Episodul cu Elisei și urșii (4 Regi 2:23–25, este unul dintre cele mai discutate și dificile pasaje din Vechiul Testament. Iată textul de bază:” De acolo s-a dus el la Betel. Şi cum mergea pe drum, au ieşit din cetate nişte copii şi s-au apucat să râdă de al zicând: „Hai, pleşuvule, hai!”. Iar el, intorcandu se si vazandu I, I a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieşind din pădure doi urşi, au sfâşiat din ei patruzeci şi doi de copii. De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a întors în Samaria”. La prima vedere, pare o pedeapsă exagerată pentru o insultă minoră. Ca să înțelegem mai bine intamplarea, e important să ținem cont de contextul cultural, lingvistic și teologic al vremurilor de atunci. Cuvântul ebraic folosit este „נְעָרִים קְטַנִּים” (ne’arim qetannim ). Acesta nu inseamna neaparat “copii mici “„Ne’ar” poate desemna tineri, adolescenți sau chiar bărbați tineri (până spre 30 de ani). „Qetannim” poate însemna „mici” nu ca vârstă, ci ca rang adică oameni fără statut social. Așadar, nu e vorba de niște copii inocenți, ci mai degrabă de un grup de tineri
Citește restul acestei intrări »