂNIA se zbate în imponderabilitate.
Imponderabilitatea este starea în care nu simți efectele greutății, deși greutatea există în continuare.

După 16 ani e cam la fel: ştim cazurile, dar cine să le rezolve? Tot ai lor?
Referitor la plăcerea de a fi conduşi de cleptomani, s-a votat PSD: oamenii sunt fix la fel de proşti ca-n 2000 când îl alegeau fix pe „ne-a Nelu” – nu ştiu dacă e întâmplător, dar prea mare potrivirea.

„… N-AM HABAR DOMNU’ PRIM-MINISTRU
DA SPUNE TU! DACĂ NU SE FURĂ
CUM V-AŢI RIDICAT VILE DIN
SALARIU DE 1000 DE PARAI PE LUNĂ
SUNĂ CUNOSCUT! VĂ P*SATI PE NOI CONTINUU
IA ZI! FII-TU’ SE BUCURĂ LA ALOCAŢIE CA FI-MIU?
NU CRED! ÎN MULTE ŢĂRI ŢI-AI DUS FAMILIA PE BANII NOŞTRI
IAR NOI CA PROŞTII, PLÂNGEM DUPĂ FOŞTI… ERA ALTCEVA
ERAU CU MAI MULT BUN SIMŢ CEI DINAINTEA TA”

Hm, iar sună cunoscut.
Practic 16 ani de evoluţie se vor traduce prin trecerea de la telefoanele cu taste la cele touch screen pentru că scena politică are aceeaşi actori (doar puţin mai graşi, mai cărunţi şi mai bătrâni), iar metehnele sunt nemuritoare: eternizarea la putere prin toate metodele.

Trendul devalizării, furtului şi degradarea ţării este unul ascendent, ascuns doar de ANTENE, REALITATEA, discursurile haotice ale Olgutei Vasilescu şi falsa creştere economică cu care se îmbată toţi proştii – bazată STRICT PE CONSUM.

Recensământul din 2002 evidenţia o populaţie de 21.69 milioane locuitori, iar în 2017 aveam 19,63milioane.
Declinul evident al populaţiei sare în faţă ca pumnul în ochi pentru că natalitatea în stresul datoriilor şi incertitudinea viitorului în această ţară a ajuns morbidă, iar migraţia românilor a devenit una firească după ce s-a ales iar PSD-ul.

Motivul este simplu şi îl citim din radiografia acestei ţări: în următorii 8 ani nu se va face nimic şi e mai uşor să înveţi germană sau engleză prin alte ţări decât să priveşti cum 4 ani de PSD îţi duce ţara în penibil şi încă 4 după ei, cei aleşi vor trage doar să o redreseze: PROGRES – 0!

Decesul lui Andrei Gheorghe din aceasta dimineaţă  – mi-a trezit amintirea unor concluzii IREFUTABILE din finalul colaborării lui cu PARAZIŢII:

„România e cea mai bună idee care s-a întâmplat vreodată românilor!
La revedere domnu’ prim-ministru, mergem mai departe.
Este ţara în care nimic, niciodată nu se termină!!!”

 

Cu stima,
#marcucerneala

Chestiile interesante vin de unde nu te astepti

28829086_1735527913174747_1692276512_n

Îți spuneam că am simțit în ziua când am împlinit 28 că ceva nu va mai fi la fel.
Am acționat în consecință și mi-am fixat capricii. Majoritatea vor fi pentru mine și pentru minte.
În prima zi de 28 de ani m-am hotărât că duminică să fie zi de citit.
Citeam zilnic, dar conținutul nu atingea unde voiam. Mai rău era că nu cultivam spiritul.
Geopolitică, câteva site-uri cu tehnologie, cărți pasagere, pe Tolontan și CTP, Mândruţă și cam orice articol care îmi întărește aversiunea față de PSD.
(Paștele mă-sii de țară cum s-a dus ea ca mielul la tăiere la vot și tot lozul prost l-a tras…).
Și așa am început cu „literatură de duzină ” (cum o numesc părinții mei). Amoruri siropoase mai mult sau mai puțin împlinite de Jojo Moyes sau Musso, povești scârboase de Bruckner, thriller ieftin de Paula Hawkins… aveam senzația că mai mult pierd timpul.
Dar în orice hobby sau scop contează stăruința!
În plus orice carte citită are să dezvolte un gând sănătos cândva, sau unul mai puțin tâmpit… sper!
Am pus mâna pe Grigore Băjenaru cu Bună dimineața băieții și Cişmigiu&Comp, a urmat Drumeș cu al lui Elev Dima dintr-a șaptea și brusc s-a trezit în mine un patriotism literar.
Chiar avem literatură sănătoasă care se ca… scă pe toate Bestseller-urile astea cu rating săltat de advertising şi marketingul editurilor.
După aceste două cărți chiar simțeam că citeam și am deprins sentimente de frustrare când nu am reușit să termin cartea.
Mi-am adus aminte de Ileana Vulpescu: „Noi, doamna doctor, când o să murim” împrumutată de mama. Nu-i citisem decât 20-30 de pagini și mă plictisise groaznic pentru că… nu eram pregătit (cred).
Am cumpărat rapid 2 volume cu gândul să îmi resuscitez părerea și mă trezesc în mână cu „De-amor, de-amar, de inimă albastră” și cartea asta mi-a dat shut down.
Duminica ce-a trecut încă îmi reveneam în simțiri după un șpriț pe la Beraria H care s-a prelungit până la 5 dimineaţa (deh, cu oameni faini timpul e un detaliu) și m-am blocat în cele 406 pagini.
Am data gata 350 și jur că nu aș putea să aleg un citat anume din cartea asta. Ar fi nedrept față de geniul autoarei, de realitatea originilor mele de la ţară, de rânduri în care m-am regăsit sau altele pe care le dezaprobam doar pentru că erau prea adevărate, iar adevarul citit pe alte buze doare și mai tare.
M-am culcat pe la ora 23 și pe la ora 2 m-am trezit visând din carte.
Nu am mai adormit până la 4.
Adormeam și iar visam din carte. Asociam cartea cu realitățile mele cotidiene și ieșeau nişte vise de simţeam că-mi fierbe creierul. M-am trezit mai obosit ca după șpriț și la fel de mahmur…
28 de ani și e prima oară când o carte mă seacă de vlagă, îmi stoarce rațiunea și imaginația.
Nu cred că am să aștept duminica viitoare pentru a mă apuca de ” Arta conversației” și nu vreau să o termin înainte de a cumpăra încă 2 cărți ale autoarei…
Nu am să fac recenzii pentru că odată trecută o carte prin filtrele proprii o morfoleşti cu defectele tale și mai ales cu nemernicia și ignoranța propriei persoane.
În loc să ţi-o recomand ție, trebuie să îmi fac mea culpa pentru 28 de ani de ignoranță pe tema literaturii române.
Cu stimă,
#marcucerneală

Se termină…

538fec9f4b878
Nu știu cum ți-ai fixat tu copilăria, dar îți spun cu mâna pe inimă că am sărbătorit 1iunie anul trecut.
Erau 27 de ani și am simțit-o ca în urmă cu 20 când am primit de la ai mei rachete de badminton.
Azi simt că am terminat-o.
Pentru că așa vreau sau așa mă vrea contextul actual.
Dacă ma uit în spate în timpul copilăriei am terminat ceva școală, am învățat niște chestii, m-am căsătorit, am pictat pereții propriului cămin…deci a fost o copilărie interesantă. Plină.
Ce se schimba la 28?
E paradoxal că eu mă văd la fel și cei din jurul meu vor ceva putin diferit – culmea, tot de la mine!
…fuckers!
Nu mă adaptez complet în toată treaba: bun avem sotii, facturi, nevoi, unii copii…Dar de ce nu mai facem grătar în curtea mea cu vinul lui tata și toți grămadă in sufrageria casei in care am copilărit?
…fuckers!
Sunt corectat constant că locul unde am copilărit și casa în care am crescut a fost înlocuită cu casa mea unde trăiesc acum, dar după 2 ani nu pot merge cu ochii închiși la mine in apartament… în casa părinților am stat in  aproape 3 ani o singura noapte și jur că ajung legat la ochi în orice punct.
Pfff…Îți dau la schimb acum patul de Ikea pe cel din camera mea de la țară cu dormeza cu arcuri.
Doamne ce somn ar fi tras Procust in el…
Get over it!
Cât de repede am crescut…eram preocupat ce-o zice mama ca am ajuns acasă târziu, acum înjur PSD pentru Robor.
Într-un pahar de scotch afumat se consumă acum toate amintirile si sare turbată concluzia: buoy, e 20unuOpt: nu ai să o mai arzi pierdut c-an „Lost”.
Dimineață am să mă trezesc gândind că nu am cum sa mai trag de timp. Chiar trebuie să schimb tot.
Mă simt ca Leonidas în Sparta, cu amendamentul ca finalul va fi chiar glorios: nu voi fi amintit ca un pierzator curajos – ci un Xeres care construieste ceva măreț cu un singur soldat: soția mea!

Cu stima,
#marcucerneala

Mazilirea publică a unui doctor

Un scandal cu iz de bârfă ieftină tronează de 2 zile la TV şi în gazetele locale fără rating.
Concret: un medic de la UPU Băicoi REFUZĂ internarea unei femei bătrâne în discuţia cu aparţinătoarea acesteia – videclip aici!
Ai văzut videoclipul şi concluzia este clară: o doctoriţă nesimţită ţipă la o doamnă care îi vorbeşte frumos. Mai mult nesimţita este şi isterică şi mai ales arogantă.

În spatele acestui videoclip însă este o poveste mai amplă NESPUSĂ de nicio sursă de ştiri, nespusă de videoclipul care deja ţi-a format părerea:

  1. Aparţinătoarea alerga de 4 zile cu o doamnă în vârstă (baba în argou) să o interneze fără să fi trecut măcar pe la doctorul de familie.
  2. Înainte de circul de la UPU Băicoi doamna a fost refuzată (cu acte) de UPU a spitalului Judeţean PLOIEŞTI.  Domniţă dragă, acolo de ce nu ai filmat cum te-au tirat pe uşă şi de ce nu ai făcut circ?
  3. “Doamnă, ştiţi care e treaba? Eu ies din tură mâine la ora 8… dacă mai îmi vin 20 ca dvs”…
    Medicul Marta Coman atrage corect atenţia că pacienta trebuia dusă la medicul de familie şi că nu poate interna orice ameţit ipohondru pe motive cunoscute de toată lumea: nu sunt locuri, nu toţi sunt urgenţe şi românii sunt prea idioţi că nu înţeleg ce înseamnă URGENŢĂ!!!!
  4. Medicul refuză internarea că NU vrea – fără MOTIV! Stai… fără motiv?

Doamna aparţinător venise cu baba la purtător de la UPU PLOIEŞTI care refuzase deja să o interneze şi avea acte în acest sens. Dr. Coman spune CLAR şi răspicat că NU spitalul Judeţean Ploieşti hotărăşte internarea la Băicoi, ci dumneaei” aici eu hotărăsc, nu Ploieştiul peste mine cum nici eu peste ei”! – ataţia ani de studiu si de experientă cred că ii dictau destul de clar cine e urgenţă si cine caută să scape de babe din gospodărie pe termen scurt si mediu.
E LOGIC DREACU: fiecare îşi ştie bucătăria– că NU era urgenţă, că NU era de internat, că NU luase tratamentul recomandat pe reţetă că nici Băicoiul nu e staţiune sau hotel.

5. „Retur internare BĂICOI” din data de 2 ianuarie: aparţinătoarei cu Baba la pachet i-a luat 4 zile să ajungă de la UPU Ploieşti la Băicoi (că doar era mare urgenţă!).

6. IMPERATIVUL VREAU&” Mă întorc cu poliţia, vă fac plângere”…e ameninţare boss!
Eu vin la tine la birou prietene unde ai ordinea, logică, planificarea ta şi bat din picioare lângă tine: VREAU PARAFĂ ACUM, VREAU, VREAU… şi te mai şi ameninţ.
Dr. Coman a refuzat parafarea pe un act care deja fusese semnat de UPU PLOIEŞTI în care se REFUZASE internarea!!!

7. Reacţia doctorului: aici a greşit şi asta a costat-o liniştea şi i-a adus oprobriul public.
A ţipat, a trântit, a rupt foaia, dar în spatele reacţiei sunt nişte explicaţii pe care doctorul Coman nu le-a dat/nu le va da pentru că adevărul prin ochii ei nu ar face decât să pună paie pe foc: oamenii nu vor adevăr ci VOR să dea în toţi doctorii prin scandalul doctorului Coman.
Asta face şi mass-media şi orice gazetă de latrina judeţeană, Raed Arafat şi absolut toţi oamenii care au jignit-o direct prin mesaje pe Facebook şi indirect prin comentarii la toate postările.

Vrei adevăr şi să critici?

În acest caz aveai nevoie de o filmare care începea pe 2 ianuarie la UPU PLOIEŞTI, continuă de când intră în spital pe uşa doctorului Coman şi se termină când a vrut aparţinătoarea babei.

Vrei şi mai mult adevăr?

Cât timp baba nu era senilă sau nedeplasabila de ce nu era în cabinet? Dr. Coman trebuia să dea afară din start pe reporterul-amator de ocazie şi să discute doar cu baba!!!

Ăsta e adevăr curat!

Concluzie?
Ai văzut ce a vrut doamna cu baba şi ce ţi-au prezentat 3-5 gazete locale de căcat.
Doctorul Coman este cel mai bun cal de bătaie zilele acestea între opinia publică şi doctorii din România.

Ce ai făcut?

Ai zis “fir-ar a dreacu, că e plătită din banii mei să facă spume la gură şi să refuze să ajute oamenii”!!!
Ai înjurat-o, ai postat comentarii ameninţătoare şi ţi-ai bătut joc de peste 25 de ani de şcoală ai doctorului Coman!

Toţi au dreptate: dr. Coman este o prosta, o dobitoacă şi o cretină – că nu a plecat într-o ţară în care pacienţii au conştiinţa urgenţei şi unde aparţinători d-ăştia şmecheri sunt daţi afară de paza spitalului.

PS: spre deosebire de tăcerea decentă a dnei. dr. Marta Coman eu chiar pot să te injur şi să iti spun cat de prost eşti cum ai fost manipulat finuţ cu ce au vrut alţii să vezi…pentru că e blogul meu si pentru că nu am 25 de ani de scoală ca domnia sa!

Cu stimă,

#marcucerneală

15 minute 

Screenshot_20171202-003333

Am numai 15 minute să îți scriu înainte ca aniversarea ta să se fi încheiat . 

Nu te-am uitat. Nici macar in gand, dar anul asta m-am pus înaintea ta pe toate planurile.

Eu te-am făcut. Eu te omor.

Anul asta a fost ciudat pentru  mine și am adunat multe goluri.

Te-am golit și pe tine: de rânduri, de cuvinte, de sens și postări. 

Așa am vrut.
Am scris zilnic: pe ciornă,  în gând. Aș putea să te umplu până la refuz, dar vezi tu că ceasul se învârte de la an la an mai rapid. Nu mai am timp de noi pentru că nu mai am timp de mine.

În 2017 zilele sunt foarte scurte și îmi e mai frică de 2018. Mă trezesc și până să înțeleg ce se întâmplă e deja noapte.

Pun capul pe perna și mai scriu în gând câteva rânduri cu promisiunea că mâine vor ajunge la cei ce ne citesc prin tine.

Sunt epuizat. Adorm.
Îți spuneam anul trecut că cei din COLECTIV au murit degeaba? La un an diferență te anunț cu regret același lucru.

Britanicii au votat Brexit, dar lașitatea tipic englezească nici până acum nu i-a determinat să se rupă de europa. De un an tot negociază ieșirea…pare ca regretă amarnic.

Bucureștenii votau pe FiiRea capu_la capitală: ăștia nu regretă, ci le vine să urle!

Anul trecut aveam un guvern tehnocrat și eram in prag de alegeri. Îți spuneam că imi e frică de ce va vota țara asta.
Acum nu imi mai este frică pentru că o trăiesc zi de zi. Chiar au votat PSD Suflete…chiar au votat PSD nătărăii.

Anul asta l-am început pe la Victoriei, în stradă urlând să ia mâna de pe Justiție…îl încheiem la fel Suflete!
Leul e cea mai amărâtă pisică și se devalorizează pe zi ce trece.
Oul a devenit lux și în curând cred că îl vom cota la Bursă.
Zilnic începem ziua cu ochii pe nenorociții ăștia să știm dacă mergem acasă sau în Piața Victoriei sa le ținem piept.
…au votat PSD Suflete.

Hai că iar nu vreau să te supăr de ziua ta.
Sunt aici să-ți reamintesc de ce ești născut pe 1 Decembrie.
Ești Român, esti Dac, ești creștin, ești Brâncoveanu, ești Eminescu.
Te rog sa nu te abati de la asta și te rog să nu mă lași nici pe mine.

Hai să-ți spună fratele cum stă treaba…am pus suflet în tine cu grămada!!!

Vezi?
Îți spuneam că am 15 minute. D-asta te urăsc:cu tine timpul trece altfel. Le-am depășit.

Trick or treat,  pui de dac?

…ziua începe la ora 6:30.

Nu pun ceasul,  e vârsta la care nici nu înțeleg de ce sună un ceas.

Ma culc cu asta în gând. Pur și simplu mă trezesc fără  un stimul exterior.

„Mai stai puțin” îmi  spune mama…

Totul e planificat de cu seară. 

Ciorapii de lână, fularul la gât și bocancii îmblaniti  sunt obligatorii pentru a ieși pe poartă. 

O față de pernă din bumbac alb cu un șnur cusut ca o toartă  e așezată  pe birou – „traista”. 

Să nu o uit!

„Pa mamă, trebuie să plec! Ma strigă niște  copii!”

Ies pe poartă și suntem destui.

O mica repetiție înainte de prima casă și  totul este în regulă!

Deschid poarta, nu este niciun câine și intru atent.

În spatele meu o turmă de copii încep să cânte nesincronizat.

Așa este la primele case.

Mereu avem emoții.
…Miroase a fum  de lemn uscat, a cozonac, miroase a coaja de lămâie.

Imi iese abur din gură!

Ne întâlnim și cu alte grupuri.

Ei au fost mai harnici.

Nu contează, pentru că din fiecare ușă care se deschide în față  iese o persoană voioasă.

Traista  se umple rapid: mere, nuci, mandarine, bomboane poleite , colaci calzi.

Am mers peste 2km, greutatea plasei  mă răpune. 

Ma întorc  acasă. 

Sunt frânt!

De câțiva ani nu ii mai văd . An de an cumpăr o pungă de covrigi.

Îi astept pentru că vreau să îi aud. Auzindu-i închid ochii: sunt iar copil.

„Hai, joaca-te cu mine puțin”!



Trick  or treat?
Nu amice,Buna dimineata la Moș Ajun…

Probabil cel mai vechi colind unde personajele nu sunt vrăjitoare, scheleti, mortaciuni…ci simpli”urători”!
E mai palpitant pe americănește, deghizați în „Cur-cu-duș”?

Avem nevoie sa fim speriați?De Halloween?

Eu din ziua in care a câștigat PSD alegerile am chiar îngrozit…

 Cu stimă, 

#marcucerneală

Copilul si durerea -last part-

Pe stradă, la nunți sau cumetrii, la grătare sau în piață te vei întâlni cu persoane mai mult sau mai puțin apropiate care au o singură grijă: “când faceți și voi un copil?”, “pai sunteti căsătoriți și nu aveți copil?!”etc.
(Merci boss, sunt bine sănătos, femeia la fel…prostule!)

Nu mai zic de cei care au din întâmplare copil și brusc se trezesc fanatici pe idee, vorbind de sus pe tema asta…mai taci dreacu și tu!

Personal aș răspunde cu o întrebare: „s-au terminat serialele turcești si nu mai ai ce comenta boss?”…dar prefer să răspund ironic „Când o da Dumnezeu”. 

Știi că în gând te-am facut tâmpit și cretin… pentru că ești prost?

Dacă suntem apropiati de vârstă și ai citit, ia-ți părinții la o discuție si explică-le cât pot fi de idioți întrebând așa ceva. 

O întrebare aparent inofensivă din spirit de conversație poate cântări mult.

Sunt mulți care vor și nu pot, mulți care pot dar amână asumat, mulți care nu pot și o iau razna încercând, mai mulți care dupa diverse evenimente nici nu mai vor, nici nu mai pot, nici nu mai trăiesc.

Explică-le părinților tăi proști și mătuşilor tale cretine că țara asta e mai preocupată de cei care se F%t in c&r decât de cei care rotunjesc statisticile natalității eșuate din motive de multe ori simple, dar total necunoscute.

Explică-le calm că în 2017 se prescriu teste amănunțite abia dupa 2-3 copii pierduți, că sănătatea e de cele mai multe ori un bussiness, că sunt omorâţi copii cu zile dinainte să le bată inima prima oară.

În ultimul an am văzut femei care au fost atât de proaste încât după 5 luni când luau forma Kinder-ului au înțeles că nu de la shaworma le crește burtă.

Totodată, am întâlnit oameni care și-au injectat tot felul de nenorociri să poată face copii sau în disperarea lor au luat calea preoților cu har.

Cunosc cupluri care înfiind un copil au adus printre noi o fărâmă de umanitate.

Știu oameni la care a venit barza la 9luni după o perioadă ploioasă și oameni care au cheltuit zeci de mii de euro pentru visul ăsta. 

Ce nu am înteles niciodată?

Femeile care au facut avorturi…”nici animalele nu-și omoară puii frate.”

Ia reflectă: „poti decide TU cine respira, cine iubește, cine moare sau cine NU?!”

Pe final te sfătuiesc să te informezi, să citești, să găsești un doctor de încredere, sa elimini orice variabilă făcând toate analizele, să întrebi și mai ales sa nu ignori!

PACE! 

Copilul și durerea -part II-

A fost 1 iunie….”cine are copii să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească!

A fost expusă în prima parte  cauza primordială pentru eșecul natalității în Romania…prostia!
În această postare trecem la următorul nivel: cei afectați direct de ea și dornici să facă un copil într-o țară care moare pe mâna ei.
Ei vor sa aducă o viață peste multiple cadavre: sistemul medical, deciziile politice morbide, manifestații cu popi în frunte, într-o țară care se sinucide de 27 de ani.
Ei sunt cei care plătesc pensiile, protestează la -5 grade scîrbiți de corupția roșie, cotizează TVA la stat pentru o țară care se sinucide constant.
Cum oare FIX EI sunt înnecaţi într-o mare de ignoranță din partea tuturor celor care ar putea să îi salveze de la drame emoționale pe care le vor avea probabil pe viață?
Netul este plin de povești usturătoare ale femeilor care odată cu sarcinile au pierdut o parte din ele.
Prea multe povești, crede-mă!
La antipod, bărbații nu prea vorbesc despre asta. Cei mai multi își tatuează poveștile pe piele sau pe suflet.
De ce?
Pentru că ei sunt, deopotrivă, victime în filmul ăsta prost și în acelasi timp ultima redută a femeilor care nu sfârșesc cu bale la gura înnebunite de pierderea unei sarcini.
Mai explicit de atât: în trecut femeile rămâneau însărcinate și nășteau pe câmp secționând cordonul ombilical al copiilor cu secera.
Acum o statistică cutremurătoare ne pune în față o rată de eșec pentru prima sarcină de peste 62% în timp ce >20% dintre femei au avortat spontan fără ca măcar să știe.
Știi cum traduc eu asta?
Nu printr-o cifră, nici măcar printr-o statistică. Ci prin tinere-mame care nu vor mai fi cum le-ai cunoscut.
NICIODATĂ!
Se traduce printr-o familie al cărui singur scop devine ziua în care ea nu plânge și el nu bea…sau invers.
Nu ai știut?
Secolul 21 ti-a adus iPhone , Samsung , Tesla care se conduce singură , dar și punctul în care a avea un copil este un ultra-maraton pe care il vor termina din ce în ce mai puțini oameni.
Alimentație, probleme cromozomiale, trombofilia, probleme endocrinologice etc. duc la decesul emoțional al femeilor tinere, dar și decesul copiilor acolo unde selecția naturală își face treaba (unde nu, apar copii cu Down, Edwards, Tay-Sachs, Huntington, etc.)

Biserica, legile, sistemul de sănătate și politica sunt actorii cu rolul negativ ce contribuie direct la aceste drame.
Cum? Prin ignoranță!
De fapt e puțin spus pentru că se amestecă unii peste alții și uite așa găsesc popi care inițiază legi și politicieni care conduc spitale…
Lasă preoții să plimbe icoane pe stradă și legislativul să le cânte în strună pe tema “familiei traditionale” în timp ce familii tinere își vor jura din suflet că nu vor mai încerca să procreeze, dărâmaţi de sentimentul pierderii unor copii.

Evit intenționat termenul de sarcină, făt, celulă, embrion etc. pentru ca o familie care își dorește asta a pierdut UN COPIL…Indiferent de sexul, dimensiunea măsurată în microni, cât a stat în uter, timpul în care i-a batut inima sau NU!

Prietene, chiar NU exista NICIO DIFERENȚĂ între o familie care pierde un copil la 8 luni sau 5 saptamani…absolut niciuna!
Va urma si partea a III-a…promit!

Continuă lectura

Copilul si durerea -part I-

”Marșul pentru viaţă” a avut anul acesta următorul slogan: „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” . Bineînțeles, în fruntea acestor marșuri a stat o droaie de biserici.

De la Marea Schismă  din 1054 numai românii au reușit să adune ortodocși, catolicii, protestanții la un loc. 

O tocăniță românească. 

Ce mă deranjează?

FIX purtătorii de sutană sunt aleși să vorbească despre: stoparea avorturilor, interzicerea căsătoriei cu persoane de același sex și “o criză de sarcină depășită, trauma unui avort regretat, bucuria nașterii unui copil, adopția ca alternativă la avort”

Păi cu tot respectul…ce căcat știu ei despre asta?

Un manifest de ipocrizie la care au participat toti idioții – mai degrabă porniți pe homosexuali în loc să dea naștere la un brain-storming sănătos pentru consilierea tinerilor s-au gândit să plimbe pancarte în frunte cu popii și profesorii de religie care dobitocesc constant copii.

Cu banii de pancarte și mobilizare în toată țara se putea finanța o minunăție de program care avea în vedere EDUCAȚIA SEXUALĂ. 

Singurul “născut,NU făcut” a fost Iisus, restul am fost făcuți puţin…diferit! 

Educația SEXUALĂ precoce alături de părinții deschiși la minte care îi învață pe copii să-și descopere corpul și mecanismele naturii ar fi mult mai practice.

O educație sexuală de la o vârstă precoce îi va dezvolta copilului unicul instinct de a se proteja de BTS și HIV, dar mai ales să-și formeze o sexualitate-normală.(E problema ta ce înțelegi prin „normală”)

La scoală diriginţi bătrâni și profesori de biologie în etate încă le vorbesc de „cuc” și „păsărică” în loc să le dezvolte instinctele de protecție si conștientizare asupra propriului trup.

Din acest sistem tâmpit cu ore de religie alături de preoți habotnici și oameni plătiți să educe care eșuează lamentabil se nasc drame:

Copile de 15 ani însărcinate

Băieți de 15 ani cu HIV

Părinți care-și terorizează fetele mai mult sau mai puțin

carview.php?tsp= virgine cu amenințarea ginecologului

-O rată alarmantă de nou-născuți abandonați de familii de căcat

Milioane de euro scoase din abatoarele umane – cabinetele ginecologice constant vinovate de exterminare 

Ipocrizie, nepăsare, prostie, slăbiciune…etc.

Ipocrizie în sutane, la catedre, în parlament, în noi!

Atât de multă prostie concentrată într-o singură țară mă face să mă întreb mereu de ce nu am emigrat și cu toate astea vreau un copil botezat creștin ortodox cu nume românesc, născut într-un spital românesc cu ajutorul unui doctor român care va păși prima oară pe acest pământ românesc !

Va urma Part II…

Eu mă opresc…

OUG 13 a pus țara pe un butoi de pulbere. Ştii care e treaba cu ea, (sper) că ai citit şi înțeles-o corect.
Pentru că eu dormeam şi ei modificau Codul Penal #noapteaCaHoţii nu am mai putut să stau în casă.
Seara după 20:00, la Victoriei în Piață. Am făcut-o din convingere!
NU AM ascultat la TV, iar în social media am content curat și selecționat atent, așa că nu îmi spune că am fost manipulat.
Plătit?
Nu strică să amortizez motorină până la Victoriei şi șpaga portarului unei curți cu barieră… dar nu a fost cazul. Am fost din principiu. Am plecat din casă cu mintea limpede şi cu un singur scop: #ABROGARE!
Am fost cu vecinii, cu prieteni dragi, am cunoscut PSD-iști mâhniţi de propriul partid. A fost un protest civilizat… prea civilizat ca să producă efecte.
Vocea străzii: Hipsterasii de Expirat cu turul pantalonilor la genunchi si vuvuzele?
Tu ai văzut Grecii? Turcii? Sârbii sau Croații, Polonezii?
Nu mă înțelege greşit! NU trebuia violență, dar cu toată stima: mame care schimbă scutece în fața Guvernului nu ÎNTORC soarta unui popor… sau cel puţin eu nu am întâlnit acel popor.
Sângele românesc ne leagă, dar jur că nu te înţeleg cum după ce ai votat de atâtea ori pe ne-a’ Nelu şi ţi-a tras-o îți imaginezi că cei care îi bătătoresc urmele sunt diferiți. În fine, e problema ta…
Am stat acolo până la #abrogare. Am strigat „hoții”, am ridicat pancarta, am cântat imnul, am aprins lumini, m-am certat ziua cu postaci şi pupătorii de mâini PSD-iste pe Facebook…
Am fost scârbit de prezenţa veşnicului absent – Iohannis printre protestatari. Cel care ar fi trebuit să fie arbitru intră al 12-lea jucător la echipa în superioritate numerică.
Pe 11 decembrie au fost alegeri. Rezultatul lor a fost victoria PSD.
Prin vot secret, liber şi democratic avem un guvern LEGITIM. Că nu ne convine deja nu mai e problema noastră. Majoritatea decide!
Vrei democrație? Respectă-i principiile!!!
Duminică NU am mai fost la protest. EU mi-am atins scopul. Eu nu sunt Che Guevra să răstorn guverne, nici nu trăiesc în Thailanda unde lovitura de stat e un hobby.
Dacă m-aș duce în continuare aș simţi că fac jocurile opoziției – total absentă din scena politică, dar extrem de agresivă şi propagandistă din fața laptopului: pe mine o botoxata – Raluca Ţurcan sau un mucălit pentru care singura performanţă politică a fost că a pârât bine prin primărie, adică un pândar – Nicusor, nu mă vor manipula. Şi nici circul lor zilnic.
Vreţi Guvernare? Câștigaţi, nu cerşiţi.
Duminică a fost un circ de contra-manifestație la Cotroceni unde aveai senzaţia că eşti la Amara la reumatologie  sau la Covasna la cardiologie, dar nu… era un protest de care PSD s-a dezis de rușinea ridicolului. Acesta continuă şi brusc bătrânii nu mai au nevoie de scaune în autobuz ci sunt extrem de energici. 😦
Prietene, poate ai îndurat seara de seară frigul la Victoriei şi bunicii tăi se duc acum la Cotroceni. Nu-i judeca, mai bine vizitează-I mai des! Unii dintre noi îi mai avem… tot pe ai tăi.
Nu încerca să le explici dejecţiile Antenelor sau RTV-ului, nici că acest guvern este un teatru de păpuși.
Nu poţi să mai ai încredere în Guvern. Ştiu, nici eu!
Vrei nuvele cu un final moralizator? Cere capul lui Moţoc, pedepsește-i pe Grindeanu şi Iordache schimbă guvernul acesta tot cu unul de-al lor și STAI cu lupa pe ei, dar să cerem anticipate înseamnă să ne recunoaştem propriul eşec.
Nu le fac jocul! Nu e corect! Nu aş fi eu daca aş continua.

PS: Campania a fost o mizerie de poveste gen Robin Hood – dăm la săraci, tăiem taxe, etc. (doctrina de stânga –veşnic praf în ochi) de unde se va da, nimeni nu s-a întrebat…
Au avut o campanie agresivă, erau setaţi spre dezinformare şi atac la persoana, televiziunile acolite doar spălau creiere fragile.

Ştii de ce turbez? Ştii de ce îmi dau spumele?
Teodor Meleşcanu, întrebat de oficialii de la Bruxelles:

„Pentru ce protestau aici?”

“E o mişcare clară de contestare a rezultatelor alegerilor, care are drept scop înlocuirea de manieră ilegitimă şi ilegală a unui Guvern care a fost desemnat de către Parlament. Cum se poate aşa ceva? Foarte simplu: suntem la o distanţă mică după alegeri, încă nu s-au absorbit toate energiile negative de după alegeri, iar unii care au pierdut au probleme în a recepta înfrângerea. Dacă problema până acum a fost a OUG, iar Guvernul a abrogat-o, dacă continuă, manifestanţii nu pot avea decât acest obiectiv “

Ăsta e vizionarul meu Ministru de Externe! Are un viitor luminos în faţă şi gândire proactivă… doar e născut în ’41.

Cu stimă,
#marcucerneala.

Măcar încearcă

carview.php?tsp=

Credeam că atragi binele făcând totul ok. 

(Legea Atracției e o mizerie pentru că vei găsi un motiv pe care să dai vina când nu-ți ies treburile ).

Am fost propriul ghid în principiile mele și am concluzionat: Fii egoist!

E șansa ta să simți că trăiești.

Când vei pierde ultima doză de egoism te-ai pierdut pe tine.

Definitiv.

Vei trăi pentru alții și asta nu e deloc ok.

Trăim într-un dresaj continuu:

-copil fiind te educă părinții și școala, dar te dresează toți, chipurile pentru ce va urma, iar tu refulezi prin joc și joacă.

-student fiind te va dresa lipsa banilor și anturajul, dar vei refula prin vicii.

(dacă întâmplător sau nu studiul a fost viciul tău -Chapeaux Bas!)

-ca angajat te dresează programul/serviciul/rutina și refularea va fi o durere de …(mă scuzi) continuă.

-ca soţ/soție te va dresa partenerul și refularea va fi o bere cu niste hăndrălăi până la 5 dimineața sau shoppingul cu o prietenă plictisitoare sau singură…

-ca părinte te dresează copilul și în spatele celebrului”copilul meu e pasiunea mea” vei refula jucându-te cu el sau pe telefon și cu gândul la pasiunile sau viciile  tale…pierdute. (timp în care probabil te-a desenat pe mâini).

Indiferent de vârsta sau ocupație, stare civilă sau profesie nu uita de tine!

Păstrează O PASIUNE, MINIM UN HOBBY, MĂCAR UN MOMENT CU TINE.

Fă-o pentru tine, impune-l elegant sau răstoarnă dogmele pentru el.

Acesta va fi propriul tău deliciu în timpul oricarui regim sau hidratarea ta în deșertul format din reguli sau așteptările altora de la tine.

Am fost și voi fi copil cât timp voi avea părinți.

Am fost student și am făcut-o din plăcere.

Lucrez și încă îmi place în draci ce fac.

Sunt soțul cuiva și în gândul meu sunt  aspirant continuu la primul loc în viața ei.

Dacă Dumnezeu există o să fiu probabil  părinte într-o zi și voi avea grija ca el să aibă măcar o pasiune pe care i-o voi respecta cu sfințenie.

Sunt prea multi roboți în jurul meu și vreau să-mi fac propriul soft din algoritmul asta virusat al fiecăruia.

Dacă ai uitat cum e să sari pe gard când echipa dă gol, ce înseamnă o zi în natură, dacă ai pierdut contactul cu persoane cu care ai avut un trecut sau conditia fizică de altă dată, dacă nu ai gustat clipa din plin sau taninul din vin probabil vezi viața ca pe o cămașă de forță cu manșete de catifea și broderii fine…Aici e doar vina ta!

„Poţi să-mi iei, poţi să-mi iei şi capul,

Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul.

Poţi să-mi iei banii, şapca, hanoracul

Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul. ”
Pace prietene ☺

Un Crăciun…reciproc!

Azi s-a născut Mântuitorul!

Dacă ești eretic e încă o perioadă a anului când poți umfla maţul fără regrete. 

Anul trecut a fost despre a dărui și  a te dărui. Anul acesta cuvântul cheie va fi RECIPROC.

Nu, nu îți spun să dai lumii cât primești.

Te rog să dai mai mult.

Te rog să-ți redefinești reciprocitatea.

Adică fix partea în care aștepți ceva în schimb.

Dăruiește fără motiv și nu neapărat azi.

Hrănește-te spiritual.

Zi de zi!

Închei un an ciudat pentru mine: am investit în chestii materiale.

Multe. Mai multe. Și mai multe.

Am sărăcit!Spiritual. 

Am citit prea puține cărți, am ascultat prea puțină muzica, am rămas prea puțin treaz după ce am ajuns acasă în fiecare seară.

M-am plimbat prea putin cu WOMAN.

La sfârșitul oricărui an dacă tragi linie și ai adunat doar chestii pe care ai dat bani…consider că ai gresit.

Am cunoscut prea puțini oameni, m-am înconjurat de prea putine ori cu oamenii la care țin.

Încep să-i uit…

Bilanțul nu-mi este favorabil pentru că am mizat pe reciprocitate.

Te-am căutat, doar daca m-ai căutat.

Te-am văzut, doar daca tu ai zis sa ne vedem.

Am rămas supărat pe tine, doar pentru că Tu ai fost supărat/ă pe mine.

Te-am sunat doar pentru că am avut apel pierdut de la tine…asta dacă mi-am mai adus aminte.

Ăsta nu e felul meu. Eu nu sunt așa.

Ăsta înseamnă să fiu RECIPROC?

O voi redefini!

Eu am terminat cu reciprocitatea.

O voi îmbraca în poleială, o pierd in plămădeala cozonacului, o ascund în spatele luminii din brad, și o maschez sub roșul de boia dulce.

O voi pune în sac moșului să mi-o aducă tot mie…dar așa cum am desenat-o eu.

RECIPROC e prea putin, prea mic, aduce zădărnicie.

Începând cu Crăciunul ăsta hai să depășim „RECIPROC”.

Crăciun fericit prietene!

Cu stimă,

#mărcucerneală

Să nu te opreşti!

keep

Te salut,
Aş face un bilanţ şi ţi-aş vorbi în cifre, dar mereu le greşesc. Nu mai bine sărim peste?
Ştim mai ales că nu mi-am dorit ca tu să fii parte din ele… ne e perpendicular dacă te citesc 1500 de oameni (recordul tău personal per post) sau doar 2.
Scriem doar din plăcere, nu că se cere.
Aşa vom face până vom închide lacătul şi vom da drumul la câini, dar stai liniştit!
Asta nu va fi prea curând. 😉
Să-ţi prezint în fugă anul ce a trecut:

  • Până azi victimele din Colectiv au murit DEGEABA, încă nu avem vinovaţi… şi în România nu s-au schimbat prea multe, doar că nu se fumează în bodegi.
  • Britanicii au votat BREXIT, dar ţi se rupe şi ţie pentru că nu-I haleşti de când le spuneau la români “căpşunari” sau “ţigani”, deşi avem acolo creiere native ce nu vor avea lorzii lor în următoarele 10 generaţii…
  • Bucureştenii au votat mai grav: cu PSD…
    În concluzie se vede: e la fel ca anu trecut şi identic cu Bucureştiul lui 2020. Au pus-o pe doamna FiiRea la cârmă. Ştiu, că te miri că-s idioţi, dar ia de râzi: avem alegeri şi în Decembrie… Acum NU RÂDE TE ROG că mie îmi vine să urlu!
  • Am avut un guvern tehnocrat şi aparent treaba s-a mişcat – de fapt a fost PRIMA OARĂ în România când cineva a şi măsurat progresul/regresul: rapoarte periodice şi cifre. Aici avem puţin optimism (nu plânge că nu s-a votat încă, mai avem o şansă…).
    PS: să fii atent la flăcăul de la sănătate – o să-ţi placă, e de perspectivă… până o să-l sape!
  • N-au terminat Centura Bucureştiului şi fratele tău le cam pierde pe 3 ore zilnic… nu e vina nimănui că 30 km de drum se construiesc de 10 ani. STAI, CHIAR A NIMĂNUI?!
    Fie vorba între noi, nu am văzut popor mai răbdător ca al nostru!
  • După UTA, Sportul, Naţional, Craiova, Timişoara, Argeş, Vaslui, Oţelul, Petrolul, STEAUA a dispărut şi Rapidul. Cum care?!
    Ăia din Giuleşti de pică stadionul pe ei, ba cu patron, ba fara dar aveau suporteri frumoşi…
  • Industria şi agricultura încă zac la limita dispariţiei, dar STATUL e prost şi le dă ajutoare sociale şi uite aşa mulţi români preferă să stea pe 6-7 milioane decât să muncească pe 10-12…

Gata! Ok, termin!

La 2 ani un copil are dinţi, a învăţat foarte multe cuvinte, desenează, mănâncă singur, devine obraznic şi merge.
Tu la 2 ani ai sfâşiat cu dinţii de ai supărat oficialităţi, încă înveţi cuvinte şi ai sete de cunoaştere, pictezi stări şi trăiri pe pânză sufletului… mănânci pe banii mei şi produci pagubă, dar fără a fi obraznic şi de mers… cu tine simt că aş termina un maraton.

Doar să ni se dea o mină de creion şi o mizerie de foaie şi ne vom face auziţi.
GARANTAT!
Eşti român AUTENTIC, născut de 1 Decembrie, crescut cu trudă, educat cu atenţie, proiectat să reuşeşti, sortit să schimbi mentalităţi.
Eşti patriot, iubitor de ţară, îţi pasă de ceea ce se petrece în jurul tău, preocupat de schimbare şi viitor.
Ţi le spun pentru că le văd în tine. Ţi le spun pentru că vreau să văd asta în fiecare rând de-al tău.
Succes pentru încă un an   !!! 🙂

Doar nu sunteţi atât de proşti…

Era iarna lui 2000 şi românii se c**au pe ei, dar nu de frig – ci de frică!
Alegerile prezidenţiale aduceau în al doilea tur, faţă în faţă, un bolşevic nemuritor- ION ILIESCU (PDSR) şi un… (despre morţi numai de bine) extremist/rasist – VADIM TUDOR (PRM).
Atunci românii NU au votat cel mai bun candidat, ci  răul cel mai mic…
(RETORIC: Doamne, fie vorba între noi: poporul ăsta chiar e sortit eşecului?)

Istoria se repeta mai mult decât ironic în 2014 când oamenii aleg să voteze pe Mutulică Iohannis, de frică să nu iasă politrucul crescut tot de bolşevicul sus-menţionat Victor Viorel Ponta.
(Doamne, ignoră te rog intrebarea- am  gasit răspunsul!)
Iunie 2016, Europa stă cu sufletul la gură în faţa BREXIT-ului: Englezii votau propria soartă (şi ca un domino tâmpit şi a Europei) invocând Articolul 50 al Tratatului UE,  ieşirea regatului din UE- 52% au votat favorabil.

In faţa examenului de unitate al Uniunii, chiulea FIX dirigintele clasei.
Mai exact, oamenilor li s-a pus în mână viitorul ţării lor alături de un partener puternic şi au ales să-l strivească mânaţi de un egoism greu de înţeles… le era dor de “aia’ bătrână” pe moneda?

De GREXIT ne-a cam durut în şapca, ne-a enervat mai mult că nu puteam scoate peste 60E/zi de la bancomat când ne ştergeam la bot de tzatziki sau lingeam degetele de coaste de berbecuţ pe plajă la ei…
De alegerile din Moldova(prima dată din anul 2000 când Presedintele Republicii Moldova va fi ales prin VOT DIRECT de cetățeni) nu ne mai doare nici măcar acolo.

Ce vreau să subliniez este că oamenii au onoarea/dreptul/avantajul de a ALEGE… şi nu inteleg cum tu votezi mereu cu PSD-ul, pardon, m-am abătut:

NU INTELEG cum suntem predispuşi să alegem numai greşit şi pe urmă tot noi să ne plangem.
Acum ziua de 08.11.2016 va intra în istoria Americii. Nu pentru că Florida şi California au legalizat Marijuana , ci pentru alegerile prezidenţiale.
Acestea au pus faţă în faţă pe Vadim, pardon DONALD TRUMP şi Hillary Clinton- soţia fostului preşedinte american Bill Clinton (Doamnă, Monicuţa Lewinsky cu cine o fi votat?!).
Se afirmă în mod constant că Americanii sunt un popor de idioţi – aş spune o afirmaţie paradoxală în raport cu zicala” America este ţara tuturor posibilităţilor” sau celebrul “American Dream”. Mie mi-ar plăcea să-mi trăiesc pensia prin California…

Astăzi au posibilitatea să demonstreze că nu e aşa şi că se uită la TV şi râd constant de cât de dobitoci sunt în decizii europenii şi cum pierd constant pe mâna lor. Au 2 opţiuni:
1. Doamna Clinton: un om cu o carieră politică ce începe undeva prin 1977 – deci pare pregătită şi aparent sănătoasă la cap.
2.TRUMP: un miliardar American narcisist, extremist/rasist ce ignoră democraţia şi valorile ei, fiind diagnosticat cu un ego colosal:
Trump: “Voi construi un zid la graniţa cu Mexicul şi voi interzice temporar imigraţia musulmanilor.”
Trump: „Voi fi cel mai grozav preşedinte lăsat de Dumnezeu pe pământ!”
Copilaşii, sunteti geniali: aţi dat lumii Hamburger-ul, iPhone-ul, anticoncepţionalele orale,superglue-ul…dinamita!

Vreau să cred că nu sunteţi atât de proşti să ne daţi si o PETARDA!

donald-trump-wheel-of-fortune-catching-mexicans-watching-pelicans

Cumperi? 

carview.php?tsp=

Se vinde! 

Să ne înțelegem de la început: NU va pleca din fața casei de distrusă, nici de țeapă, nici de foame. 

Va pleca pentru ca nu-i place sa fie pe locul 2 😢. Dap, a fost înlocuită. 

Născută în 2001 a fost rulată până in 2014 in Germania. 

A fost cumpărată cu 119.000km pe factura de Germania.  De atunci a parcurs in România ~35.000 km.

Statul român a considerat că nu e de ajuns cât dai pe ea și a mai adăugat și taxa de poluare – achitată și nerecuperată!(300euro)

Este o masina fâșneaţă, cu un exterior sexi. 

Trapa electrică este un accesoriu practic în zilele de vară, dar mai ales unul chic în nopțile calde. Rulează fin și se vede bestial. 

Se conduce ușurel: servodirecție pe roțile de 13inch înseamnă să fii atent când strănuţi să nu muți banda.

La capitolul siguranță ai 4airbag-uri: 2frontale, 2laterale. Eu nu am văzut niciodată cum arată unul, la fel îți doresc și ție. 

Noi nu am atins-o, in schimb rugina a apărut la gura de alimentare și la pragul pasagerului- nenea mecanicul ne-a cerut 400de lei să o facă iar ca nouă, dar nu se duce singură căpoasa și noi timp de ea nu avem 😢

De frânat, chiaaar se oprește. ABS-ul+cauciucurile all season nu ne-au dat emoții niciodată. 

Motorizare: 1.3 cu distribuție pe lanț(nu se schimbă, ai un cost în minus) oferă 65cp ceea ce înseamnă suficienta putere să depășești rablele pe Bulgaria ce te iau la mișto cand mergi relaxat.  Totodată vei avea impozit și asigurare pe buget de studenţel …

Noi am avut grija de ea: a păpat ulei FORD si filtre Bosch (ulei+aer), MAN(benzina). Filtru benzina schimbat la fiecare schimb de ulei.

Imediat cum a fost achiziționată a primit pompă de benzină nouă+băiță la rezervor și traseul tur în reprezentanța FORD Ploiesti…

În ziua nunții(03.10.2015) a încercat să mă salveze: fix când plecam spre Woman i-a picat ambreiajul. 

Nu am ascultat-o, în schimb a fost premiată cu un kit complet LUK.

În Februarie 2016 a primit și niște bucșuliţe drăguțe pe bara stabilizatoare, pivoţei și curelușă de accesorii nouă. 

Ultimul schimb de filtre+ulei a avut loc in Iunie 2016 cand am plecat împreună în concediu, iar pe 27 august am achiziționat cealalta mașină- maxim 2000km de la revizie.  

Deținem toate actele, suntem proprietari, oferim fiscal si suntem prea ocupați să fim samsari 😉.

Dacă te interesează mașina, ne poti contacta la 0731338878. 

Cu stimă, 

MARCUCERNEALA, WOMAN SI FORDUŢA

Dacă e de neglijat pentru dumneata, poti da un share in speranta că-i găsim apropitar. 

Mulţu ☺

Ţeapă…de 250Lei

valori-bdt

Se spune că maşina e cel mai scump membru al familiei- mai scump de întreţinut ca soţia.
E un rău necesar (maşina, nu soţia…).
E bine să lucrezi în reprezentanţă. De ce?
Acelaşi mecanic a văzut defectul tău la alte X maşini+tehnologie dedicată. Pe de altă parte reprezentanţa te stoarce de bani…
Experienţa mea cu reprezentanţa este tristă. Mi-am bătut joc de 250 lei şi ei de mine.
Am dus o maşină pentru a fi verificată în vederea achiziţiei.
Eşti speriat frate când vrei să-ţi iei o maşină despre care nu ştii nimic. Te duci în reprezentanţa şi te-ai aştepta să pleci de acolo cu o decizie fermă: DA sau NU.
Tot de acolo te aştepţi la certitudini, un istoric relevant (unde există) şi profesionalism.
Am intrat bou! Am plecat vacă… pe banii mei.250 lei… “profesioniştilor”!
3ingineri, o singură maşina- GO!
„dom’le nu stai lângă noi cât ne facem treaba” (aveam nevoie să comunic cu voi, experţii vieţii doar nu vorbeam cu samsarul)… e Ford, nu naveta Columbia.
Termină băieţii treaba şi… dispar.
Am crezut că e furată şi s-au închis înăuntru aşteptând poliţia. Greşit! Se grăbeau să închidă şi probabil au uitat de mine.
Mă duc politicos la recepţie şi întreb: ” ce are domnule”?
Aici am interacţionat cu 3 experţi şi un Sexpert:

  1. Gelat, pantalon de trening gri din bumbac mulat pe bucă (eu am crezut că are dormitor prin spatele halei şi abia s-a trezit). Acest domn mă anunţă că reprezentanţa FORD NU ÎMI POATE SPUNE KM REALI!!! CĂ NU AU BAZĂ DE DATE COMUNĂ CU CELELALTE REPREZENTANŢE (maşina a fost de Argeş, a trebuit să verific şi acolo)
    Bă eşti nebun? Eşti reprezentanţă doar că ai tricouri cu FORD?!
  2. Tinerel, prezentabil, evaziv:
    “-eroarea de ABS poate avea mai multe cauze: cablaj, modul, etc…
    – Bun, deci?! E ceva stricat sau…?
    – Nu ştim, trebuie investigat mai amănunţit (se uită la ceas, e sâmbătă). Reveniţi în altă zi cu programare prealabilă…”
    (eram lămurit buştean, avea dreptate până la urmă omul:” picase emanciclopul în baia de ulei şi se produsese o extorsiune a unui degajament… într-o apă”).
  3. Operator PC/ofertare sau ceva calculatorist, dar şi cu opinii despre maşini (mai mult sau mai puţin pertinente. Ăsta era cu veştile proaste: preţurile IREALE (110 lei un tub de silicon pentru etanşare baie ulei…?! Ford, remember? Not Columbia)
  4. Sexpertul: stă retras ascultând conversaţia cu subalternii (cred). Pantalonii de trening de fâş negri şi tricoul de silon cu sigla Mondeo ne atrage atenţia că e posibil sefut pe acolo. Oftează, privire plictisită, cel mai evaziv:” nu dom’le, e posibil să fie grav rău de tot… mai bine căutaţi în flota noastră”. Ai dreptate stimate GURU al Fordurilor, dar ai uitat de ce am venit? Totuşi?!

Concluzie: o vizită la BDT (unde cobori podul la Cringasi), REPREZENTANŢA FORD m-a costat 250 lei.
-De banii ăştia REPREZENTANŢA FORD nu mi-a putut da KM REALI ai maşinii pentru că avea service-ul făcut la frăţiorii lor din ARGEŞ.” noi (Ford) nu avem bază de date comună”
-De banii ăştia, cu 3 ingineri şi toată aparatura din REPREZENTANŢĂ nu aţi fost în stare să identificaţi corect nişte defecte care îmi puteau genera nişte costuri adiţionale.
-De 250 lei am primit informaţii de service de cartier: distribuţie, masca spoiler (care era evident că a fost agăţată), nişte urme evidente de ulei, un rulment pe care îl auzeam că urlă şi un raport pe testerul IDS cu erori despre care inginerii dvs nu au ştiut/nu au avut chef să le interpreteze…
Asta nu e lucrătură, e o mizerie.
Asta nu e reprezentantă, este un garaj din fostele ateliere Griviţa.
Ăştia nu sunt experţi, domnii sunt în cel mai bun caz nişte strungari din atelierele de mai sus.
De 250 lei vă rog luaţi-le nişte cămăşi. Nu de uniformă că nu suntem liceeni, dar cămăşi să fie.
(nici eu, nici colegii mei nu am putea VREODATĂ să ne prezentăm în pantaloni de trening în faţa unui client. Nu ne numim Ford, dar ne respectăm barba – a, da! Şi clientul…)

PS: pentru care ai nevoie- am găsit un mecanic specializat pe FORD care lucrează mega-profesionist!

Fumez -part.2-

Dacă a fost greu? DA, a fost greu ca dreacu!
Dacă e greu în continuare? Da, sunt zile când aş fuma ca un psihopat şi multe alte zile când aş face o pipă maaare dintr-un pachet întreg de ţigări şi nu m-aş opri până nu m-ar frige la unghii!
Dacă este o reţetă pe care aş recomanda-o? Nup!
Mi-e fix perpendicular ce faci cu corpul tău la fel cum discursul meu va rămâne mereu de fumător:
Îmi plăcea mirosul de parfum combinat cu cel de tutun, îmi plăcea să dau fumul pe gură şi să-l trag pe nas, îmi plăcea ţigara după masă şi mai ales pe plajă sau la şpriţ, îmi plăcea să fumez în locuri unde era interzis – era micul meu sport extrem.

Cum am reuşit să fac asta?

  • Nu am tras NICI MĂCAR un fum de pe 31 iulie ora 21 şi nici nu am cerut vreunei persoane să-i aprind ţigara, nici nu am cumpărat la bucată şi nici narghilea.
  • M-am lăsat din prima fără să-mi amăgesc creierul şi corpul cu substituenţi de nicotină sau ţigări electronice, fără medicamente şi plasturi, fără terapii şi căcaturi, fără medici şi sfaturi.
  • Am început să alerg. Ca dementul! Dimineaţa şi seara, over training, over ce vrei tu.
  • Am început să beau apă. Cum îmi e poftă să fumez beau apă cât boul! 3-4-5 L/zi.
  • Am stat intenţionat printre fumători cu nasul în ţigara lor şi vreau să se fumeze lângă mine. Nu mă voi căca împrăştiat pe mine când suntem împreună la şpriţ să muţi ţigara că mă deranjează fumul- nu m-a deranjat 12 ani stai liniştit!
  • NU am mâncat, ba mai mult de frică să nu mă îngraş au fost zile când m-am înfometat.
  • NU am pus banii pe care i-aş fi fumat deoparte, dar ŞTIU că luna asta am în casă cu ~600LEI mai mult decât aveam luna trecută.
    Încă o idee aici: NU simt un plus la buget şi sunt conştient că “SUMA VICIILOR E CONSTANTĂ”!
  • NU prea am avut musafiri, nu am ieşit şi nici nu mă trage aţa. Nu vreau să fiu “moartea pasiunii” la grătar şi nici “botoasă mică de la terasă”. Nu pot (încă) să beau fără să fumez şi Berea pare scârboasă fără ţigara chiar dacă nici înainte nu mă omoram cu ea.
    “Nu sunt fiţos, dar parcă nici Berea nu-mi place” 😛
    M-am orientat uşor spre spirtoase cu gheaţă sau cocktailuri băute în general de domnişoarele ipocrite sau tâmpit de fiţoase.
  • Am spus la cât mai multă lume că mă las, aş fi vrut să opresc străini pe stradă şi să le spun.
    NUMAI aşa sunt mulţi oameni de care mi-ar fi ruşine dacă mă vor vedea vreodată cu ţigara în mână. Când am scris şi aici am ştiut că:” Success îs my only motherfuckin’ option, failures not (…) Feet fail me not ‘cause maybe the only opportunity that I got”

Ca o ultimă idee:
Am avut în minte un singur gând: dacă mă las, dacă mă chinui şi dacă doare vreau să fie doar 1 dată!

Eu nu sunt masochist şi nici prost să-mi servesc minciuni singur. Eu nu fac teste de anduranţă pe corpul meu pentru că ştiţi bine că vă plac pe toţi, dar pe mine pur şi simplu mă ador! 🙂
Vă salut!

Fumez -part.1-

72 de ore.
Atât a trecut de când nu am fumat.
Am senzaţia că stau în faţa uşii din pragul nebuniei.

Sunt încă lucid şi încerc să balansez reacţiile. Ştiu doar că nu trebuie să mă enervez şi evit orice dispută cu diplomaţie: ori plec/ori tac- oricare e ok pentru că mă ajută să nu te calc pe cap sau să nu mă năpustesc asupra ta ca un sălbatic.
Sorry chiar nu sunt eu. Mă aprind din orice şi am un chef de scandal formidabil.
Aseară la ora 21 m-am băgat la somn. Îmi era frică să nu mă apuce ori foamea ori pofta. (m-am trezit la 03:40 AM cu o poftă de ţigări teribilă, dar am reuşit ca prin minune să adorm… pe la 5 AM)
Îmi făcusem de ani de zile calcule. Aparent nu mă deranja că ardeam banii şi mă minţeam:” suma viciilor e constantă- eu doar fumez!”
De 2-3 ani o luasem razna şi depăşisem bine 1 pachet pe zi.
Senzaţiile cele mai urâte erau dimineaţă: mă trezeam cu o apăsare ciudată în piept şi cu un gust foarte amar. Până nu tuşeam de câteva ori nu dispărea disconfortul, iar rezistenţa la efort era grav diminuată.
Când vedeam că mai am 3-4 ţigări în pachet mă panicam şi cumpărăm imediat altul. Putea să plouă, să se crape cerul, să crape pietrele de ger sau să se topească asfaltul de căldură: singurul motiv pentru care aş fi ieşit din casă erau DOAR ŢIGĂRILE.

Pentru a mă concentra, pentru a aştepta, pentru a mă linişti, pentru a nu mai ţipa, pentru inspiraţie, pentru ORICE, ŢIGARA era răspunsul.

De fapt…totul se reduce la gesturi si automatisme!
Totul este un automatism prost care mă conduce şi din care încerc să ies acum.
Nu am nici cea mai mică idee cum se va termina tentativa asta, dar am decis să tai răul de la rădăcină: fără tratamente, înlocuitori de nicotină, fără cărţi sau literatură care te spală pe creier.
Am în vedere să nu înlocuiesc un gest cu altul şi încerc să nu mănânc cât un porc în pragul ajunului.
Aş ronţăi continuu ceva… aş mânca până şi bătaie!
Mă trezesc cu distanţe impresionante parcurse… prin birou!
Dau din picioare ca un atlet la încălzire şi am o letargie tâmpită în corp.
Plimb pe oriunde mă duc o sticlă cu apă şi până la ora 12 am reuşit să bag vreo 2 L.Uşor, dar sigur ajung la cantitatea pe care o bea un bou pe zi.
Momentan mă bucur de un gust puţin diferit al biscuiţilor pe care-I consum de 2-3 ani: belVita Breakfast.
… sau aşa am senzaţia. Sau aşa mă minte corpul. Sau chiar o iau razna 😀
BYE!

Ne (mai)îmbrăcăm?

Hello,
Vine vara.

E anotimpul în care e aşa de cald încât îţi vine să te dezbraci… stai! Tu chiar o faci.

Bună Miss!
Cu tine vorbesc.

Şi mie îmi este cald şi am spus că-mi voi lua pe mine pantaloni scurţi la birou doar când o să-mi văd şeful venind aşa. (am fost norocos, mai purtăm şi d-ăştia)

Tu ai opţiunea de a fi frumoasă purtând fuste şi rochii care îţi aduc confort termic şi nouă ne fac vară frumoasă.
Nu o să te mint: noi vă numim balerine.

Am însă altă problemă: te dezbraci- multicel!
Păi hai să-ţi spună fratele cum stă treaba: nu sunt vreun neam de pocăit şi nu te vreau ca pe femeile musulmane, nici ipocrit- însă te expui.

Mult, inutil şi uite aşa o dai prost.
Vara Facebookul devine un pornoşag ieftin: poze în bikini sau costume de baie ridicol de minuscule cu (mă scuzi) aţă în faţă, poze cu tine pe şezlong topless (sau aproape), celebrele poze crăcită în valuri sau la piscină (pozele alea cu Mica Sirenă, varianta 18+), poze când faci îngeraşi în nisip, etc.

E vorba de dorinţa de afirmare? Să ştii că inteligenţa e sexy(acu’ nu te baza pe asta. Incercam sa o dau fin) la fel cum hainele potrivite şi naturaleţea aduc feedbackuri ÎNTOTDEAUNA pozitive în ceea ce te priveşte.

Să ne înţelegem, nu mă deranjează, dar hai să-ţi explic care e nedumerirea mea: cum să te (mai) privesc?!
Păi ne întâlnim întâmplător într-un cerc profesional sau formal unde vei fi îmbrăcată.

Cât aştept să îmi ştampilezi ceva sau cât discutăm, imaginaţia îmi va dicta că bluza ta ascunde ceva ce am văzut eu pe Facebook SAAAU când te văd în pantaloni business îmi dau seama că pozele de la plajă erau de acum 2 ani când erai mai silfidă.

A doua situaţie la fel de proastă: probabil suntem amici, cunoştinţe sau împărţim un cerc comun şi ne întâlnim de faţă şi cu prietenul/soţul/amantul/fostul.

Îmi şi imaginez un debate bazat pe pozele tale de pe facebook în care I se explică omului tău că ăia nu sunt sâni, ci în cel mai bun caz două aluniţe mai proeminente sau parcă văd situaţia: la o bere se comentează despre corpul tău (ne) armonios. Asta cum îţi pică? Dar lui?

Subliniez, chiar nu mă deranjează ce faci pe conturile tale de socializare şi mai mult- sunt conştient că nu mă priveşte, din partea mea: “Drop your glasses, shake your asses / Face screwed up like you having hot flashes”

Carenţa asta a ta poate avea rezultate şi mai triste.

Un angajator, un “potenţial viitor”, părinţii, profesorii, colegii de departament, rudele din partea mă-tii, colegii lu’ tac-tu etc. au acces nelimitat şi neîngrădit la profilul tău.

Chiar vrei să vadă toţi ce a văzut barza? Eşti împăcată 100% cu asta? O vei da mereu că în 2016 oamenii nu mai au prejudecăţi şi nici inhibiţii?

Social media este o îmbinare ciudată între dorinţă de a comunica / a ne face cunoscuţi şi interesele scelerate ale unor dezaxaţi psihic: woman, ii atragi!

Eşti mândră de trupul tău?
Genial, aşa şi trebuie! Chiar eşti frumoasă oricare ai fi, dar… frumuseţea asta îmbracă o grămadă forme, gusturi, stiluri, abordări şi veşminte: tu ai ales doar… dezbrăcatul?!

Doar atât ai putut?!

Slabesti rapid

large.jpg

Dacă te uiţi în pozele de album ale părinţilor tăi vei vedea siluete înalte şi silfide, pomeţi proeminenţi şi staturi skinny, iar oamenii robuşti apar doar pasager – graşi erau doar cei bogaţi!
Uită-te acum la prietenii tăi, prin parc, pe oriunde… fete, băieţi- mai dureros copii: foarte mulţi oameni sunt graşi/plinuţi/obezi.
E rezultatul unor factori care puşi cap la cap redau o tragedie a secolului 21.
Pe scurt: sedentarism, rutină, hrană procesată, alcool, concentrarea masivă în zona urbană unde se consumă doar căcat de la supermarket, adicţia tâmpită la shaworma şi părinţii cretini ce-şi duc copii la fast food- toate au pus bazele unei societăţi bolnave.
Încă ceva ce mi se pare cel mai grav – să mănânci prost e foarte ieftin 😦
Rezultatele traiului haotic şi lipsa banilor se vede: diabetici, obezi, boli cardiovasculare, HTA, cancere de tot felul şi mortalitate precoce în rândul tinerilor…
E GRAV COANE! E GRAV RĂU, dar nu pot să înţeleg cum accelerăm problemele astea cu atâtea exemple în faţă.
Ne minţim mult şi suntem dobitoci cu carul: diete disociate şi de tot felul, pastille de slăbit care omoară, ceaiuri toxice, terapii haotice recomandate de fomiştii de profit, drumuri pe la toţi medicii cu diagnostice care se bat cap în cap – şi uite aşa omul ajunge un dezorientat care se va ascunde în faţa TV-ului cu punga de cipsuri în braţe.
Ţi-am spus doar ce ştiai până acum şi în continuare o să-ţi spun tot ce şti, dar refuzi să crezi/faci.
Alege de mâine ziua în care eşti altfel.
Elimină carbogazoase/sucuri/alcool – bea apă! MULTĂ! Cât bea un bou pe zi…
Elimină pâine, cipsuri, prăjelile
Mănâncă pui şi peşte, multe fibre – legume şi fructe (mai necoapte să nu conţină mult zahăr) la greu.
… BLA BLA BLA!!! Pe astea le ştii, nu te mai plictisesc.
OK, fă tot ce ai citit până să citeşti şi aici ce diletez şi mai fă ceva: FUGI! ALEARGĂ!
Da, e greu şi nu ai timp- păi sula lu’ Oancea la TV ai 1h/zi, este?
Bagă-ţi muzica TA în telefon, fură de pe net sau downloadeaza o aplicaţie de genul Runtastic, Runkeeper, Nike+iPod etc şi investeşte 50 lei într-o pereche de adibasi de la Decathlon:” celebrii” Kalenji (nu sunt cine ştie ce, dar în tenişi crede-mă că vei merge în mâini dacă alergi 1-2 km- îţi termină gleznele!).
Încalţă-te, play muz, run app şi ai o singură viteză: GO!
Da, e greu!
Ştiu ce zici. E greu în draci, dar aici îţi pot da nişte sfaturi:
– Dacă ai bani de sală aleargă 2-3 sapt pe bandă până înveţi să respiri şi să-ţi coordonezi mişcările. (nu sunt de accord cu alergatul pe bandă şi dacă vrei să afli de ce, te invit să mă întrebi pe privat).
– Nu ai bani nu e bai! Alege un loc fără câini sau mai rău copii(rişti să-i calci) şi dă din copane!!!!
1. TE DOR PICIOARELE? Păi e normal dreacu’ dacă alergai în mâini te dureau mâinile!
2. Nu poţi respira? Trage mai mult aer şi reglezi pasul cu respiraţia!
3. Vomiţi? Bun, te dai lângă tufiş dai vulpea şi alergi mai departe.
4. Ameţeşti? OK, aici poţi să MERGI e deja prea mult, dar după ce îţi revii nu uita de ce ai ieşit din casă…
Ce ţi-am scris este de fapt un îndemn să ieşi din casă!
Muzica ta, drumurile tale, libertatea ta, o clipă cu tine, momentul tău de egoism de care te bucuri şi toate astea pentru un singur scop: SĂNĂTATEA TA!
Nu sunt cel mai bun exemplu şi clar micuţ nu am fost niciodată, dar eu chiar vreau să trăiesc… multicel!
Mi te pup,
Take care!

MiSS barbat

Cocoşilă mereu se va da bărbat.
Unii bărbaţi au înţeles din pilda biblică doar partea în care femeia valorează o coastă… doar o coastă.
Experienţe, trecutul… unii prieteni îmi arată că stilul masculin se remarcă des prin ipocrizie. 😦
De ce? Nu ştiu! Cel mai probabil de mere…!
Cu reminiscenţe din liceu unde eram 3 băieţi între 27 de fete dezvoltasem un misoginism exacerbat.
Concepţia era simplă: femeia e slabă nu neapărat fizic! Ea găteşte, spală, face curat, creşte copii şi parchează strâmb!
Acum, după ceva timp mi-am dat seama că eram doar un mic idiot- adeptul unei maaari facţiuni de dobitoci. (soţia mea parchează bine… doar cu faţa, dar de condus conduce muuuult mai bine ca mine… serios!).
Coane, fie vorba între noi mai depinde şi de cum o creşte mă-sa, cum o creşti tu după ce a stricat-o mă-sa în 19-20-21 de ani (glumesc!), cum îi e firea…
Personal am un drac de muiere care îmi demonstrează la tot pasul că “mutu fu… învârte pământul!”.
De aici începe partea în care ne maturizăm şi creştem puţin(mai mult eu, mai puţin ea): să fii misogin e “outdated”!

Nu, nu femeia trebuie să ia casa în spate. Ci dimpotrivă: tu trebuie să ştii să le faci pe toate!

E foarte simplu: un bărbat complet are lângă el, cu siguranţă, o femeie cu genele în neamul lui Scaraoschi. (A nu se confunda cu Swarovski!).
Hai să dezbrăcăm metaforele şi să ajungem unde trebuie: eşti bărbat?!
Ştii să găteşti şi nu mori de foame niciodată, ştii să speli şi să calci, ştii că maşina de spălat are nevoie şi de Calgon, ştii ce este mascară, loţiunea tonică şi OB-ul cu 4 picături cu el, paleta ta de culori conţine fuxia şi corai, îţi împătureşti hainele şi ai sertar separat de jeans şi tricou, orhideele sunt şi albastre, ştii ce înseamnă” gablonţ”… ştii, ştii, ştii?!!!!!
[A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă], nu-mi mulţumi de informaţie !
Nu, asta nu înseamnă că eşti travestit!
Asta înseamnă că te-ai upgradat la stadiul în care dacă ajungi în mijlocul pădurii din Amazon, nu trag urşii de carnea ta – ba mai mult îţi faci tu o tunică fashion din blană lor!
Cât timp fetele de la Miss nu sunt” curve toate” şi eşti conştient că tot ce face o femeie este doar o parte din ceea ce poate să facă un bărbat (ups, MissOgin!), cât timp în topul Chef-ilor pe mapamond sunt DOAR bărbaţi, cât timp vei toca ceapă şi julien nu doar cuburi… FIX ATÂT MASCULINITATEA va avea un viitor!
Cu stimă !

Vroiam sa candidez, dar…

Daca nu te-a zgariat pe ochi titlul, te rog sa dai UNsubscribe si sa pui mana pe carte- corect era VREAM

Am scris asta dupa 2 evenimente: Candidatul PSD PLOIESTI Cristian Ganea s-a dus la Gradinita Licurici si a facut poze cu niste copilasi- iar asta mi-a produs greata si decizia de a candida ca independent a lui Piedone de la sect.4…care mi-a amplificat sentimentul.

Mai jos ai descrisa o CAMPANIE ELECTORALA:

1.PREAMBUL– scot capul din cuib ca puii de cioară toti cotizantii importanti.
Asa apar candidaţii oficiali şi “domnişoarele” – ăia care nu i-a împins partidul şi de supărare brusc sunt independenţi.

Pe urmă mai cerne DNA-ul din ei şi aşa ajung în cursă doar cei care nici usturoi n-au mâncat şi nici gura nu le miroase, sau cei care mai sunt animati si de o schimbare.

2.TATONAREA– candidaţii nu au voie să facă acţiuni de campanie, dar îi vezi mai des la TV cu discursuri de genul” ce prost a fost ăla dinainte” şi din senin încep să se demaşte fapte de corupţie pe bani publici.

Aici “domnişoarele” de mai sus au un singur discurs: cât rău le-a produs partidul în care au fost şi demască brusc tot felul de acte de corupţie (bă eşti prost, erau mai cinstiţi când erai tu acolo-este?!).

3.EVOLUŢIA LA PARALELE INEGALE– le vin idei care mai ajută şi comunitatea- pe foaie!
Se va întâmpla prin martie-aprile (după ce înfloresc zambilele) când se zbat prin consiliile locale să mai adopte 1-2 hotărâri care ajută octogenarii, amărâţii şi pe ăia cu ciungă în păr (din nefericire peste 50% din electorat)- ăsta va fi publicul ţintă!

4.PEISAJ DE AUTOPORTRET– Începe oficial Campania şi te apuca greaţă: vezi cefe-late, guşaţi, cheloşi şi toţi sprancenatii-grizonati traşi la costum cu cravaşă în culoarea partidului (domnişoarele independente vor umbla descheiate la gât)!

Noaptea sugacii din partide lipesc moacele pe stâlpi, iar noaptea următoare vin alţi sugaci de la alt partid care lipesc peste. (se mai şi bat între ei, dar asta e partea amuzantă a campaniei).
Te vor urmări şi în vis chipurile insotite de sloganuri pline de inteligenţă şi intenţii bune- până la urmă pe o foaie poţi printa orice …

5.I PROMISS- asta îmi place!
Apar domnii mei pe sticlă şi mai nou pe Facebook în poze dând flori de 1-8 martie, sărutând babe pe obraz, apar la meciuri, în piaţă… peste tot te urmăresc!
Alţii vor împărţi mici şi ţuică la plic sub pretextul “zilelor comunei”, iar la oraş “unde e lumea mai emancipată” se va bea bere la pahar de plastic pe mokoteala cu motivul unui concert al unor panarame botoxate.

Adaugă în această shaworma electorală care se repetă la 4 ani: găleţi, cozonaci, brichete şi pixuri, ceasuri şi veste, tricouri şi şăpcuţe, mese greţoase şi deschide ochii bine de tot: nu vei mânca pentru 4 ani, nici kilu’ de zahăr nu ţine atât şi ce a făcut un primar se vede doar în calitatea traiului tău!

6. Deznodamantul si ca o dovada a providentei: destinul nostru pentru inca 4 ani.

Votează din raţiune, votează liber, votează cu mintea nu cu stomacul.

Nu fii prost şi dacă nu te duci la vot nu e o atitudine, este doar un gest de laşitate!!!

Totodată îţi pierzi ORICE drept de a striga în momentul în care observi că eşti în anul 2016 iar calitatea traiului este cea din 96’.

Te salut şi nu uita „POMANA NASTE MONSTRII” !!!!

 

NU STIU!

Hello,

Taskuri, obligații, informații, acte, acțiuni, contracte etc. Toate au nevoie la capătul lor de o persoană.
Cel mai des TOATE, adunate în ACELAȘI timp pe ACEEAȘI persoană- nu prea îţi mai arde de caterincă nu?
Stând în pat așa ca un psihopat- fără tabletă, fără telefon… așa doar eu cu mine (la finalul articolului ai un banc pe tema asta) cred că am găsit soluția:
– Expresiile „NU ȘTIU”, „NU POT”, „NU AM TIMP”

Păi hai să-ţi spună fratele cum stă treaba:

Ți-l recomand pe NU ȘTIU pentru că înglobează „nu pot” şi te-ar scuti de”n-am timp”. 

Toţi au pretenţii de la tine: femeia că eşti “capu’ la familie”,” şefu’ că trebuie să-ţi justifici salariul, prietenii că “frate- frate, da’ brânza e pe bani”.

Oricine îţi va strica într-un fel sau altul karma sau te va pune într-o situaţie incomodă.
Aici intervii cu un simplu: „NU ȘTIU!”
Le-ai pus frâna din start, ai tăiat deja orice elan.
Îmi spui acum că pari prost, impertinent, nesimțit sau că vei fi a 5-a roată de la căruță?
Păi când te-a pupat mă cineva pe creștet când te-ai bătut cu cărămida în piept că le faci tu pe toate?
(Și nu, chiar nu au cum să-ţi iasă toate bine, iar intenția nu se pune… în faţa nimănui!)
E mai ușor să te sustragi… e benefic pentru sănătatea ta mentală şi mai ales pentru că orice final aduce pe cineva care trebuie să fie nemulţumit- măcar puţin.
Vezi?
Minte-te că nu vrei să-i dezamăgeşti, minte-i că nu ştii şi gata. Eşti liniştit…
TEMPORAR că vine altu’ cu o cerinţă nouă şi îţi strică iar meciu.
Vei trăi mai mult, vei cheli mai târziu şi nu va mai fi nevoie să vezi mutre ce se stafidesc în fața ta.
Nu am aplicat încă strategia asta, dar este pe TO DO list 😀 !

Bancul:”Într-o cafenea stă un domn şi bea liniştit o cafea. Nu are laptop, nu are smatphone, nu are iPad. Stă aşa, ca un psihopat.”

 

Mi te salut!