HTTP/2 200
server: nginx
date: Fri, 30 Jan 2026 20:48:15 GMT
content-type: text/html; charset=UTF-8
vary: Accept-Encoding
x-hacker: Want root? Visit join.a8c.com/hacker and mention this header.
host-header: WordPress.com
link: ; rel="https://api.w.org/"
vary: accept, content-type, cookie
link: ; rel=shortlink
content-encoding: gzip
x-ac: 4.bom _dca STALE
alt-svc: h3=":443"; ma=86400
strict-transport-security: max-age=31536000
server-timing: a8c-cdn, dc;desc=bom, cache;desc=STALE;dur=2.0
verzi și uscate s.r.l. | "Stiu ca exista un viitor pentru mine, dar nu pot sa-l mai astept." Marilyn Monroe
Pentru fanii teoriilor conspirației: Noua Ordine Mondială tocmai a trecut strada.
Sam Altman, da, ăla cu ChatGPT-ul — deci nu era suficient că ne-a băgat în conversații cu roboți mai empatici ca partenerii noștri — s-a gândit să ne dea și… buletin global. Se numește World ID și vine la pachet cu o experiență demnă de un film SF prost, dar real: îți scanezi retina într-un ORB.
Da, ai citit bine. ORB. O bilă lucioasă și futuristă, de parcă Saruman s-a mutat într-un mall din Singapore și recrutează pe bază de selfie ocular. Toate referințele la ochiul lui Sauron, la piramida aia cu pupilă de pe dolarul american sau la Matrix sunt nu doar permise, ci obligatorii.
Cum funcționează? Te uiți frumușel în ORB și, în câteva secunde, devii un cetățean oficial al Noii Ordini Digitale. E ca atunci când îți făceai buletin la 14 ani, doar că de data asta n-ai nevoie de părinți, ci de o retină curată și puțin entuziasm distopic.
Și abia aici începe să devină interesant.
Gândește-te la o lume unde nu mai trăiești în România sau Germania, ci într-o țară digitală. Tu poți locui în MAGA, iar vecinul tău — simultan — în Țara lui Nicușor Dan. Nu mai plătești taxe statului român, ci direct lui Jeff Bezos. Google îți dă asigurare de sănătate — că oricum știe tot: ce mănânci, cât dormi, cât alergi, unde te plimbi, ce respiri și la ce visezi (și ce Google ai dat ca să-nțelegi ce-ai visat).
În loc să votezi președinți, vei vota CEO, COO și CFO. Eventual un board de directori etici, adică un fel de mini-guvern din Silicon Valley cu tricouri polo și principii de tip “move fast and break democracies”. Vei primi campanii electorale pe TikTok, notificări de vot pe WhatsApp și, în curând, o demisie de la realitate în Google Calendar.
Desigur, ți se va spune că asta e o soluție la corupția politică actuală. Că oamenii de afaceri sunt mai buni ca politicienii. Că algoritmii nu mint. Dar cum o să verifici dacă te minte ORB-ul? Îi scrii pe Reddit?
Și nu, n-o să te urmărească nimeni. Te vei urmări singur. Din moment ce deja îți partajezi locația cu Snapchat, pașii cu Fitbit și tot ce mănânci cu Instagram, urmărirea globală e doar o formalitate birocratică digitală.
Eu, una, îmi fac rezerve de popcorn de pe acum. Abia aștept să-i văd pe ăia care n-au digerat nici ideea de “buletin cu cip” când vor descoperi că următorul pas e un selfie în globul magic. Să vezi atunci comentarii în Caps Lock și apeluri la trezire spiritualo-retinală.
Când vă gândiți că contestația lui George Simion e o glumă, o scamatorie mediatică, un „caca-maca”, că gata, „am câștigat” și nu mai contează… vă rog să vă amintiți un detaliu aparent banal:
Putin are deja 5 milioane de voturi în România. CINCI MILIOANE.
Cinci milioane de români care au votat cu o formă locală de extremism populist. Și da, cu 5 milioane de oameni poți face o revoluție. Nu uitați că, în 1947, comuniștii au preluat controlul României începând cu vreo o mie de oameni bine plasați și bine instruiți de Moscova. Apoi, pas cu pas, au luat tot.
Putin știe că din cele 6 milioane de votanți ai lui Nicușor Dan, mulți pot fi convinși. Mulți sunt dezamăgiți. Dezorientați. Obosiți. Sau pur și simplu furioși.
Acei 5 milioane de votanți pro-Simion merg spre Putin din diverse motive: – Ura față de woke-ismul extrem din Vest. – Frustrarea față de lipsa unei identități naționale coerente. – Dezgustul față de corupția eternă din PNL și PSD. – Dezamăgirea față de USR, care a ratat ocazia de a deveni o alternativă viabilă. – Ostilitatea față de elitele politice și culturale care, da, de multe ori le vorbesc de sus.
Și știți ce? Așa e. Le vorbim de sus. Dar ei sunt jos nu doar economic sau educațional — ci jos din perspectiva unei viziuni politice coerente. Iar politica de atâțare și divizare a lui Putin funcționează exact cu astfel de oameni.
Iar Putin nu se va opri. Pentru că Putin nu produce nimic altceva în afară de război. Nu are alt proiect pentru Rusia. Nicio reformă. Nicio modernizare. Singura sa viziune e restaurarea unui imperiu, în stil Petru cel Mare.
Federația Rusă are 85 de entități administrative și peste 190 de etnii. Cum le ține Putin pe toate astea la un loc, fără să le ofere nimic în schimb? Simplu: cu frică. Vrei autonomie? Îți iei o convocare pe front. Vrei să gândești liber? Ai un „accident” pe geam.
Asta ar putea fi și soarta României dacă ne mai jucăm de-a relativismul.
George Simion a câștigat — și odată cu el, Putin a câștigat o bătălie importantă. Nu războiul. Încă. Dar sunt răbdători. Au timp. Au doar o întârziere de 4 ani. Și la cum arată clasa politică românească, sunt șanse mari să măture pe jos cu noi în 2028.
Și nu, nu e o glumă că Pavel Durov (fondatorul Telegram) a venit la CCR tocmai din Franța. De ce să nu vină? Vin toți. Vine și Lavrov. Vine și Armata Roșie, dacă e nevoie. Vin oricine și orice, dacă mai există o șansă să răstoarne alegerile.
România e o țintă strategică. O gură de aer cald pentru un imperiu care se sufocă. O Românie în tabăra lui Putin ar fi o lovitură fatală pentru proiectul european. Iar pentru Trump? Un trofeu. El nu înțelege nimic din politica est-europeană, dar ar fi încântat să dea mâna cu „un băiat de-al lui” în mijlocul UE.
Așa că nu vă culcați pe urne. Nici metaforic, nici strategic. E abia începutul.
Extrapolând din ce spune Yuval Noah Harari: statele, așa cum le cunoaștem astăzi, sunt construcții narative. Branduri colective. Cu logo, reguli, instituții și granițe bătute în piatră — la propriu. Ne plac pentru că par solide, vechi, imuabile. Dar în realitate sunt povești convenite, repetate suficient de mult încât să devină realitate.
Am început să trăim în acest tip de sistem de mii de ani, odată ce am trecut de la vânătoare-culegere la forme stabile de așezare. Primele grupuri au fost tribale, apoi s-au transformat, prin contact cu marile imperii — persan, roman, otoman — în ceva mai mare, mai coerent, mai „național”. În confruntarea cu imperiile, unele grupuri și-au apărat valorile și identitatea: limba, portul, culorile, miturile. Altele s-au topit în istorie, înghițite de civilizații mai puternice sau mai persuasive.
Așa au apărut „națiunile”. Dar chiar și după formarea lor, tribalismul n-a dispărut complet. În multe locuri din Africa — și nu numai — el continuă să existe. În Europa, era încă simțit, discret dar prezent, la începutul secolului trecut. Apoi, a venit urbanizarea masivă și globalizarea culturală, care l-au împins spre margine. Cel puțin la suprafață.
Numai că tribalismul n-a murit. A așteptat.
Și acum, internetul îl aduce înapoi — cu forță. Platformele online ne retribalizează. Ne readuc într-un model social pe care ADN-ul nostru îl recunoaște instinctiv: viața într-un trib unde toată lumea împărtășește aceleași valori. E confortabil. E familiar. Și e periculos, pentru că începem să ne simțim mai aproape de cineva aflat la 5.000 km distanță, dar care gândește ca noi, decât de vecinul de la 5 metri, care votează altfel.
Dar internetul nu e singura cauză. Mai e ceva: pacea.
Triburile unite forțat în cadrul unor state naționale au supraviețuit și s-au menținut coezive în fața unui inamic comun. Pericolul exterior a fost mult timp liantul principal. Frica unește. Dar în lipsa unui inamic vizibil și iminent, în lipsa unei amenințări reale, unitatea slăbește. Securitatea și prosperitatea — ironia sorții — nu ne mai țin împreună. Din contră, libertatea de a fi „în siguranță” ne oferă și libertatea de a ne separa. Nu ne mai e frică. Așa că începem să ne căutăm „ai noștri”.
Și acum suntem deja acolo: triburi ideologice, triburi digitale, triburi culturale. În același stat, dar în lumi diferite.
Cum împăcăm toate acestea cu granițele materiale, cu instituțiile rigide ale statului modern? Nu știu. Dar poate e timpul să începem să ne gândim serios la asta. Nu la nivel de panou electoral, ci la nivel de proiect social.
Pentru că valurile de ură care se ridică la fiecare rundă de alegeri nu vin din idei diferite — vin din faptul că trăim în triburi diferite, dar ne prefacem că formăm o societate unitară.
Suntem deja divizați. Întrebarea nu mai este dacă — ci cum administrăm această divizare.
Acum o săptămână am plecat în vacanță în… România! Destinația perfectă pentru cine locuiește în Anglia și vrea ceva amuzant și exotic—cum ar fi traficul tip GTA in București, conversații cu neo… neo… naționaliști care recită beți din Miorița, citează din Steinhardt și promovează tabere in munți pentru antrenare fizică în condiții extreme, și antrenare psihică – sa zicem pentru un scenariu în care trebuie să organizezi o rezistență în munți împotriva unei forte straine invadatoare.
De când a început războiul din Ucraina, fiecare vacanță acasă începe cu un hobby palpitant pentru mine și soțul meu: verificatul aplicației FlightRadar și stalkeritul avioanelor care patrulează granița de est a României. Pură relaxare!
„Dacă România e atacată, suntem toți în rahat!” zice soțul meu englez, doar că nu așa poetic ca mine, pentru că el o spune în engleză. Și, sincer, fără farmecul expresiilor noastre tradiționale.
Așa că ne ducem la culcare, liniștiți. Granițele României sunt apărate de NATO, o organizație în care am intrat cu rugăminți fierbinți și probabil niște plicuri „tradiționale” strecurate pe sub masă de o echipa de experti in din astea condusa de Adrian numara-mi ouăle Nastase. Îmi amintesc mitingul din 2004 unde se sărbătorea intrarea în NATO cu un entuziasm aproape religios. Iată că expertiza lui în cadouri scumpe a folosit la ceva! Chiar a meritat, poate ar trebui să-l scoatem de la naftalină și să-l periem de praf, că uite, 21 de ani mai târziu, suntem oficial „protejați.” Si nu de oricine, de cea mai mare putere a lumii, garantul democrației si al independentei, bla bla bla, bla bla bla…. ce bine e sa faci parte din grupul asta puternic și select, chiar dacă noi suntem băieții ăia din colț, cu care nu prea vorbește nimeni. Verii de la țară cum ar veni. De la Deveselu. Mă cuibăresc în pat cu gândul ăsta reconfortant și adorm liniștită. Niște tineri americani, desprinși parcă din Top Gun îmi veghează visele… FNI veghează, dormi liniștită…
Ce?
A doua zi dimineață…
Mă trezesc, deschid telefonul, prost obicei… foarte prost, si ce sa vezi? Zelensky a invadat rusia si trump ii plinge de mila lui Putin pe care vrea sa-l salveze de dictatorul zelensky. Musk bagă și el capul în poză, că doar nu se putea altfel, intre doua rachete explodând: Zelensky e un dictator, pentru că nu face alegeri. Putin, care n-a mai făcut alegeri reale din vremea când Nokia 3310 era de ultimă generație, e lăsat în pace. Detalii! Ma astept sa aud in curind ca Trump muta palestina in Donbas si Donbasu in Palestina.
Între timp, cineva găsește o foaie mototolită prin vreun birou și descoperă că Zelensky a furat miliarde. Trump și Musk dau târcoale lui Putin cum dai târcoale unui bully din curtea școlii, sperând că, dacă-i aduci o Eugenie, te lasă în pace.
Stiti filmele alea in care eroul se trezeste intr-o alta realitate si dupa aia se zbate tot filmul sa afle daca asta e realitatea reala sau aia din vis?
Asa si eu.
Eu si mama începem sa ne agitam. Da ce l-o apucat pe Trump? Da ce are de câștigat? Eu ti-am zis că e nebun – zice mama – vrea să se alieze cu Rusia și Coreea de Nord. Cu Coreea de Nord?? Păi de ce să se alieze cu Coreea de Nord, ce are de câștigat? Tot mai crede că-l lasă ăla să facă câteva hoteluri pe acolo? Ce are de câștigat in fond si din alianța cu Rusia? Chiar crede ca Rusia se va alia cu el împotriva Chinei? Da s-o fi uitat el la cîte exportă Rusia in China?
În 2024, valoarea totală a comerțului dintre Rusia și China a atins un nivel record de 1,74 trilioane de yuani (aproximativ 237 miliarde de dolari), conform datelor vamale chineze. Aceasta reprezintă o creștere de 2,9% față de anul precedent, o încetinire semnificativă comparativ cu creșterea de 32,7% înregistrată în 2023. Exporturile Chinei către Rusia au crescut cu 5,0% în termeni de yuani, în timp ce importurile din Rusia au crescut cu 1%.
În contrast, comerțul dintre Rusia și Statele Unite a fost mult mai redus, în principal din cauza sancțiunilor economice impuse de SUA asupra Rusiei. De exemplu, sancțiunile americane au afectat exporturile de petrol rusesc către piețele asiatice, inclusiv China și India, ceea ce a dus la creșterea prețului petrolului Brent la peste 80 de dolari pe baril.
Deși datele exacte privind valoarea exporturilor Rusiei către SUA nu sunt disponibile în sursele consultate, este evident că volumul comerțului ruso-american este semnificativ mai mic comparativ cu cel ruso-chinez. Sancțiunile și tensiunile geopolitice au limitat considerabil relațiile comerciale dintre Rusia și Statele Unite, în timp ce China a devenit principalul partener comercial al Rusiei.
Eu cred că e din cauza mineralelor rare – de aia fac scandal. E nebun – zice mama si mai enervată și eu tac, că mama are niște probleme cu inima.
Nu mă dau expertă în strategii de negociere, dar logica lui Trump pare la fel de solidă ca teoria piramidei energetice din Bucegi.
Asta e atmosfera cu care îmi încep ziua. Și mă întreb: cine mai apără acum granița României, dacă SUA – cea mai mare contribuabilă la NATO – pare că și-a descoperit brusc o pasiune pentru Rusia?
Dar ce mă sperie mai mult e că întreaga Europă e în aceeași găleata. Marile puteri care au colonizat pământul sunt acum puteri moderne, wokiste. Se căiesc pentru trecutul lor murdar si nu mai au armate. Nu se face in noua ordine wokistă să-ți aperi granițele cu armament performant si o armata proprie. Ca orice aspirantă la Miss Univers, toți liderii si influențării wokisti visează să bring peace to the world. Și fac asta prin a ignora orice fel de realitate care contrazice noua lor religie. Putin doar glumește când își flexează mușchii la granițe și Rusia în general nu are o ideologie imperialista și expansionista. Numai America mai are așa ceva.
1711 – Campania lui Petru cel Mare – Țarul Petru I al Rusiei a încercat să-și extindă influența în Moldova, dar a fost înfrânt de otomani la Stănilești.
1769-1774 – Războiul ruso-turc – Rusia ocupă temporar Țările Române, dar le returnează otomanilor după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi.
1787-1792 – Un alt război ruso-turc – Rusia ocupă din nou Țările Române și începe să influențeze politica internă.
1806-1812 – Războiul ruso-turc – Rusia ocupă Principatele și anexează Basarabia în 1812 prin Tratatul de la București.
1853-1856 – Războiul Crimeei – Rusia ocupă din nou Principatele, dar este forțată să se retragă după intervenția marilor puteri europene.
1877-1878 – Războiul de Independență – România luptă alături de Rusia împotriva otomanilor, dar Rusia, după victorie, anexează sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei.
1916-1918 – Primul Război Mondial – Inițial, Rusia este aliată a României, dar după Revoluția bolșevică (1917), trupele ruse din România se dezintegrează, iar bolșevicii încep să amenințe Basarabia.
1918 – Ocuparea Basarabiei – România trimite armata în Basarabia pentru a opri răspândirea bolșevismului, ceea ce duce la o ruptură cu Rusia sovietică.
1940 – Ultimatumul sovietic și ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord – URSS forțează România să cedeze aceste teritorii fără luptă.
1944 – Ocuparea României de către URSS – Armata Roșie intră în România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ocupând țara și instaurând un regim comunist controlat de Moscova.
Cum poate un întreg continent și întreaga Uniune Europeană să-și bazeze toată strategia militară și apărarea la granița cu Rusia pe contribuția unui stat aflat la 5 000 de kilometri distanță? Cum pot puterile lumii vechi să nu se apere la nicio graniță, de frica unor voci stângiste a unei clase de mijloc supra îndestulată, lipsită de orice scop în viață și foarte plictisită care se auto glorifică ca sfinte pentru ca promovează tot felul de aiureli moderne, pe jumătate mestecate și verificate?
***
Acum când scriu aceste rânduri, tocmai îl vad pe Trump, complet înmuiat de un nou acord in privința mineralelor rare cu Ucraina. Probabil că totul e iar bine… Bully-ul din curtea școlii a primit sandviciul cu salam mult dorit și acum tace până i se face foame sau i se năzare altceva.
Ni se pare ca razboiul a inceput deodata pentru ca ne-am dezobnisnuit de ideea de razboi. Razboaiele cu care sintem obisnuiti astazi se petrec pe XBox si pe Playstation. Sint razboiaele din Age of Empires. Sau se petrec in Africa. Sau in Orientul Mijlociu. Razboiele cu care sintem obisnuiti se petrec la televizor. In filme premiate la Oskar. Le consumam cu bere si popcorn si mici.
Razboaiele moderne ne amuza si incinta si sint un mod de petrecere a timpului liber – din care avem din ce in ce mai mult.
Razboaiele reale sint insa cu totul altceva si Ucraina e in situatia sa ne reaminteasca asta. Si stati, inca sintem in faza romantica. In faza in care sintem spectatori si avem in plus sansa sa fim si buni samariteni.
Mai e o diferenta, o mare diferenta fata de tot ce am vazut pina acum in materie de razboi. Acesta e un razboi dintr-o categorie aparte; categoria: arma nucleara ca baza a invadarii unor teritorii vecine.
Singura arma pe care o are Putin este arma nucleara. Evolutia razboiului cu Ucraina arata asta. Armata lui ar fi fost deja invinsa si razboiul terminat fara frica ca intr-un acces de dementa Putin ar putea rade tot pamintul.
Nu vad solutii armate pentru acest conflict. Nimeni nu se poate bate cu arma nucleara. Am ajuns in situatia in care tarile care detin astfel de arme, pot practic face ce vor. Nimic nu poate rezolva acest conflict in afara unei schimbari in mentalitate, a unei schimbari a Rusiei din interior.
Va trebui sa gasim alte metode prin care sa convingem guvernele lumii sa distruga arsenalele nucleare. Protestele si protestatarii pasnici au intrat intr-un fel de derizoriu. Inaintea acestui razboi, daca cineva s-ar fi dus in Piata Universitatii in Bucuresti sa protesteze impotriva armelor nucleare, ar fi fost cel putin ignorat si posibil si batjocorit de trecatori.
Complezenta, apatia morala, lenea, indulgenta noastra ne-au adus aici. Netflix & chill. Sa nu cumva sa ne duca si mai departe.
Ma rog, ce voiam sa va spun este ca singura arma pe care o are Putin este arma nucleara. Fara nucleara, ar fi acum cu o halba de poloniu in fata.
verzi și uscate s.r.l. 