LittleBlackLady's Blog

Astazi am invatat un nou sens pentru vorba: “Ciocu’ mic si capu’ la cutie”. Desigur o auzisem si inainte dar nu i-am inteles pe deplin semnificatia pana acum. Ce s-a intamplat? Nimic nou, ni s-a confirmat o alta zicala “Clientul nostru – stapanul nostru”. Se pare ca noi, adica horopsitii de soarta care au nenorocul sa lucreze direct cu clientii, trebuie sa ignoram insulte, injuraturi, tipete si urlete, cat si amenintari cu concedieri dupa modelul “Tu stii cine sunt eu? Eu sunt ala care-ti plateste tie salariul.” dar nu avem voie, Doamne-fereste, sa zicem ceva referitor la cauza nenorocirii saracului client. Adica daca amaratului I s-a restrictionat serviciul pentru ca n-a mai platit de cand “a avut el timp si chef”, de ce sa il mai amarasti si tu mai mult amintindu-i cat mai are de plata?! La care vine racnetul cel mai puternic: “Eu am platit” Cand? “La ora xx (adica acum 15min) si inca sunt suspendat” si atunci incepe distractia adevarata – omul a depus un cacat cu perja din ditamai muntele de debite in care sta cocotat si cand te bate soarta si te paraseste norocul si ii zici ca trebuia sa achite atat si asa, acum nush cate zile, atunci stii ca ai dat de dracu’ pentru ca ai avut neobrazarea sa il judeci pe el si modul lui de plata, ca numai el stie cum trebuie sa depuna si numai muschiul lui face minunea de a produce banul, iar tu prostul, care esti trebuia sa te informezi inainte de a deschide gura ca el a depus tot indiferent de ce scrie in rapoartele pe care le ai in fata, ca el este tot timpul corect si face, cum numai el stie, sacrificii nenumarate ca sa faca o favoare companiei si munca voluntara pentru cetateni. Iar tu, scribul fara creier si pic de discernamant trebuie sa faci mii de plecaciuni si sa-ti prezinti pe o tava de aur scuzele inlacrimate pentru oroarea de a-i fi zis vreodata ca a intarziat la plata si sa te pocaiesti facand legatura la un superior imediat, care sa se scuze si el pentru pentru sclavii nenorociti care nu au vrut sa apese pe un buton sa-i dea drumul si lui “pe incredere”, pentru ca le era lene, si sa se revanseze nemaisuspendandu-i serviciul niciodata si cu limita de credit nelimitata pana cand n-o fugi el cu banii in Spania si daca se poate nici atunci. Si chiar daca nu faci greseala capitala de a pronunta cuvintele ”Mai aveti de depus” tot nu e bine, ca saracul nu avea de unde sa stie cat si cum trebuia sa plateasca, “ca lui nu i-a zis nimeni” si tot trebuie reluat pasul cu scuzatul si pupatul in fund, ca doar el este client model, dar care saracul nu a fost informat.

Si cu cele spuse mai sus ajungem la partea cealalta a ecuatiei, in care te intreaba seful de ce ai facut cum ai facut, ca oricum nu era bine si in care ma intreb si eu de ce se mai intreaba atata timp cat singurul tau rol e de a pune in scris doleantele clientilor, fara sa ii intrebi nici macar cum ii cheama de frica sa nu ii jignesti (“cum adica nu stiti cine sunt eu?” sau “ce te intereseaza pe tine cum ma cheama pe mine, tu ia si fa ce-ti zic” sau si mai frumos “ce te freaca grija cum ma cheama pe mine?”) si sa le zici ca exista foruri superioare care vor analiza problema lui, pe care iarasi e greu de aflat care este, fara riscul de a irita din nou clientul amintindu-i ca probabil este vina noastra indiferent ca i-a cazut un borcan pe display sau ca l-a furat vanzatoarea sau ca pur si simplu e el prea prost sa inteleaga sensul cuvantului “SECRET”, care in mintea lui inseamna “Spune la toata lumea si apoi cearta-te cu fraierul care incearca sa te ajute”.

Posted in Franturi de ganduri despre toate si nimic
Tags: client