my 2 cents, dupa ce am citit aproape tot ce a scris llosa – romane + cateva interviuri si panseuri despre viata in gral. Llosa a fost sud-american, deci hispanic, chiar un pic aristocrat in Peru, sa nu uitam ca tara aia a fost sediul viceregelui. Hispanicii, dupa mine, au ceva genetic pentru telenovele, melodrame. Asa ca melodrama era raison d’etre in plictiseala aia ecuatoriala. Unii, isteti, precum Almodovar, sau Innaritu, merg pe limita telenovelei si scot filme exceptionale. Pana si Cavalerul… este o melodrama.
Asadar, e normal ca Llosa sa tina partea melodramei si sa fie ahtiat dupa amor, dolor, matar. Da’ chestia cu madame B. nu o vad decat prin istoria sa personala – vezi scandalul cu matusica, e si o carte despre.
Caci, coreland ce mai stiu din Fl cu personalitatea lui Llosa, cred ca acesta din urma ar fi fost iremediabil dezamagit de mme B., daca ar fi intalnit-o in carne si oase. O fi fost dansa, carnea, tremula, da’ era sudata de corsetul din oase de balena. Tare mi-e ca dupa 1-2 encounters, Llosa ar fi facut executat un 180 dupa un ceai cu briose, politicos acceptat si, evident, consumat.

All puns intended:)