Să înveți din experiența ta sau din experiența altuia? 

carview.php?tsp=

E foarte interesantă întrebarea, asta pentru că nu zice nimeni că n-ar fi corect să înveți din experiențele altor oameni. Este o metodă bună, te scapă de partea cea mai grea și mai mult decât atât, n-o mai simți pe propria piele. 

Dar oare despre asta să fie vorba? Oare calea ușoară să fie cheia? 

Bineînțeles că trăim într-un mediu în care a ne ușura activitatea și sarcinile de zi cu zi, a devenit o necesitate, am putea spune că a devenit chiar o obligație. Oricum nu ne ajunge timpul nici așa. Și aici mă refer că alegi să nu-ți mai plătești facturile la ghișee cu cozi interminabile sau alegi să nu mai scoți bani de la bancomat pentru că preferi să plătești cu cardul. Totul a devenit rapid, iar calea ușoară și practică, în contextul ăsta este cea mai eficientă.

Experiențele, însă, sunt alt subiect și nu le putem privi din același unghi. De ce? Pentru că nu mai intervine eficiența. Și aici vă dau un exemplu. Se presupune că suferi de o boală și ai de ales între două tratamente. Unul din ele îți oferă vindecarea rapidă, însă pe termen scurt, cu posibilitatea ca afecțiunea să reapară, iar celălalt nu-ți promite nimic, însă, cu timpul, există posibilitatea să te vindeci complet. Aici îți propun două scenarii și-ți voi da răgaz să te gândești. 

Mulți dintre voi ați spune că nu e același lucru. De ce nu ar fi? A învăța din experiențele altuia e precum a-ți asculta un prieten când îți spune că nu-i place un fel de mâncare, că i-a fost rău și că-i pare dezgustător, dar, cumva, instinctul îți spune să guști. Surprinderea e și mai mare când descoperi că papilele tale gustative nu au aceeași părere cu cea a prietenului tău, dimpotrivă, parc-ai spune că e chiar delicios. Atunci, ce se întâmplă? Evident că putea exista scenariul în care puteai preveni îmbolnăvirea sau evitai să ajungi cu dureri de stomac la spital pentru că prietenul tău te-a avertizat, dar aici nu vorbim de extreme. Cum nici din punct de vedere al experiențelor nu vorbim de lucruri duse în zone agresive, cum ar fi să faci rău cuiva sau să comiți vreo infracțiune, care deși ai auzit că nu este în regulă, totuși s-o savârșești, ca s-o simți pe pielea ta. Nu, nu vorbim despre genul ăsta de aspecte.

Vorbim despre a lăsa experiențele să ne învețe și să ne schimbe în momentul în care vin. Despre a încerca și tu să iubești, chiar dacă altul a suferit din dragoste într-un context similar cu al tău. Despre a încerca să aplici la jobul visurilor tale, chiar dacă prietenul tău a încercat și nu a fost admis. Despre a da și a doua șansă, chiar dacă nu crezi în împăcări, ș.a.m.d.

Vorbim despre a-ți permite să riști. Despre a nu mai asculta povești minunate pe instagram și facebook, și a începe să-ți creezi propria poveste. E foarte ușor să stăm în pat și să ne surpindă când cineva a reușit. E foarte ușor să-l întrebi cum a ajuns acolo și îi va fi la fel de ușor să-ți răspundă, însă experiența, demersul, tacticile și procesul lui nu te vor ajuta să-ți creezi propriul drum. Nu va fi suficient să faci ca el ca să-ți iasă. Fiecare își croiește drumul diferit. Da, poate fi un punct de plecare. Da, poate fi o sursă de inspirație, însă nu va fi identic cu ce vei avea tu. La fel de bine cum el a reușit într-un context, tu poți eșua în același. Oricum asta nu trebuie să te facă să fii mai puțin bun. Asta nu te face să-ți pierzi încrederea în tine, asta înseamnă doar că pentru tine pur și simplu nu a funcționat așa și e foarte okei. Asta înseamnă o nouă experiență, înseamnă o nouă lecție, un nou drum, o nouă cale, un nou exemplu ”așa, nu”.

Și-aș vrea să revin la ce am spus mai devreme, la tratamentul eficient pe termen scurt, care înseamnă că vei urma experiențele altora, fără a le trăi pe propria piele pentru a rămâne în siguranță. Înseamnă că nu vei încerca pentru că deja știi că au încercat și alții și nu au reușit. Genul ăsta de abordare îți va oferi confort și liniște pe termen scurt, dar te va limita pe termen lung. În schimb, celălalt tratament te-ar putea propulsa într-o lume neînchipuită. Te-ar putea face să eșuezi de nenumărate ori, să plângi, să cazi și să te simți lovit în toate încheieturile, însă, te-ar forma ca om, te-ar face să evoluezi și să deschizi noi porți către noi oportunități.

Și atunci, pentru că ți-am dat răgaz să te gândești, ce tratament din cele două ai alege? Vrei să înveți din experiențele altora, în timp ce le asculți de pe canapea, să rămâi în zona safe, făra a te murdări pe mâini și fără a-ți suprasolicita potențialul sau vrei să ieși pe terenul de luptă, să lași toate experiențele să te învăluie și toate lecțiile să creeze un nou tu? 

Există un ”manual de instrucțiuni” pentru îndeplinirea visurilor?

carview.php?tsp=

Am curajul să spun că nu există un asemenea  ”manual” sau vreo rețetă miraculoasă care să conducă la îndeplinirea lor. Într-adevăr există niște pași, niște etape, niște principii după care te poți ghida, dar ceva prestabilit și bine determinat, ceva care să fie bătut în cuie, din păcate sau din fericire, încă nu s-a inventat.

De ce spun din păcate? Pentru că dacă ar exista, ar fi mai ușor. Pentru că ai lua pur și simplu instrucțiunile de pe ”ambalaj” și le-ai urma ca la carte, sigur fiind că, la finalul parcurgerii lor, vei ajunge un om împlinit.

Cert e că nu poate fi așa de simplu. De ce? Pentru că fiecare are povestea lui. Pentru că unii își îndeplinesc mai repede obiectivele, alții mai greu. Iar tu, cel care le citești, n-ai de unde să știi dacă cei care le-au scris au sărit peste anumite etape sau nu. Oricum ar fi, riscul în povestea asta este să te pierzi pe drum, doar pentru că ce ți se întâmplă ție nu se aseamănă cu ceea ce li se întâmplă altora.

Îți cauți mentori și exemple de oameni care au reușit, îi urmezi întocmai, dar ce nu știi, este că există și „dedesupturi”. Asta pentru că nu e greșit să îți alegi modele de urmat, dar e greșit să crezi că drumul tău va fi identic cu al lor.

Și acum..de ce spun ”din fericire”? Pentru că cel mai bine este să ai propria ta cale, propriile tale suișuri și coborâșuri, propriile tale momente în care te ridici și cazi, propriile momente în care strălucești.

Fiecare strălucește diferit și asta e o lecție pe care e necesar s-o înveți în momentul în care pornești în drumul ăsta de identificare și îndeplinire a unui vis sau a unui obiectiv. Mai mult decât atât, să înveți că pe drumul ăsta nu ai de ce să te compari cu nimeni. Și chiar daca-ți vine, n-o face pentru c-o să-ți dăuneze.

Asta pentru că, în primul rând, pentru a-ți putea îndeplini o dorință, e necesar să începi de undeva, e necesar să identifici ce îți dorești, cum îți dorești să fii și nu în ultimul rând, cum îți propui să ajungi acolo. Dacă le-am lua pe rând, identificarea este primul pas. Odată ce ți-ai dat seama ce-ți dorești, va fi nevoie să-ți dai seama cum să materializezi ce îți dorești, iar după ce realizezi cum să faci și asta, vine partea cea mai grea sau cum îi spun eu, punctul culminant al drumului către îndeplinirea unui obiectiv. Acela de a fi perseverent și disciplinat.

Prin disciplinare nu mă refer la noțiunea pe care am învățat-o în școlile primare, ci la formarea unei rutine sau a unei obișnuințe de comportament pe care s-o menții pe linia de de plutire.

Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni și nici nu vreau să generalizez, însă ăsta e punctul în care se blochează mulți. Cert e că va apărea oricum. Va veni un moment în care poate nu vei fi mulțumit de rezultate, de timpul pe care-l petreci muncind pentru visul tău sau de lipsa recompenselor de orice fel (financiare, sufletești). Va fi momentul în care te vei înmuia puțin, îți vei pierde încrederea și motivația, dar trebuie să știi că nu-ți poți permite să stai mult acolo. E normal să se întâmple, dar nu e normal să dureze și va trebui să ai un moment de glorie în care să te ridici și să întărești din nou puterile, pentru a reporni la drum.

Poate nu o să mă crezi, dar vei avea nevoie de momentul ăla.. Poate nu va fi unul, poate vor fi mai multe, însă oricâte episoade genul acestora vei avea, important este că te vei ridica și mai încrezător.

Concluzie? Dacă ai trecut de etapa asta și ai rămas încă perseverent, nu te mai poate opri nimic.

Hugs

De ce e atât de greu să te păstrezi motivat?

carview.php?tsp=

De foarte multe ori, oricât ne-am dori un lucru sau oricât am vrea să ne îndeplinim un scop, ajungem să ne pierdem pe drum. Deși se știe că una dintre cheile succesului este perseverența.

Aici intervine o problemă. Fie că întâlnim pe drum piedici sau pur și simplu simți că tot ce faci e în zadar, îți scade motivația și dorința de a merge mai departe. De cele mai multe ori, preferi să nu mai continui și te așezi dezamăgit pe o bordură confortabilă. Apoi vin întrebările..

De ce durează așa de mult? De ce în cazul meu lucrurile se mișcă într-un ritm atât de lent? De ce nu văd rezultate care să mă păstreze focusat?

Și aici, eu am o teorie. În momentul în care faci ceva ce-ți place, ceva ce-ți umple sufletul de bucurie și care te hrănește parcă, cumva, pe interior, motivația devine nulă. De ce devine nulă? Pentru că nu e nevoie să te împingă nimeni de la spate. Pentru că la orice nivel ai fi, nu ții neapărat să ai rezultate vizibile atât de repede, atât timp cât pasiunea ta e puternică.

În momentul în care faci ceva cu pasiune, vă atrageți ca doi magneți, tu și visul tău. Nu ai nevoie să îți zică nimeni ”vezi că astăzi nu ai făcut nimic să-ți atingi obiectivul” pentru că tu deja o faci fără să forțezi nimic.

Nu sunt foarte multe explicații de oferit pe subiectul ăsta. Un om pasionat și plin de dorință de a-și materializa talentele, nu va dispera niciodată. E normal să vrei s-ajungi într-un anumit punct. E normal să-ți dorești să atingi o cotă a muncii tale. E normal să vrei să te uiți în spate și să spui ”am reușit”, dar tu, pasionatule de orice, știi că visurile ți se vor îndeplini când va fi momentul. Tu știi că nimic nu se forțează. Tu știi că lucrurile frumoase, pentru a rămâne pe o perioadă îndelungată, cumva ajung mai greu la tine. Tu știi că pentru a ajunge unde îți dorești, e necesar să crezi în proces, pentru că da, tot drumul pe care îl parcurgi e un proces plin de etape.

Atât timp cât te vei bucura de fiecare etapă, fie ea benefică sau nu, lucrurile vor ajunge să cânte, la un moment dat, în ritmul pe care ți-l dorești.

Așadar, dacă ești pasionat de ceva, știu că nu ai nevoie să-ți spun să te păstrezi motivat, dar ai nevoie să-ți spun să ai răbdare!

Hugs