1. Înainte de cădere
Satan a fost creat ca un înger frumos și puternic, probabil un arhanghel.
Era plin de slava lui Dumnezeu și avea poziție în ceruri.
Nu exista păcat, nu exista mândrie deplină.
---
2. Căderea
Din mândrie („Voi fi ca Cel Preaînalt”), Satan s-a răzvrătit.
A atras o parte din îngeri cu el, care au devenit demoni.
A fost alungat din cer (Isaia 14, Ezechiel 28, Apocalipsa 12).
În acest moment, mândria lui a devenit definitorie: voia lui să fie stăpân pe tronul pe care nu-l avea.
---
3. Activitate în lume (temporală)
Satan devine „stăpânitorul lumii” (Ioan 12:31, 2 Corinteni 4:4).
Influențează inima oamenilor, induce păcat, frică și ură.
Este „ispititorul” și acuzatorul (Apocalipsa 12:10).
Obiectiv: să distragă oamenii de la Dumnezeu și să-i facă să se înalțe singuri.
---
4. Momentul crucei
Isus vine în lume și moare pe cruce.
Prin cruce, Satan este biruit (1 Ioan 3:8; Coloseni 2:15).
Puterea lui de a condamna este distrusă.
Nu mai poate câștiga sufletele celor care vin la Hristos.
---
5. Perioada dintre cruce și judecata finală
Satan continuă să acționeze în lume, dar cu autoritatea limitată.
Influențează, ispitesc, înșală, dar nu mai poate controla definitiv credinciosul.
„Legarea” lui, simbolică sau spirituală, a început odată cu crucea și continuă până la judecata finală (Apocalipsa 20:1-3).
---
6. Judecata finală
La sfârșitul lumii, Satan și demonii săi vor fi aruncați în lacul de foc (Apocalipsa 20:10).
Chiar dacă a fost înfrânt la cruce, această distrugere finală confirmă victoria absolută a lui Dumnezeu.
Scopul final: nimicirea răului pentru totdeauna.
---
Rezumat printr-un gând central
Cădere → influență temporară → înfrângere la cruce → restricție până la judecata finală → distrugere definitivă.
Biruința crucei este deja reală pentru credincios, dar completarea ei va fi vizibilă în lumea viitoare.