Indiferent

Adevărul. Întotdeauna sufletul m-a îndreptat spre adevăr. Indiferent ce mi-a oferit viața sau ce mi-am oferit, a fost despre adevăr. Am spus adevăruri și alții au crezut că eu mint. Am fost acolo, prezentă și adevărată și alții tot nu au înțeles că tot ce-am făcut a fost pentru că sunt un om bun și pentru că, pur și simplu, așa sunt.

Singurul lucru pe care îl vreau în viața mea este să nu mă mai mint pe mine. M-am privit cu adevărat în oglindă în noaptea dintre ani și am realizat că este singurul lucru pe care trebuie să îl fac în orice moment al vieții mele. Să nu mă mai mint că sunt fericită dacă nu sunt. Să privesc profund în mine și să simt adevărul din mine. Doar așa să trăiesc.

Stocarea existenței de când există și până când… Voi trăi până la acei 85 de ani pentru a putea concluziona că lumea poate fi cuprinsă într-o singură unitate de măsură informatic vorbind? Ce va urma după petabyte?

Am senzația că, deși îmi doresc echilibru, căci am înțeles în ce constă fericirea, rapiditatea cu care se derulează viața nu îmi permite să mă detașez complet de ceea ce nu îmi face bine. Simt „supraîncărcarea de informații”, ceea ce destabilizează echilibrul interior.

De când l-am citit, l-am plăcut pe Alvin Toffler. Mi-am amintit azi de el… „Șocul viitorului”. Suntem, trăim în acel viitor, asta este clar.

Mi-am inceput dimineața cu importanța unei clipe. Cu bogăția clipelor. Cafea doar cu lapte, pâine prăjită cu ou fiert și un ardei kapia, liniște. Apoi dorul de muzică, citind și aflând că la Brezoi vine și Keb’ Mo’. Wow, Beth Hart, Kaz Hawkins și Keb’ … O dimineață de duminică pe sufletul meu să fie. Să ascultăm deci Keb’ Mo’.

… voi face acea călătorie spre București 😊

M-aș urca într-un Maglev să ajung la București într-o jumătate de oră. Mi-aș bucura creierul cu o lansare de film. „Enescu, jupuit de viu” în regia lui Toma Enache.

M-aș urca într-un Maglev să ajung la Bușteni, tot într-o jumătate de oră. Aș privi culorile toamnei pe muzica lui Enescu și pe seară m-aș delecta cu vinul ăla delicios XXL Blueberry. Nu singura. Cu cei dragi. Să râdem, să glumim. I-aș urca pe toți într-un Maglev.

Fericirea este o chimie pe care trebuie să o fabricăm. Nu vine singură la noi. Câte nu am face dacă am avea la dispoziție un Maglev…

Fiecare zi de azi, mâine va deveni ieri.

Every today, tomorrow becomes yesterday.

I am Liana. Call my name.

Cum sa nu intelegi cat de mult iubești viata, mai ales atunci când iti apare in calea ei muzica.

Am simțit o plăcere și o bucurie, cum rar întâlnești, de o intensitate aparte, vizionând documentarul “The Greatest Night In Pop”. Am plans de bucurie si emotii, am simtit adrenalina acelei atmosferi si am multumit celor care au fost inspirati sa ne arate cum s-a nascut ideea, cum au creat si organizat totul.

Am crescut cu muzica lor. Si ce muzica!

Primul gand in aceasta dimineata este ca mâine va fi prima zi din noul an.

Speranta este tema zilei si prima opțiune pe tavita cu daruri “the bucket list”. Tavita este sufletul meu, iar sufletul meu este primul care are nevoie de atenția mea.

Fie ca toată intuiția să vă ducă în direcția introspecției pentru a va putea clarifica constituția vieții. Fie ca ambiția să rămână constantă în ceea ce se prefigurează motivatia de a trai o viață cu stimă de sine și în adevăr. Fie ca semnificația numerelor ce va guvernează destinul să aducă întotdeauna în sufletul vostru speranța că se poate trăi fericit, împlinit si special pe acest pământ (asta suna ca o urare, nu-i asa?).

Ideea filosofică principală a pitagorismului este că numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul este un sistem ordonat si armonios de numere si raporturi numerice.

Pitagora, dragul de el, ar fi banuit semnificația cifrei 2 pentru mine? “The second” mi-a guvernat viața prea mult timp. Oare e vina numerologiei? 🤔

A fi liber si stapan pe soarta ta.

Cam asta era si ideea principala a lui Jean Paul Sartre, filozoful francez. Eu cred că fără stimă de sine si adevăr nu poti fi nici liber si nici stapan pe soarta ta. Si nu ma refer aici la libertatea absoluta pentru ca ea, clar, nu poate exista.

Acesta ar fi al treilea articol in sens invers pana la sfarsit de an.

Al patrulea articol este chiar al patrulea, indiferent cum o iei: de la 25 decembrie spre 31 sau invers, de la 31 spre 25. Right?

Ati vazut documentarul “Arnold” pe Netflix? Ati vazut ce viziune extraordinara avea Arnold Schwarzenegger inca de mic copil? Ei bine, da! Să mai scriem inca o dată despre forta puternică care te poate ajuta să îți atingi obiectivele si să iti îndeplinești visele: ambiția. Există in atâția dintre noi! De ce există? Pentru că întotdeauna avem o motivație!

Al cincilea articol de azi este despre a face o scurtă lista cu “al cincilea” văzut, citit de mine:

“Al cincilea munte” de Paulo Coelho

“The 5th Wave” un film american

“Al cincilea as” de Rodica Ojog-Brasoveanu

“The Fifth Element” cu Bruce Willis, dragul de el…

“Al cincilea amendament” în constituția americană

A fi atent, a observa ceea ce se află în interiorul tau. Probabil Socrate, dragul de el, a transmis cugetarea “Nosce te ipsum”in dialogurile lui socratice cu discipolii, faimosii filozofi greci, nebanuind ca ne vom intreaba de atatea ori dacă stim sau ne explicam de ce facem anumite alegeri si nu altele, nebanuind ce cuvânt vom crea pentru analiza vieții interioare: Introspecția.

A vedea, a auzi, a mirosi, a gusta și a pipăi. Aristotel, dragul de el, le-a descris pe vremea lui, nebanuind ca va exista un “al șaselea simț”, care mai în glumă sau mai în serios este atribuit femeilor: intuiția.

Acesta ar fi al saptelea articol in sens invers pana la ultima zi din 2023. 😊 Merry Christmas!

Ador ce se întâmplă acum afară. Să mă simt vinovată? Of, Doamne … ador să-mi fie așa cald, să citesc în liniștea casei și să privesc, din când în când, cum natura se dezlănțuie, cum atâta zăpadă ne-a fost dată la sfârșit de noiembrie.

Oftez de bine, deși ar fi putut fi și mai bine… Deocamdată savurez “Midwinter Murder” by Agatha Christie.

… ma simt invaluita de gânduri mister, ma trezesc soptind dulce: te chem!

Fiintele mici si gingase, dorite atat de mult langa noi. Pentru ca sunt ratiunea de a exista. De a fi completi. De a ne simti inima plina de iubire.

M-am trezit cu imaginea unui dragutel de 1 an, care sta pe picioarele lui si rade. Si danseaza cand aude acordurile de chitara pentru ca parintii lui au chef sa asculte Santana.

Ii vizualizez manutele simpatice cum le invarte fericit. Si ochii care ii sclipesc de fericire pentru ca el, tati si mami au momentul lor de traire intensa …

Daca ma gandesc bine, as putea sa ma trezesc si cu imaginea a doi gâgâlici …

Ce duminici frumoase in familie! Ce imagini in creierul meu in aceasta dimineata …

As fi fost la Untold pentru Imagine Dragons. Pentru nitica adrenalina. Imi plac mult de tot. Cam departe Clujul pentru o galateanca, dar solutii exista cand iti propui sau cand accepti invitatia daca tot apare.

Nu onorezi invitatia anul acesta si totusi … te poti bucura de invitatia celor de la Disney+ daca tot ai TV 4K si soundbar, nu-i asa?

Asadar, dupa Miley Cyrus, Ed Sheeran si Elton John poti sa adaugi pe lista ta:

‘Imagine Dragons Live in Vegas’

Merita!

“These years pass by and I’m growin’ older
And I think of you, and all we’ve made it through
Some have passed away, there’s no words to say
No second tries, is this my life?
And I think of you …”

… dar eu fara muzica n-as simti ca traiesc. Tocmai ce-am ascultat interpretarea fabuloasa “Rocket Man” a lui Elton John de pe stadionul Dodger si pot spune ca ma simt fantastic si ma simt inspirata pentru ce va urma in viata mea. Nu il voi mai putea vedea live pe Elton, si-a incheiat turneul de ramas bun si le multumesc celor de la Disney+ pentru cele 174 de minute minunate, dar voi avea sansa la concerte cu alti mari muzicieni.

Cred cu tarie ca daca iti propui sa traiesti cu adevarat, poti trai cu adevarat! Poti sa iti cumperi biletele din timp la concertul din 12 iunie 2024 la Coldplay, spre exemplu.

Nu stiu altii cum sunt, (de fapt, mai aflu mirata ca sunt persoane care nu stiu cine sunt Coldplay), dar eu iubesc muzica! Si nu doar o iubesc, o traiesc …

Nu stiu altii cum sunt, dar ii vad pe cei care danseaza si canta la concerte. Cata bucurie, ce traire. Minunat!

… ceea ce ii spune Luke lui Lorelai in ultimul episod din Gilmore Girls:

“Imi place sa te vad fericita”.

Imi vine dorul sa ascult Lifelines by A-ha. Si asta fac. Ascult si simt ce ascult …

As vrea sa joc golf, apoi sa merg la sauna.

As vrea sa merg la cursuri de dans latino, apoi sa ma odihnesc pe o banca in Gradina Publica.

Sa petrec ceva timp la bowling, apoi sa beau bere si sa savurez o friptura de vita la un pub irlandez.

As vrea sa citesc intr-o librarie mica si veche. Apoi sa merg la patinoar.

As vrea sa ma joc cu cainele meu, un labrador frumos si curajos. Si sa il prezint unui grup de mogaldete mici.

As vrea sa merg la cumparaturi, sa imi caut blugii perfecti, apoi sa vad o comedie la cinema. Cu popcorn si Coca Cola.

As vrea sa merg la teatru sa vad “Straini in noapte”. De cand visez ca ajung sa il vad pe Florin Piersic si pe Medeea Marinescu in piesa asta.

As vrea sa merg la piata si sa cumpar tot ce imi trebuie pentru o cina romantica.

As vrea sa o ascult pe Beth Hart acolo la Brezoi. Si in vara asta vine, draga de ea. Si Depeche Mode are concert. Si acolo as vrea.

As vrea sa ma urc in masina cea rosie, sa ajung la Catia. Sa o iau cu mine si sa vedem muntii. Sa vedem lumea intreaga. Sa ne traim viata. Sa ne auzim bataile inimii, sa uitam ca exista rutina, monotonia.

Sa simtim ca existam.

… si este magic. Albul cuminte indrazneste la culorile din noi. Suntem copii imbujorati si fericiti. Asteptam sa se opreasca vantul pentru ca atunci vom simti ca se opreste timpul?

-1°C si 24°C. Afara si in casa. Un bulgare de zapada si un lapte cald. Amandoua albe, dar muzica ce o putem asculta este colorata, nu-i asa? Ce ziceti de Billie Marten – Winter Song?

Fetele astea de 76, 83, 85 si 91 ani, inca mai fac filme, adica Sally Field, Lily Tomlin, Jane Fonda si Rita Moreno. Da, urmeaza sa apara un film in februarie cu o asa minunata distributie si un soundtrack pe masura unde vom auzi voci legendare: Dolly Parton, Belinda Carlisle, Cyndi Lauper, Gloria Estefan and Debbie Harry. Si ele niste tinerele pline de viata.

Le admiri. Nu ai cum sa nu le admiri si sa iti doresti sa fii atat de activa ca ele. Bravo lor ca au stiut ce vor de la viata, ca au avut grija de ele, ca au inteles ca viata este despre viata, indiferent cate obstacole sunt. Indiferent ca au avut sau nu parteneri de viata, si-au dorit o viata plina, frumoasa, interesanta si longeviva. Longevitatea este data si de masura in care ai avut grija de sanatate. Mai ales de sanatatea mintala!

Bravo lor! Ele sunt acum la aceste varste minunate pentru ca si-au dorit. Pentru ca au ales sa mearga pe acest drum lung, fiind puternice, active si chiar vulnerabile. Si pline de umor!

Totul in viata este o chestiune de alegere, dar si de destin.

Sincer, mai ales ca am vazut serialul Grace and Frankie (cu Jane si Lily), abia astept sa vad “80 for Brady”.

… banul la ban trage. Ce este atat de greu de inteles, atunci cand citesti, spre exemplu, stirile sau informarea mediatica despre cartea Printului Harry?

“În România, REZERVĂ a apărut atât în format clasic, cât și în format digital la Editura Nemira, care a anunțat că primul tiraj, de 15.000 de exemplare, a fost epuizat după primele două zile de la lansare și că un nou tiraj este în pregătire, în regim de urgență. Astfel, din 20 ianuarie, vor fi publicate în limba română 25.000 de noi exemplare.”

“În prima zi după publicare, cartea s-a vândut în peste 1,4 milioane de exemplare în limba engleză. Vânzările au inclus toate formatele cărții – hârtie, audio și electronic – din SUA, Canada și Marea Britanie, potrivit unui comunicat emis miercuri de editorul cărții, Penguin Random House, și citat de CNN.”

Daca doar in 2 zile, s-au cumparat 15000 de exemplare, doar in Romania, unde interesul pentru carti este asa cum il stim, oare cum va fi nivelul vanzarilor pe intreg mapamondul pentru o carte tradusa in 16 limbi si semnata de un om cu notorietate … “Oare cum ar fi nivelul de vanzari?” m-am intrebat chiar si atunci cand am citit “Povestea mea” de Michelle Obama sau chiar si atunci cand am citit “Gust. Autobiografia mea culinara” scrisa de Stanley Tucci.

Raspunsul la o astfel de intrebare este atat de evident, precum este atat de evident ca si cei care le-au scris nu s-au gandit pur si simplu doar la impactul dezvaluirilor lor sau la cum va schimba mentalitatea cititorilor sau la faptul ca prin expunerea vietii lor isi justifica personalitatea, actiunile sau contribuie la binele maselor de oameni sau se simt ei mai bine in pielea lor.

100% sunt convinsa de scopul lor mercantil. Credeti ca Michelle sau Harry nu si-au dat seama ce impact financiar ar putea exista pentru ei scriind astfel de carti?

Pe cine credeti ca ar interesa, la un nivel atat de inalt si larg, viata interesanta a unui om fara notorietate?

Nu imi amintesc cand i-am povestit Ralucai, copila mea de 23 ani, despre romanele politiste scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu, dar stiu ca, de asta vara, au inceput sa apara, rand pe rand, toate cartile scrise de minunata scriitoare, in biblioteca noastra.

Iar in perioada asta de sarbatori de iarna, nedezlipita de citit, m-a batut la cap sa ma apuc sa recitesc si eu povestea cu Melania si Mirciulica pentru ca este “prea spumoasa si faina”.

Ce credeti ca o sa fac azi dupa ce termin cu bucatareala? Ca doar nu o sa fac supa de pui cu galuste toata ziua si nici nu o sa o citesc doar pe Isabel Allende!

Stanley Tucci scrie in cartea sa “Gust. Autobiografia mea culinara” o fraza cat se poate de faina: “Cand iubesti pe cineva, iti doresti sa fie in tine. (Stiu la ce va ganditi, dar lasati-o balta.)”, iar gandul lui poate fi si al meu. Si al vostru, in prag de An Nou.

Sigur, trebuie sa cititi toata cartea ca sa intelegeti perfect ce a vrut sa spuna.

Insa ce vreau eu sa va spun este ca ultima zi din acest an o simt ca pe un gand al lui Stanley Tucci.

Eu si ultima zi din 2022 suntem in armonie. Suntem optimiste si puternice. Zambim, dansam si ne privim unghiile date cu oja rosie.

Suntem pregatite pentru o noapte minunata si pentru (La) multi ani.

Speram ca si voi!

Avem instinctiv nevoia de a impartasi. Nevoia asta, insa, este atat de diferita de la un om la altul … Si, cred eu, tine de educatie, zodia in care te-ai nascut sau de cat de autentic esti. Modernismul si tehnologia a scos din noi ceea ce suntem in interior. Unii afiseaza adevarul , altii minciuna din ei.

Cand postezi pe retelele de socializare, trimiti un mesaj clar (chiar daca unii nici nu realizeaza asta cand o fac, iar altii o fac cu un scop precis).

Unii o fac, indiferent ce vor sa transmita. Indiferent ca exista cineva sau nu interesat.

Unii o fac cu ideea clara de “Hai sa iti arat ceva“, care sa transmita si sa impartaseasca faptul ca exista, “vezi ce pot sa fac?/vezi ce viata minunata am?”. La urma urmelor, avem loc toti sub soare …

Avem loc pentru bloguri personale, pentru promovare de orice fel. Avem nevoie sa stie lumea de noi. Hei, existam!

Au mai scris si altii despre asta. Au studiat si altii comportamente si natura umana. Ce sa fac? Mai scriu si eu, din cand in cand, cate ceva. Creierul trebuie tot timpul antrenat. Nu-i asa?