Silence's Blog

Prin ’94, intr-o noapte de iarna cand ningea fabulos, am vazut un film pe unul dintre canalele lui Berlusconi. Imi amintesc perfect filmul si noaptea aia, pentru ca a trebuit sa strabat jumatate de oras pe jos, iar senzatiile oferite de film erau inca vii, asa ca experienta a fost misto … Italienii dublasera filmul, in stilul lor de rahat, si au ales sa ii spuna „Armata delle tenebre”, daca italiana mea, de mana a doua, nu ma lasa, tocmai acum , balta …

Americanii i-au spus, insa, pe bune, „Army of Darkness”, iar filmul, a treia parte a trilogiei originale „Evil Dead” a ramas unul dintre preferatele mele, in ciuda faptului ca de atunci istoria genului horror a mai adaugat cateva pagini demne de laut inseama …

Vestea ca Raimi intentioneaza sa scoata ceva bani de pe urma unei serii mult mai bune decat orice altceva ar putea oferi CV-ul sau incarcat de productii big budget, m-a incantat. Cu toate ca am avut ceva dubii … Spulberate, insa de maniera incantatoare in care americanul cu nume cu sonoritati finlandeze reuseste sa retrezeasca la viata un mit.

Din punctul meu de vedere „Ash” Williams este un personaj icon al horror-ului iar revenirea lui Campbell in pielea legendarului personaj este nu stirbeste catusi de putin din aura celui descris prin anii ’80 ca un „Buggs Bunny” al genului horror. Umorul marca Raimi este incantator,acesta fiind elementul prin care serialul se desprinde clar din randul productiilor horror ale momentului, in ciuda faptului ca scenariul este destul de simplist.

„Ash vs Evil Dead” demonstreaza clar care este forta unui film cult. Ma intreb ce ar insemna ca Darabont sa isi aduca aminte ca a facut un film pe care Oscarul l-a ocolit cu indaratnicie, sa reia ideea si sa o transforme intr-un serial .  Bineinteles, ar trebui sa fuga ca de dracu’ de King, care, in materie de tv. este definitia catastrofei … Un serial dupa „Shawshank Redemption” este acum o fantezie, insa asa a fost pana de curand si un serial dupa ” Evil Dead” …

9/10. Asta, asa,  ca sa imi cenzurez usor entuziasmul …

Acuzat de cliché-ism, de superficialitate in felul in care si-a construit personajele, sau de orice i-ar putea trece prin cap unui critic de film pus pe rele, „The Judge” ramane in picioare. Si o face pentru ca, pur si simplu, nici un adversar din lumea asta, oricat de rau intentionat, nu ar putea nega valoarea extraordinara a prestatiei cuplului de actori principali. Lasand la o parte sex-appeal-ul care l-a transformat intr-un icon pentru cohorte de admiratoare, Downey Jr. este un actor mare. Am recunoscut asta inca de la „Natural Born Killers” si nici macar franciza „Iron Man” nu a reusit sa ma convinga contrariul.

Punctul forte al filmului ramane, insa, in opinia mea, Robert Duvall. Mosul face un rol fabulos, metamorfozarea personajului sau dintr-un intransigent judecator intr-un batran bolnav si vulnerabil transformand acest rol intr-unul memorabil. Duvall te obliga sa privesti cu alti ochi acest film si a vorbi de superficialitate in cazul sau mi se pare snobism.

Film excelent.

ps. ca de obicei, un deşt …”up!” pentru Vera Farmiga