Inaltefeluri

Stiu ca nu e o zi perfecta....am stiut asta inca de cand m am trezit, ca de obicei la ora 9.
Ceasul meu biologic functioneaza al dreacului de regulat chiar si duminica...
Ei bine...am invatat sa nu mai incerc sa il dereglez si sa iau ca atare, si ...ca intr o duminica insorita, unde cheful de viata refuza sa apara si cafeaua parca nu avea miros de cafea, am hotarat sa ma uit relaxata la Sex and the city.
Fac asta regulat de ceva vreme, avand in vedere in in maxim 1 saptamana am ajuns deja la sezonul 4.
Minunat serial, minunate lectii de prietenie si minunate lectii de viata.
L am mai vazut odata ce e drept, dar parca acum inteleg cu totul altfel.Acum inteleg de ce mi s au intamplat tot felul de chestii in viata. E natural, e perfect normal sa le patesti si e al dreacului de tare cand vezi ca a mai patit cineva ca tine. Si crede-ma, le patim cu totii, mai devreme sau mai tarziu..
Asa ca...ma las prada duminicii...deschid laptopul...dau play la serial...cocotata in varful patului in pijamaua mea cu ursuleti, omleta facuta de tata si berea data de mama...si THINK LIKE A WOMAN...ACT LIKE A BOSS!

Uite asa ma apuc sa scriu duminica dimineata despre un gand ce nu mi da pace... De cateva zile ma tot intreb de ce se intampla lucrurile mereu la momentele nepotrivite, si de ce se intampla mereu sa ne dam seama ca sunt momente nepotrivite, dar totusi ne oprim la ele?
Ca sa fiu mai explicita, trebuie sa incep cu inceput...chiar daca probabil voi abera si voi tinde sa ma abat usor usor de la subiect.
Acum aproape un an incepeam sa scriu pe blog, sa sufar, sa ma plang si in acelasi timp sa ma bucur de ce mi s a intamplat. Am trait o indragosteala din aia rapida de cateva luni, am trait dupa o despartire din aia brusca si multe luni de plans, dar sincera sa fiu...acum nu mai pot sa ma gandesc in trecut, nu mai pot sa inteleg de ce am facut asta, sau de ce mama naibii am suferit atat de tare. Da, clar am suferit, dar acum nu stiu daca dupa el, dupa indragosteala aia, dupa o relatie, dupa ce am suferit...nu stiu...e clar insa, ca din cauza asta i am rezervat un loc special acolo in inima...nu stiu exact motivul...dar e decisa treaba..e al lui..si va ramane mereu al lui. Nu stiu inca nici acum de ce mai am fustrari legate de el, si probabil acum multi vor zice...haa fraiera inca il mai iubeste pe prost...dar nu vrea sa recunoasca... Ei bine...si asta pot sa spun la fel de tare si respicat ...cum am spus ca are un loc al lui la mine, ca nu il mai iubesc, nici macar nu stiu daca le am iubit vreodata, pentru ca mie iubirea asta mi se pare muult prea complicata...ca sa poti sa o spui asa pe sleau, dar am ramas cu niste fustrari legate de el...poate din cauza ca nu am inteles ce a fost exact, cum s a terminat, de ce s a terminat...si ca in capul meu asta tampit si cu o mie de ganduri nu pot sa inteleg de ce dreacu nu a suferit dupa mine, cum naiba dupa atatea declaratii nu l am facut sa se intoarca in genunchi la mine, si cum dreacu sunt singura inca! In fine...am momente cand beau...il vad...si ma duc sa urlu la el...dupa nu inteleg evident scopul ssi haosul facut...dar na...trebuie facut...fara haosul ala betia nu are nici un farmec.
Asa, sa revenim, dupa cum ziceam am suferit, am iubit, am plans, am scris, m am oprit din scris, am inceput iar sa scriu, dar intre timp am invatat si am deschis ochii la ce se intampla in jurul meu.
Cred ca mi am pus atatea intrebari in perioada aia de suferinta incat...in anul asta...am primit cel putin din raspunsuri pe care le asteptam plus alte raspunsuri la intrebari pe care nu le gandisem niciodata.
Iar am pierdut ideea, dar va spun drept...asa este si viata...cand crezi k ai pierdut ideea...de fapt ...ai aflat raspunsul cautat. De fiecare data ,cand incerc sa merg pe o anume idee, bum bum...apre alttceva...fara nici macar o mica legatura cu ceea ce avei u in cap,nu o bagi in seama...o lasi sa mearga dupa tine..pe langa tine...o lasi in plata domnului....si dintr o data ..iar bum bum...si ai prins alta idee. Uneori...ne abatem de la drum, sau uneori incercam sa aflam raspunsul si ne ducem unde credem noi k in gasim...dar de fapt...astea sunt doar mici mici devieri de drum..k pana la urma raspunsul apare singur....si tot ce trebuie sa faci tu...este sa iti dai seama k ala e rasăpunsul...este drept, de cele mai multe ori ne ia mult prea mult ca sa ne prindem...dar merg cu speranta pana acolo de departe incat cred ca singur ne prindem in timp util.


As if it was just meant to be ...

Ne dorim ...dar...MAI BINE NU! Stiu...asta e chiar culmea...cum sa iti doresti, dar mai bine nu. Ei bine...asta e concluzia! Cum am ajuns la ea? Simplu...am incercat si am aflat...da am aflat, ca oricat de tare imi doresc, de fapt nu imi doresc.
Hai ca nu se intelege nimic...buuuun...nici nu cred ca trebuie sa inteleaga cineva.
Mi-am pierdut indemanarea, si pofta de scris, mi-am pierdut sufletul acum 1 an, dar l am regasit acum 2 luni...si l am pus intr-un loc sigur... Vreau sa il dau mai departe, dar in momentul in care cred ca sunt gata sa o fac...ma blochez...si il las tot acolo.
Dar din toate incercarile astea ale de mele, de a da din suflet, am invatat....offf si cat de multe am invatat.
Am invatat ca normal este ca un baiat sa se poarte impecabil cu o fata, ca este normal sa iti zambeasca si sa iti faca o sumedenie de complimente la prima intalnire, ca tot el tb sa fie un exemplu pentru tine, ca tb sa iti vorbeasca la prima intalnire despre el, despre viata, despre tine, ci nu despre cum s-a distrat in seara x la club, sau vai cat de mult a baut el. Am invatat ca trebuie sa te simti protejata cu un baiat pe strada, ca trebuie sa simti ca el e barbatu, ca el te respecta si ca a iesit cu tine, nu ca sa te futa ( cu toate ca eu cred ca un baiat trebuie sa vrea sa te futa, ca sa te simti femeie), dar cel putin nu o arata asa de evident la prima intalnire. Pentru ca fraieru asta care e pe cale sa iti distruga mintea, sa iti ia sufletul din 2 miscari, care te respecta, care iti plateste nota si iti deschide usa la masina, care te face sa razi de parca v-ati cunoaste de o viata.....fraieru o sa te futa muult mai repede decat orice agarici pe care l-ai intalnit inainte....DADA...O SA TE FUTA DIN A DOUA SEARA....de ce asta? pentru ca nu ai nimic de pierdut, chiar daca nu te suna a doua zi, chiar daca nu va mai vedeti, omul ala te a respectat pana in ultima clipa, te a facut sa te simti femeie, si ti-a arata cum ar trebui sa fii tratata! Meritam sa fim tratate ca in filme! uneori prefer sa ma iubesti o noapte, o ora , un suc, dar numai arata-mi k fix in ora aia...ma iubesti!
Dupa ce am tras concluzia asta, imi doresc in viata mea numai barbati asa, stiu ca probabil ma voi intoarce si la agarici aia...de care m am saturat...dar mi-as dori sa nu o fac!
O alta chestie interesanta este ca...am invatat...ca orice om...sufera dupa ceva... De multe ori, suferim dupa iubiri trecute. De multe ori ne auzim spunand ca ne -am dori din nou, unul cum a fost el...cel de atunci... Ne trezim ca ne dorim sa ne plimbam cu un viitor el...cum ne plimba odata in parca, ca ne dorim sa gatim impreuna, sa mergem la teatru, sa facem lucrurile alea minunate de cuplu...doamne si de cate ori nu am crezut ca exact asta imi lipseste, ca eu de fapt plang dupa ce am trait cu ala, nu dupa el... Doamne si cate cred ca am trait...si doamne cat imi mai doresc sa le traiesc...k dc le voi trai cu un viitor el...va fi totul perfect...k doar viitorul el...cu care voi face chestii romantice, dragutze, hazli o sa ma faca sa il uit pe fostul el... Ei bine? Ce credeti...alergam ...si credem si caut fix asta...si la un moment dat....se intampla sa gasim... Dar nu mai e fun, dar nu mai e suficient.....am mers la teatru...nu e la fel....am mers la film...nu nu, nu merge nici asa...incercam ..sa gatim impreuna, asta nu da gres niciodata...dar nu...tot nu suntem fericiti...Dar, oare de ce? Oare ne place sa alergam dupa drama... Tot ce credem ca ne a facut sa il iubim atat de tare pe prostu ala dinainte, nu e decat in capul nostru...si iar concluzia...DRAMA VINDE.... si uite asa....facem o drama ca sa ne vindem pe noi...si doamne stim atata de bine sa ne vindem...ne facem chiar si publicitate si un plan de marketing...punem totul pe hartie...spunem in gura mea...cat suferim dupa lucrurile alea...ca doamne...ce mi as dori sa iubesc...sa fiu atat de fericita cum sunt aia in filme...DAR VA SPUN EU...NE DORIM...DAR MAI BINE NU!

e frig afara...urat..intunecat..sta sa ploua...un somn imens...o stare de somn... 5 grade.. birou...cafea...nici un mail de la tine... radio guerilla....vine pastele...nu am chef....vine 1 mai...nu am bani...nici chef...imi e greu...vreau sa fiu acolo.... nu am cu ce sa plec...nu pot sa imi iau liber...nu am treaba la birou acum... tu ce faci? de ce nu mi ai scris? ma simt bine sa stii...zambesc si azi...sunt dragutza....fustita... machiata usor...parul prins....ma simt chiar bine..nu imi e dor de nimeni...nu imi e dor de el... am aberat iar....imi place sa aberez....dar zi mi ..tu ce faci? voi? te puup.... o sa mai scriu...stiu sigur...tu o sa mai scrii?

Luni dimineata...suna ceasul de aproape 5 ori pana sa binevoiesc sa ma dau jos din pat..lene mare...somn...stare proasta..si totusi ...de la prima gura de cafea, mi am dat seama ca o sa fie o zi buna. Deci, ziua buna nu se cunoaste de dimineata, ci dupa prima gura de cafea. O rochita dragutza, un machiaj discret, un par prins in graba ...si am plecat.
Am alergat dupa autobuz, ca in fiecare dimineata,m am uitat la ceas din 5 in 5 min cu gandul ca si azi ajung tarziu...in fine..nu am ce face...si imi scot cartea si ma apuc de citit. La un moment dat , langa mine se aseaza un baiat...nu stiu exact cum arata...ce facea..pentru ca eram prea captivata de carte. Dar...am fost socata...surprinsa..si la un moment dat chiar emotionata... am simtit tot drumul privirea lui indreptata sper mine, respiratia grea a acestuia, emotiile si dorinta lui de a intra in seama cu mine... simteam cum isi dorea sa ridic un pic capul din carte, sa ma uit un pii in stanga si in dreapta, doar pentru a putea mima si el o intalnire a privirilor... a fost dragutz sa simt toate astea, nu le am mai simtit de mult...si, sincer, imi era chiar dor.
Nu siu acum daca chiar a fost asa, sau poate doar simpla mea imaginatie a mers mult prea departe...dar sincer ma bucur ca am imaginatia asta, ma bucur ca am simtit asta si ma gandesc serios sa fac asta mai des...pentru ca o simpla joaca, chiar si in imaginatie, iti poate face o zi superba....

Cum oare, draga mea inima, cum sa te fac sa nu mai suferi. Cum as putea sa te fac sa nu mai simti golul ala zilnic... cum sa te fac sa nu mai simti nevoie de bataia aia in plus pe care doar el ti o dadea.
Stiu ca iti e greu, ca in fiecare seara inainte de culcare ai vrea sa bati mai tare, ai vrea sa simti o mana calda langa tine, ai vrea sa ai din nou ce ai avut. stiu ca de fiecare data ti am zis ca o sa trecem si peste asta, stiu ca de fiecare data cand ai luat o la galop ti am promis ca e pentru ultima oara, ti am promis ca de data asta o sa fie bine, ca de data asta vom fi fericite. Ti am promis multe , draga inima, ti am promis ca nu vei mai suferi dupa nimeni, ti am promis ca vei fi iubita si ca vei iubi, ti am promis ca fiecare bataie de a ta va fi o bataie frumoasa, o bataie plina de emotie si de fericire....Ti am promis..si iti promit si acum ca o sa fac ceva sa nu te mai doara...ca o sa fac ceva sa fie iar bine...
Simt , draga mea, cand in fiecare seara ma intrebi unde e...cand in fiecare dimineata te intrebi tu cui ii mai urezi o zi frumoasa acum...cand in fiecare secunda, minut te intrebi "oare ce o face", simt chiar si cand te intrebi dc ii e dor de tine ...sau cand iti aduci aminte de atingeriile alea...stiu tot..simt tot...nu te ignor...nu vreau sa suferi...vrea sa te ajut..dar simt ca nici eu nu pot...nu stiu cum sa facem....
Te aud cum plangi...te aud mereu..cum cauti raspunsuri..cum cauti vocea lui calda...cum ii pronunti numele...te aud chiar si cand esti hoata si il strigi in gand...
Promit mai inimoara ca daca faci ceva sa nu mai doara ....eu o sa imi pun alta dorinta de ziua mea...ca poate asta nu e bine..dorinta mea...poate nu e buna..poate nu os a zic cum trebuie. Promit inimioara ca daca nu o sa mai doara o sa te fac odata si odata cea mai fericita din lumea....Promit inimioara ca daca nu o sa mai doara o sa astept cat vrei tu..cat simti tu... cum vrei tu...o sa fiu cuminte...nu o sa mai te fac sa bati pentru cine vreau eu...ci doar ptr cine vrei tu...Promit inimioara ca daca nu o sa mai doara ....o sa ai un suflet cald mereu langa tine...o sa ma ai pe mine...o sa iti ofer iubire si o sa te alint mereu...PROMIT INIMIOARA...DA PROMITI SI TU?

Citesc carti de dragoste, vad filme romantice, admir o inimioara desenata de vreun pusti indragostit, iubesc batranii care se plimba de mana pe strada, citesc cu zambetul pe buze mesajele romantice primite de prietene,sau chiar de mine, vad imediat un chip de copila indragostita, si nu in ultimul rand, ador poeziile lui Minulescu. Toate astea nu pentru ca sunt neaparat o romantica incurabila, sau mai stiu eu ce se intelege prin aceste chestii, o doritoare de iubire, sau ..altceva...ci pentru ca, imi place sa vad frumosul, imi place sa vad lumea vesela, sa vad lume care inca mai stie sa iubesca, chiar daca probabil au trecut prin multe parasiri, greutati si plansete dupa cel drag. Imi place sa cunosc mereu ate povesti, si credeti ma ...povestile de dragoste sunt cele mai fascinante. Ce dragoni, ce batai, ce sf uri...o poveste de dragoste te tine cu sufletul la gura mereu, pentru ca nu am intalnit/citit/vazut in viata mea doua povesti la fel. Chiar daca o poveste de dragoste nu este mereu cu final fericit, chiar daca te mai apuca plansul, chiar daca unul din personaje nu este asa cum ti ai dorit, mereu, dar absolut mereu te schimba, te marcheaza, te face sa zambesti. La cele cu fnal trist, chiar daca plangi de rupi, in reprize de cate 3 , mereu te gandetsi...dar totusi ce frumos a fost atunci...dar totusi ce bine ca am aflat si povestea lor...dar totusi nu m ar deranja sa am si eu o poveste asa, frumoasa la inceput...sa traiesc si eu o astfel de dragoste...nu te mai intereseaza finalul...pentru ca vrei povestea de la inceput...pentru ca de fapt vrei accea traire..acel sentiment...pentru ca realizezi cat de greu se obtin aceste lucruri si pentru ca,,pana la urma, suntem ai dreacu de romantici cu totii. :)