Aceste animale fara aparare sunt folosite de oamenii necinstiti pentru realizarea unor sarcini sub demnitatea lor de maimute! Profitandu-se cu nonsalanta de prostia lor proverbiala se utilizeaza cele mai noi tehnici persuasive pentru telecomanda maimutoilor care isi distrug si ultimele farame de demnitate.

Veniti alaturi de Asociatie sa salvam acesti bieti maimutoi si sa ii trimitem in mediul lor natural!

Ante Scriptum: Pacat ca imi reiau activitatea pe blog intr-un moment trist si mai ales cu o concluzie trista despre propria-mi persoana!

Pe la inceputul anilor 90, cand la moda erau procesele mai mult sau mai putin pe bune, sculele domnului Nicolae Ceausescu se intreceau in explicatii pentru executarea ordinelor, ba ca erau ofiteri si nu aveau ce face, ba ca aveau copii de hranit, ba ca degeaba nu le-ar fi executat ca se gaseau altii! Cea mai inteligenta explicatie a venit de la probabil cel mai redus ministru de dinainte de ’89: Tudor Postelnicu! Omul in probabil prima sclipire de inspiratie a avut de spus doar atat: “Am fost un dobitoc!”

Dupa 20 de ani fara o luna ionesku goneste pe sosea duminica 22 noiembrie sa ajunga in Bucuresti! Trebuie sa voteze! Intr-un brain storming mai individual, mai cu amicii a reusit sa concluzioneze ca din multimea de 12 candidati, intr-un clasament al IQ-urilor indoielnice cel mai bine clasat este Crin Antonescu! Parca si in clasamentul cu morala statea mai binisor, cel putin fata de grupul Vanghelie, Geoana & comp. Misiunea se sfarseste cu un succes! La 20:00 ionesku reuseste penetrarea sectie de votare de langa bloc si aplica convins stampilutza movulie pe respectivul candidat stabilit in urma asa-zisului brain storming!

Dupa doar doua zile, dupa ce candidatul lui ionesku nu s-a calificat mai departe, ci doar a reusit sa se umple de ridicol, nu mai ramane decat sa il apreciem pe fostul ministru de interne, mare om de stat, Tudor Postelnicu si sa ii recunoastem excelenta capacitate de introspectie: AM FOST UN DOBITOC!

Cât e vis şi cât e cale

Cât e val şi cât e mare

Câte’n unde, câte’n dar

Cât în  cale puse’n dar

Cât sunt vise înspre mal

Cât simţi tu întru o vale

Unde unda stă pe val.

Câte’n maluri stau în deal

Câte vise pe un val

Câte unde dinspre clar

Stă o vale în aval.

Câtă vale într-un vis

Aplecată spre abis

Cât e valul de sub dar

Cum stă lumea în pahar

Deci daca nu ati aflat (desi cam trebuia ca filmul are deja cateva luni) fostul actor de succes Tom Hanks a mai acceptat cateva milioane (sau poate zeci?) ca sa mai joace intr-o portie de actiune fara rost regizata de acelasi Ron Howard (si asta pare sa devina tot fost regizor). Fata de Codul alalalt, de data asta lumea se plimba exclusiv la Roma/Vatican si oarecum filmul nu mai e chiar asa periculos pentru biserica.  Desi la un moment dat se insista secunde bune pe cardinalii care intrau in conclav toti cu tigara in gura si cu telefonul la ureche s-a evitat sa se filmeze de exemplu sticlele de scandic care se puteau iti de sub sutana sau afisele cu Oana Zavoranu de pe bancheta din spate a masinilor negre. Profesorul Langdon o da totusi oarecum la pace intre stiinta si credinta si pare a avea o figura vag intelegatoare fata de predicile cardinalilor mai mult sau mai putin periculosi (asta e clue-ul prostiei – care cardinal e mai rau si mai rau).

 Pacat ca filmul nu s-a facut inainte de 89 sa il vedem pe bulgari pentru ca se putea viziona lejer fara sa intelegi dialogurile (daca e sa le zicem asa). Sau pentru un oarecare antren pe video dublat de Margareta Nistor (“Eminenta am belit-o ….a …. ma scuzati … Eminenta, aveti ceva in spate!”)

Pentru numerosii fani Savoy in general si Marian Nistor in special, tinem sa va spunem ca popularul cantautor este bine sanatos! Dupa cum se vede si in captura de mai sus arata in mare forma atat el cat si sotia! Asta mai ales pentru cei care ar putea sustine ca sunt nebuni!

PS. Pe masa si cele mai recente premii castigate: un Oscar cu coronita, doua pahare de la Nesacafe Brasero, o maciuca neagra si un A4.

Pe o strada linistita din Islamabad, langa un crater proaspat deschis, Hasan isi intalneste vechiul prieten Abdul.

 –          Uaaaa! ce faci Hasane manca-ti-as jihadul! Ti-au dat aia drumu’?

–          Hai sa traiesti! da ma! am avut o bafta teribila! a inchis puscaria fratele nostru, lunganul ala colorat!

–          Mda, il stiu! maica’mea inainte sa ii gabjeasca pe aia la Kandahar mai vorbea pe mess cu taica’sau.

–          Da mergea vorba ca si tu erai pe undeva pitit! Prin Budapesta in Bulgaria sau ceva…. Da’ poate nu am retinut exact ca ma torturau aia toata ziua cu Metallica. Prostii nu stiau ca io eram la inceput baterist la Tora Bora si cantam coveruri Suicidal Tendencies! E drept ca schimbam trupa dupa fiecare melodie dar prindea la public!

–          Aha! te-au facut aia cu capul! Pe mine m-au tinut la secret! Pe Cozla – Titan.

–          Cozla? Titan? de asta nu am auzit ….

–          Fraiere! pai daca e secret cum sa auzi? e in Bucuresti frate!

–          Aaaaa! pai zi mai asa! am facut si eu acolo doi ani levitatie!

–          Ceeee? Ce ai facut? Io cred ca aia acolo ti-au pus Michael nu Metallica! ai innebunit!

–          Eeeeee. Ce stii tu Abdule!? Era o sectie de levitatie la Spiru Haret! Pai si cum era bre acolo?

–          Ba cam nasol! Doua camere nedecomandate! Da era balconul mare!

–          Pai si acu’ ce naiba faci? Cum ai scapat?

–          Pai m-au dat afara la un moment dat ca nu am platit intretinerea! Dar plecam oricum ca nu prea mergea liftul!

Biju Morar mă latră cu insistenţă de pe bloguri şi de prin cârciumi! Mie îmi place!….Un scriitor la fel de mititel ca şi personajul face gaşcă literar-politică în spatele lui Vladimir Tismăneanu. (Cornel Nistorescu – Cotidianul – 12 august 2009)

 Astăzi am avut o zi bună, am semnat contractul pentru cedarea drepturilor de autor în vederea ecranizării romanului meu Lindenfeld. Cel care şi-a manifestat dorinţa să facă film după povestea din roman este regizorul Radu Gabrea. (Ioan “Biju” Morar – 12 august 2009)

Pe undeva e bine sa se aboleasca rusinea…

 Sa uiti ca aseara umblai pe sub masa cautand tineretea! Sa uiti ca ieri stateai gol si te mirai de priviri indiscrete! Sa clamezi inocenta de sub cearcanele uitaturii perverse! Sa ceri miros de salcam din fund puturos de hazna!

 Tot uitand ca ai pitit in iarba, urata batranete! Ca te priveau gol doar ale masturbarii fetze! Ca minciuna iti sclipea in fatza si ca iasomia miroase doar cand vrea ea!

Dar cand versi butoiul cu muraturi in august, poate te cuprinde putin rusinea.  Noroc ca s-a abolit inainte sa inceapa!

UPDATE. Din pacate e greu de tinut pasul:„Ruşinea de a fi copilul unei bestii scelerate” – Cornel Nistorescu despre Vladimir Tismaneanu – Cotidianul Mare 13 august 2009. Asteptam cu interes productia autobiografica „Rusinea de a fi o bestie scelerata”