Spre finalul anului trecut s-au facut niste schimbari dubioase in echipa unde eram la job, asa ca am decis ca nu are sens sa mai stau acolo si sa aplic intre timp la ceva pe AML, pentru ca pot dura luni bune pana o sa apara ceva. Asa ca-n loc de AML, am aplicat si luat prima pozitie deschisa intern, pozitie care e pe Frauda si Plati. Nu e tocmai ce visam, dar..e un pas inainte spre AML. Baiu al mare e ca nici aici, in noua echipa nu prea-mi place 🤣. Si nu, nu e job ul sau managera(care e o tipa absolut superba)..ci colegele. Si stiam de mult, ca lucrul in echipa numa cu femei…cam pute 🤣🤣🤣. Si din pacate, treaba asta s-a dovedit a fi adevarata si de data asta. Planul meu initial era sa incep aici, do my best pentru urmatoarele 6 luni, si din vara sa incep sa aplic internally, pe AML. Insa, ma intreb la modul al mai sincer, daca eu chiar voi rezista aici pana la vara. Well, I guess that we will see.
Asa cum ma asteptam, ianuarie a fost numai despre adaptat la job si facut fata perioadei de training, iar mixul dintre a ma trezi la 6, merge zilnic la birou si marea de noi informatii, mi a cam pus capac. Motiv pentru care nici n am avut energie de altceva.
Work, gym si am iesit intr o seara cu una din fetele mele dragi la un restaurant fain.
Si citit cartea asta superba a Petronelei Rotar.
Azi e inceput de February si…cam am emotii despre cum va fi luna asta. Emotii pentru ca in loc sa ma concentrez pe job, eu deja ma uit de alta pozitie…externally 🤣🤣🤣 ceea ce nu e f smart.
Am uitat sa mentionez si ca m-am ales cu un foot drop syndrome si azi ma duc la RMN sa vedem de unde e baiul. Getting old 😆
S-a dus mai bine de jumătate din 2024 și de cateva zile mă tot gândesc că mi-e dor de vremurile cand lăsăm aici gandurile și scriam cred ca aproape în fiecare saptamana. Azi știu de ce scrisul aici îmi aduce bucurie, o explica azi orice terapeut. Atunci cand pui pe hartie gandurile, te ajuta sa vezi lucrurile altfel. Și poate și simplu fapt ca le imparti cu altii, ajuta 🙂
Ce mai fac? Sunt un work in progress overall 🙂
Schimbarea job-ului– s-a dovedit a fi benefică (nu musai de bani care-s efectiv jumătate fata de cat luam în anii anteriori) 🙂 însă sunt alt om de cand dorm nopțile. Si nu, nu exagerez neam, Sunt convinsa si ca asta, somnul noaptea m-a ajutat sa vad 65 de kg pe cantar 🙂 Am trecut de perioada de proba, am luat prima promoție și deja am decis unde as vrea sa fie următoarea promovare: pe partea de spălare de bani și finanțare a terorismului. Ca sa mă ajute un pic am făcut și un curs și am luat un certificat pe Anti Money Laundering. Acum, pana la final de an, musai sa am poziția asta. I don’t know how, but i’ll get there 🙂
Eu cu mine sunt mai ok ca ever 🙂 Am scapat de FOMO si vara asta, pentru prima data nu am mai simțit nevoia sa plec undeva-n concediu de vară. Drept e și ca în December am fost in Catania (nu musai vacanta ci ca sa mi fac pașaportul însă am profitat și să mă plimb), în Februarie am dat o fugă la Veneția, în Martie am fost cu fetele în Sardinia, iar în Mai am fost in tara si m-am plimbat un pic cu al meu frate, iar la întoarcere m-am oprit un pic și zona Lacului Como. Iar la cum s-au schimbat lucrurile la job, vara asta am decis sa o sacrific ca sa ajung la stabilitatea financiara de care am nevoie, pe termen lung. Si in plus, doar ajungand acolo, am șanse reale ca banca sa imi dea un împrumut pentru casuta la care visez. Așa ca am folosit atat banii de concediu cât și zilele libere pentru cursul pe AML și, sunt foarte ok cu asta. Am sacrificat o vara, pentru un viitor mai bun. And that’s cool. Nu e ușor sa te reprofilezi la 42 de ani. Singura mea prioritate pentru anul asta, e sa fiu the best version of myself. Am tăiat ușurel ieșirile zilnice la cafele și am folosit timpul pentru a sta mai mult la sala sau a asculta podcasturi. E august și eu nu am ajuns nici măcar o zi la mare, și culmea, nici macar nu-mi pasa. Următoarele luni vor fi despre studiat în continuare tot pe partea de AML, pregătit pentru interviuri și trimis CV-uri. Iar în condițiile astea, cred că nici nu e ideal să-mi fac cine știe ce planuri de vacanță. O sa ma vad cu fetele mele în 2 saptamani , vom merge o zi la mare iar la final de August o am pe mama aici.
Conștientizări..am primit de la cineva drag un voucher pentru 2 zile la un hotel fain de aici și am decis să-l folosesc la final de iunie, ca sa sărbătoresc ca am scapat oficial de perioada pe proba de la job si ca am contract indefinit. Nu stiu cum, dar alea 2 zile departe de tot, au reușit să mă facă sa vad lucrurile altfel. În timp ce stăteam pe marginea piscinei cu o carte in brate, și deși era cam tot ce aș fi putut visa atunci, mi-am dat seama ca nu eram fericită așa cum teoretic m-as fi asteptat sa fiu. Desi da, aveam toate motivele, trecusem de perioada de proba, m-am adaptat super fain la job si chiar am primit o prima promovare. In plus, eram intr-un loc de vis, și cu toate astea…parcă era ceva ce-mi lipsea…Și am avut un moment de sinceritate, eu cu mine. Acolo, pe marginea piscinei, privind marea. A trebuit doar să stau eu cu mine și să răspund sincer la întrebarea: ce îmi doresc eu adevărat? Ce ma deranjeaza cu adevărat? de ce nu sunt fericită așa cum ar trebui? Ce ma deranjeaza la cum e viața mea, si sta in puterea mea sa schimb? Iar răspunsul a venit tot acolo, privind marea. A fost funny, că deși cumva știam de ani de zile, niciodată nu am recunoscut, fata de mine, cat de mult mă deranjează aspectul ala. Si facand asta, negand, nici nu am încercat sa schimb prea mult. Pentru că de ce ai schimba ceva, dacă nu recunosti ca te deranjeaza? Corect? Momentul ala pe marginea piscinei a fost revelator. Iar azi, la o luna distanta de acel moment, deja am făcut pași mari în direcția aia. Pași pe care as fi putut să-i fac mai demult, dar pana acum nu am avut niciodată curajul sa recunosc, întâi ca ma deranjeaza și apoi, că stă doar în puterea mea sa schimb.
Tot atunci, mi-am promis ca voi folosi atat timpul liber (cat si banii), ca sa ajung acolo unde vreau. Și înainte de a face chestii (cheltui bani sau timp aiurea) sa ma intreb: facand asta, mă va duce acolo unde vreau eu? Și dacă răspunsul e nu, atunci sa schimb si sa fac ceva care sa mă ducă acolo unde chiar vreau sa ajung. Atunci, pe marginea piscinei am simțit cumva, ca pot face mai mult. Și ca dacă vreau altceva, musai sa fac schimbări.
Ce știu azi, e ca pana la final de an, chiar o sa fiu the best version of myself. Pentru ca următoarele 5 luni, vor fi numai despre asta 🙂 Mi-am promis mie, atunci pe marginea piscinei, că pentru prima data voi lupta la modul cel mai serios și ca voi face tot ce-mi sta in putere ca să ajung acolo.
L-am gasit si pe asta n drafts si e pacat sa-l pierd 😉 Pe scurt, 2022 a fost despre cum am invatat, dupa muuulti ani, ca pot iubi si pot fi fericita din nou 😉
Habar n-am cum sa-l numesc, dar a fost clar anul in care am invatat despre mine, cat n-am făcut în ultimii 10 la un loc.
Ianuarie, la insistentele terapeutei, instalez Tinder și încep sa ies la dates. Găsesc un tip fain, conversatii super mișto și cand dau sa aflu detalii mă pun vecinii la curent ca e super cunoscut p-aci, ca-l stie lumea de la tv, un soi de vedeta locala, Fix ce mi lipsea. Si a fost fan cele cateva luni cat ne-am văzut – iar azi, in 2024 cand postez asta, trebuie sa recunosc ca tipul asta, asa tampitel cum e el, mi-a schimbat modul în care vad bărbații și ce așteptări ar trebui sa am. Si culmea, e inca prezent in viata mea. 🙂
Februarie, facut 40 de ani, și am ales să-mi fac cadou de ziua mea o după-amiază la Spa.
Tot cam atunci accept sa ieșim la cina cu P, alege sa ne vedem prima data de Valentines Day, chit ca eu lucram noaptea și la 10pm a trebuit sa ma aducă înapoi acasă. Mi-a adus flori, deschis usa la masina, chiar …m-a lăsat fără cuvinte, Vecinii erau pe după perdele fix ca mama în adolescentă. Fain, chiar fain.
Zambesc iar, din tot sufletul.
Mai decid și sa rezolv ultimele probleme urgente la dentist.
Martie
Continui sa ma vad cu omul, și cumva reușim sa lasam tot în urma și să ne bucurăm efectiv de fiecare moment petrecut în parte. Cumva nu-mi vine sa cred ca pot zambi iar, din tot sufletul meu
Aprilie– mă vad cu fetele de Paste, și reușim sa ieșim la un afternoon tea pe care ni l propusesm de multa vreme
Mai simt ca am nevoie sa mi fac o pauza n ganduri, așa ca plec o zi juma la Veneția,unde fac 50k de pasi pe jos
June– a fost o luna ciudata cumva, plina de lucruri insa nu am fost in apele mele. Am mers sa vad Earth Garden, pentru prima data la Teatru, ba chiar m-as scos singura la o cina si o plimbare in Mdina.
July– plecare in tara, vizitat Brașov și plecatul în Grecia cu mama
Octombrie– Halloween party cu fetele mele
Decembrie– mers la targul de crăciun sa fac poza cu Moșul.
Uitandu-ma inapoi, trebuie sa recunosc ca 2023 a fost un un an cat se poate de linistit si bun. Cumva, am reusit sa duc la capat chestii lasate pending de ani buni.
Insa, cea mai mare realizare sta la mansarda:-) acolo unde trebuie sa recunosc, că au fost cele mai mari schimbări. E finally liniste. Nici nu știu cum sa explic, dar abia după un an și ceva..am reușit în sfarsit sa vad rezultatul celor cateva sesiuni de terapie, făcute acum 1 an și ceva. A fost munca grea, plus citit zeci de cărți despre traume, inner child, si alte minuni, și cumva…anul asta am văzut pentru prima data rezultate concrete. Sunt bine aici unde sunt, invat sa văd…și sa citesc rapid comportamente toxice sau manipulatoare, am invatat sa spun din ce în ce mai des NU, la tot ce nu se aliniază cu energia mea.
Și la capitolul sanatate am mai adaugat o bila alba, după ce am decis în sfarsit sa scap de amigdale și mi-am făcut curaj sa mă duc și la o mamografie. La anu as mai vrea sa fac un implant dentar, si cam aici, sper sa se incheie lista.
Am mers înainte cu mersul la sala, și asta pentru ca altfel, eu mi-as fi petrecut viața între pat și scaunul de la birou, care e la 1 metru de pat și ceva drumuri pe terasa, unde-mi place sa hibernez la soare în hamac. Am renuntat la abonamentul de la Sweat app, pentru ca după niște ani, deja am o rutina stabilita, o zi upper body, una lower, alta back și dacă mai rămâne, mai bag un leg day. La final de fiecare sesiune am băgat și mers pe banda, cam 30 de min. Am lasat-o moale cu crescut greutatilor, pentru ca eu acum,..vreau doar sa slabesc. Si da, cred ca dupa 10 ani, am reușit finally sa am iar sub 70 de kg. Am 68 🙂 si nu pot sa fiu decat recunoascatoare. Aici, trebuie sa recunosc ca a mai ajutat ceva, am reușit într-un final sa castiga lupta cu mâncatul emoțional, și asta a fost motivul care..a dus la scaderea în greutate. Azi stiu, și nu mai am dubii că voi ajunge la cele 65 de kg visate:-) Ba poate, chiar la mai putine. Azi stiu ca pot. Și ca asta e doar începutul.
Viața mea amoroasă, a ramas la fel de funny ca si pana acum. Cu mici diferente, trebuie sa recunosc. Acum, îmi vad clar greșelile din trecut și mai ales, înțeleg de ce am tolerat atat de multe în trecut. E funny cât de mult m-am putut schimba și la capitolul asta.
Chestii notabile din 2023,
am incheiat anul cu niste banuti strasi, pentru ca pentru prima data chiar m-am tinut de un plan
am slabit sub 70 de kg, asa cum visam de niste ani
I am done with night shifts si din ianuarie voi începe alt job, în domeniul în care visam- pe partea de anti-money laundering, si mai ales, fara nopti. Am început sa dau CV uri din iunie, si a durat cateva luni bune, pana am reusit
am avut prima vizita cu o dermatoloaga faina de la DermaBeauty care m-a ajutat sa mi creez o rutina faină de skincare, nu am făcut cine știe ce schimbări majore, am ramas la produsele de la CeraVe, introdus double cleansing, spf de 50 de la Altruist , retinolul și încă o crema faina cu vit K pentru zona închisa din jurul ochilor.
am citit semnificativ mult mai mult, decât în anii anteriori și majoritatea, carti despre terapie, self help, healing from traumas, etc.
am făcut și niște investiții la capitolul hair routine, mi-am luat sampon, masca, un leave-in si ulei de la Sebastian Dark oil, și am continuat sa folosesc si acasă, vopseaua de par de la Wella Professional. Ba chiar am investit și într-un uscator fain și am luat o nouă perie rotativa. Iar pana sa incep noul job, vreau sa merg aici la un salon, sa dau un refresh la toata culoarea.
Ianuarie– vizita în țara și nunta verisoarei mele. Iar la intoarcerea in Malta, una din fetele mele dragi m-a asteptat cu balonul asta…si felt like home 😉
Februarie– împlinit 41 de ani și intalnirea cu fetele mele dragi
Martie– mers la Manoel Theatre si vazut o piesa faina de opera.
Tot in Martie am mers si am vizitat St John Cathedral
Aprilie– cursul de mancat emotional al Andreei Theodor. Care fara sa exagerez, mie mi-a schimbat viața,
A fost o luna in care am simtit ca radiez.
May– am decis să-i dau o șansă datingului și…exact cum mă așteptam, a durat fix o vara 🙂
Cu plimbari romatice, invatat despre viata si mine, dar..next stop, please 🙂
Iunie – o nouă vizită acasă și de data asta a fost altfel, al meu frate și-a luat permisul și masina, așa ca am mers un pic la plimbare cu el și cu mama.
Iulie– am simțit ca am nevoie de un pic de me time, și am luat primul zbor spre catania. Cazarea a fost foarte făină, chiar in centru, am mancat o pizza buna și m-am pierdut pe stradute.
August– m-am văzut cu fetele la o piscină de aici si am avut parte de o zi super faina.
September– mers la concertul lui Andre Rieu.
Tot in September am adus-o și pe mama aici și am petrecut cateva zile faine impreuna. Si sa nu uitam, m a invatat sa fac supa de perisoare.
Octombrie– am mers cu fetele la Candle Light festival
Noimebrie- avut operația de scoatere a amigdalelor,
La sfarsitul lunii a venit și al meu frate în vizita și am avut parte de niște zile faine
Tot în Noiembrie am mers să-l vad pe Andrea Bocelli in concert.
December– vizita in Catania ca sa aplic pentru pașaport.
Well, well, well, a venit acel moment si tocmai mi-am dat demisia.
Gata, I am done with night shifts. De la anu doar ture de zi!
E asa, cumva ciudat. Nu, nu pot sa spun ca mi-a placut vre-un moment job-ul asta, ca as minti. Dar, lucrul de acasa, faptul ca..nu exista nici un fel de presiune de la sefi, cam faceai ce voiai…cum voiai si cand voiai..cu pauze lungi si dese, colegii mei chiar dormeau …pe alocuri in timpul lucrului, iar salariul era…chiar bun. Insa in ultimele luni, am simtit ca recuperatul dupa nopti era din ce in ce mai greu si am mai avut o alta constientizare, in 2 luni fac 42 de ani, asa ca daca vreau sa schimb job-ul ar fi ideal sa nu mai astept prea mult, mai ales ca nu am experienta deloc in domeniul in care vreau sa incerc. Si mai e un aspect, daca as mai fi ramas aici inca 6 luni, se faceau 4 ani in firma si asta insemna 8 saptamani de preaviz, ceea ce..iar ar fi fost un impediment pentru noul job.
The best is yet to come :- )
Imi va lipsi teribil lucrul de acasa n pijamale, 🙂 dar, am nevoie de un stil de viata sanatos si fara nopti.
Ce o sa fie challenging, partea cu adaptatu la ture de dimineata 🙂 cea cu mers zilnic la birou, viata si sufletu meu, trebuie sa mi iau haine ca eu in ultimii 4 ani, nu mi am mai luat nimic de imbracat 🙂 si sa dau nas in nas cu oameni, on a daily basis. Si acum realizez, viata de corporatist, eu pana acum nu am experimentat …partea asta 🙂 Lets see 🙂
Mi se intampla des în ultima vreme sa mă uit la mine și să mă întreb: „mai știi cand ai confundat iubirea cu atasamentele, dependențele și ai fi făcut orice pentru o fărâmă de atenție sau un gram de iubire? N-ai fost iubita niciodata cu adevarat, pentru ca nu te-ai iubit pe tine, in primul rand! „
A venit anul asta asa, val vartej cu o mie de conștientizari, și…mă tem ca tot vor mai veni.
Nu mai știu pe unde citeam, cred că Niculina Gheorghita , care spunea ca ne nastem, crestem si ne vindem doar prin relații. Mi-a luat un pic de timp, sa inteleg…
Ultima constientizare am avut recent, în timp ce eram cu cineva în masina. Un el super misto, care, fara sa stie, de un an si ceva, m-a invatat o mulțime de lucruri, in primul rand despre mine. Eram în mașina lui acum cateva luni, și mă întreba despre tipul cu care ieseam pe atunci. Eu ii povesteam cateva faze, el intreba uimit…si al un moment dat care se opreste, se întoarce spre mine și mă întreabă la modul cel mai serios: „Vreau și eu sa știu de ce ai așa un low self esteem si accepti toate cacaturile? De ce?De unde vine asta?” Si am ramas afiș. Pe moment m-am făcut ca nu pricep, dar odata ajunsa înapoi acasă, am inceput sa-mi pun niste intrebari si….cumva am înțeles niște aspecte. Inevitabil am început sa vad cu alți ochi…și celelalte relații. Am înțeles de ce am tolerat atâtea relații toxice..
O alta lupta castigata anul asta , e cea cu mâncatul emoțional. Am descoperit ca eu am fost blocată ani de-a randul într-un freeze mode, gata de lupta la orice moment, cu umeri ridicați și mereu în alertă. Un soi de PTSD care azi, poate fi ușor explicat, de cacaturile prin care am tot trecut de atatia ani de zile. Cacaturi pe care le-am învins cu zambetul pe buze, pentru ca niciodată nu mi-a plăcut statutul de victimă, dar care inevitabil au lăsat urme adânci în sufletul meu. Pentru ca nu am avut the right coping skills, toate mizeriile astea au ciuntit din sufletul meu. Am descoperit ca eu nu mai eram în contact cu corpul meu. Azi încerc sa imi corectez postura cat de des pot, pentru ca numai așa pot să-i transmit corpului meu ca nu e nici un pericol, ca pot sa fiu relaxata. Invat sa mananc si sa mă întreb: oare ce are nevoie acum corpul meu? Invat sa fiu în contact cu mine, și am ajuns în sfârșit, cred ca pentru prima data în ultimii 9 ani, la 70 de kg. Partea faina, e ca simt ca asta e doar începutul.
Azi mă uit la mine cu empatie și abia acum înțeleg ce spunea Ramona, prietena mea din copilărie care-mi repeta de ani de zile, ca-si doreste sa o vada iar pe Gabriela aia pe care o știa acum niște ani buni, care poate muta munții din loc, pe Gabriela care nu accepta nimic mai puțin decat merită. Azi stiu…si inteleg.
Si poate cel mai important, simt ca sunt pe drumul cel bun. E liniste, încep să-mi fac planuri, găsesc soluții cam la tot ce vreau cu adevărat și mai ales, invat sa mă întreb: oare ce-mi doresc eu cu adevărat?
M-am trezit de dimineata cu chef sa mai sterg un pic praful pe aici.
Au trecut deja 3 luni din anul asta si iar, n am nici unde idee cum si cand.
Ma gandeam cat de funny e viata si cum, inevitabil m-am schimbat. Nu cred ca mai stiu cum aratau zilele mele acum 10 ani, azi insa sunt cam asa
ma trezesc in general fara alarma pe la 10 (sau daca am ture de noapte pe la 3 dupa amiaza), urmeaza prima cafea in pat si daca e vremea faina, cea de a doua pe terasa la soare.
urmeaza un mic dejun rapid, variata mea de toate zilele e simpla, 2 oua, 2 felii de paine si ceva salata, rosii, depinde ce am. Si asta, servit de cele mai multe ori pe terasa
cum majoritatea turelor le am dupa amiaza, pe la pranz incerc sa mi misc fizicul spre sala, ca na, ar fi singuru moment cand m-as misca si eu. Statu 8h pe scaun la lucru sau zacutu n hamac al soare, nu se pun ca miscare. Dupa o ora, vin catinel spre casa si maxim ma opresc la ferma sa mi iau ceva fructe sau legume
apuc sa fac un dus si de la 2 ma plantez in fata calculatorului, ca na, work from home. Pranzul il iau in gnrenal in timpul lucrului, nu faceti ca mine.
la 22.30 nu mai nimeresc sa inchid tot si sa sar in cada
urmeaza ritualul de seara, cremuit, guided meditation, scris in jurnal, citit macar 20 de pagini si Netflix. Plus na, pauze p ici pe colo de pierdut vremea cu ochii n telefon, ca na,fac si d astea.
Zilele libere is si ele cam la fel, maxim adaugam ceva curatenie, mers la magazin si luat mancare si gatit poate pentru cateva zile. Si extra timp pe terasa la soare! Nu ca as fi fost eu genu care sa iasa mult, dar in ultima vreme, incep sa iubesc sa stau acasa si sa zac. O fi ca evit lumea si m-am salbaticit? Poate da, Sau poate pur si simplu invat sa stau eu cu mine?? Desi am fetele mele dragi, fostii colegi si cateva prieteni de suflet pe care-i vad macar o data pe lune. Ce e clar, ca nu am simtit absolut nici o nevoie sa cunosc lume noua. Desi recunosc, sunt tentata. O sa fac post special cu pataniile de pe Tinder, ca sa am de ce rade n viitor. Acum i-am dat si aplicatiei o pauza, am zis eu, de 3 luni, asa mai radeam iar din Iunie. Am zis sa mi dau iar eu mie, 3 luni, Martie a fost un soi de razboi cu mancatul emotional, Aprilei va fi despre mindset si Mai, o sa vedem 🙂
Mi-am propus de ceva vreme ca macar o data pe luna sa fac ceva pentru sufletul meu, sa ies undeva si sa vizitez ceva fain, sper, sper din tot sufletul sa ma tina.
In Martie am fost la St John Cathedral pe care nu apusam sa vizitez in cei 10 ani de cand sunt aici. Si o vizita la Teatru unde am vazut Tosca. Tare, dar tare fain a fost.
In Aprilie, inca n-am decis, poate o plimbare in Mdina? Sau poate Valletta si cina intr-un loc fain? Ori 3 cities? Hai sa vedem!
Ieri am avut niste revelatii, dupa ce postul asta mi a aparut in feed la memorii pe Facebook de acum 11 ani
Tin minte, exact cum ma simteam in momentul in care am postat asta.
Si azi, nu pot decat sa ma bucur si sa realizez ca ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru ca acum, la orice moment m-as uita pe fereastra, nu mi-as dori sa fiu in nici un alt loc.
Privind inapoi, si realizand de unde am plecat (sau cel putin unde eram acum 11 ani) nu pot decat sa fiu grateful pentru viata pe care o traiesc azi. E drept, e departe, mii de ani lumina fata de cum imi imaginam vreodata ca va fi viata mea la 40 de ani, dar..nu toti avem acelasi start si aceeasi echipa de plecare. And thats cool.
Azi mi-e bine, nu mai rup parti din mine ca sa fiu iubita, nu mai am asteptari de la nimeni si nu mai tolerez ramasite de atentie. E cale lunga, aia catre vindecare, insa sunt pe drumul ala bun.
Azi zambesc sincer, intr-o sambata ploioasa la pranz iau eu stau in varf de pat si scriu iar pe blog.
Vorbeam cu fetele mele despre cum a fost 2022, si atunci am avut alta revelatie. Cu toate fucked-upurile, 2022 a fost, cu siguranta cel mai bun an din viata mea. N-am facut nimic realizabil, insa faptul ca am inchis niste capitole, invatat cateva lectii, cunoscut niste oameni care mi-au aratat ca merit mai mult, care mi-au aratat cum ar trebui sa arate o relatie healthy, care au scos la suprafata parti din mine, care nici nu credeam ca exista.
2022 a fost un sir continuu de wow, asa deci??? Exista asa ceva? Eu pot fi atat de fericita?? Am aflat ca se poate ca cineva sa faca turul insulei doar ca sa-ti lase la usa prajitura preferata care se vinde intr-o singura cofetarie japoneaza…Se poate ca cineva sa priceapa cat urasti turele de dimineata si sa-ti lase la usa un capuccino si un croissant. Se poate. Se poate orice, daca omul de langa vrea. Ideea e sa vrea si sa-i pese.
Poate alea cateva sedinte de terapie, m-au ajutat sa vad lucrurile clar si sa accept ca modul in care te trateaza cineva, arata fix ce simte despre tine. Si daca la un moment ai dubii, sa-l iei pe Gigel de guler si sa-l intrebi fain: bro, care e faza?Ce sunt eu pentru tine?
2022 a fost lectia ca pot sa fiu fericita iar in doi, si in acelasi timp, ca pot fi happy eu cu mine, pana il voi gasi pe the one. Ca pot, si merit mai mult.
Am inceput 2023 cu un optimism pe care pana acum, nu l-am simtit niciodata.
Azi stiu ca pot orice mi-as dori, ideea e sa decid intai ce vreau.
Nu mai am asteptari de la nimeni, nu mai astept pe nimeni sa ma faca fericita, sa ma faca sa zambesc. Pot sa mi comand singura pizza si sa vezi fericire atunci cu juma de pizza in varful patului si un film fain.
Ianuarie– Cu trainingul de la lucru si totul inchis din cauza covidului, si sa fi vrut, n as fi putut sa fac mare lucru. Munca si sala.
Februarie– facui 39, si i am sarbatorit la un hotel de aici. Tot ce mi lipsea era sa inot intr o piscina incalzita, sa vad un apus fain si sa zac
Martie– facut o plimbare cu barca pana in 3 cities.
Aprilie-Nimic special, Malta a fost in lockdown, nici macar pana in Gozo nu puteam sa ajung
Mai– am reusit sa ma vaccinez si asa am capatat curaj si rezervat plecarea in Grecia, Aveam nevoie sa plec, ca de aer.
Iunie-Pe 28 Iunie am plecat in Grecia.
Iulie– Prima saptamana mi am petrecut o in Skala Prinos si a fost de vis. Nimic wow, doar liniste, marea aproape si fara oameni.
August– dupa aproape 2 ani am reusit sa merg acasa sa i vad pe cei dragi, Revazut si fostul si descoperit ca desi au trecut aproape 8 ani, inca mai e ceva. Venit inapoi cu un teanc de carti in Romana.
Septembrie– Acasa iar, scurt, cat pentru nunta varului. Descopar cat de dor mi-a fost de ai mei.
Octombrie– Incep sa am ganduri de intors acasa, calculand un viitor langa omul ala drag. Am decis sa incep si terapia, pentru ca nu reuseam sa gasesc niste raspunsuri.
Noiembrie- acasa iar, sa o vad pe mama si omu drag. Totusi ceva s a schimbat, la mine si modul in care il priveam pe omul asta.
Decembrie– am lucrat si de Craciun si de Revelion, insa am fost ok cu asta. Oricum nu as fi avut nici chef si nici energie de altceva. Inteleg ca nu va merge cu omul ala drag, zambesc, trag o linie si respir adanc.
Ieri ma gandeam ca uite, e inceput de Septembrie, si s-a dus vara.
Ca in fiecare vara, n-am facut nimic special, ba chiar anul asta am reusit performanta sa nu ajung nici macar o zi aici la mare. A fost un mix intre n-am avut chef, a fost prea cald, am fost prea obosita, nu musai teama de covid dar mai tare cea de locuri aglomerate, si nu in ultimul rand, ca na, incepui sesiunile de epilare laser si n-ar trebui sa ma bronzez. Desi, daca ma gandeasc mai bine, asta a fost doar o scuza sa nu ma duc 🙂
Macar am ajuns in Grecia, dupa 2 ani, si fu…exact asa cum stiam. Liniste. De data asta am ales final de Iunie-inceput de Iulie si trebuie sa recunosc ca a fost momentul perfect. Ba chiar, la anul daca m-as duce un pic mai tarziu, cred ca apa ar fi si mai buna.
De data asta am ales un zbor dupa amiaza, si am aterizat in Salonic undeva la 6 seara. Era prea tarziu sa plec spre Thassos, si am ramas in Salonic in prima noapte. Am zis sa gasesc cazare central si aproape de statai de bus. Nu prea inteleapta alegerea mea, ca-n noaptea aia n-am inchis un ochi. Intre zgomot din baruri, trafic si claxoane.
A doua zi am plecat spre bus terminal de unde am luat busul spre Ferry catre Thassos. Aproape 3 ore mai tarziu eram in ferry.
Cazare am ales tot in Skala Prinos, ba chiar am rugat propeietarii sa-mi dea aceeasi camera ca si data trecuta.
Exact cum imi propusesem de acasa,nu am facut nimic, da nimic o saptamana. Plaja, citit, mare, mancare si repeat. Si atat.
Doar ceva primbari prin zona, atat cat am reusit sa merg pe jos. Poate la anul o sa am mai mult chef sa ma aventurez prin zona. Aveam statia de bus si Ferry la 2 minute, dar cine a avut chef? Ca eu nu.
Am reusit sa inot si in cateva zile apa a fost chiar calda. In altele, a cam batut vantul…
Acolo unde am stat am intalnit un cuplu fain din Bucuresti si asa am reusit sa am si cateva poze faine.
Nu ma gandesc decat ca la anu as vrea sa vin inapoi cu mama.
In rest, is kinda proud ca m-am reapucat de sala. As usurel, 3-4 sesiuni pe saptamana. Si is back la nutritionista de 3 luni.
Buba e ca in afara de asta, nu prea mai am chef de nimeni si nimic. Am refuzat delicat absolut toate invitatiile de iesit la mare, suc, pranz sau cina. I just can’t. Si nu, nu pot da vina pe Covid, is io, cea care n-are chef. 🙂
Am fost si acasa in August, dupa doi ani. Vazut cei dragi, mancat cantitati imense de mancare, si….reevaluat o relatie pe care o credeam inchisa.
Surprizator am descoperit ca nu era atat de inchisa cum credeam eu. Desi au trecut mai bine de 8 ani…Dar na… Daca e ceva ce am invatat in ultimul an, e sa mi ascult intuitia si daca simt ca nu stiu, sa spun (si sa-mi spun) ca… nu stiu, Ca-mi trebuie timp sa inteleg,,,ce e,,ce mai simt..ce vreau cu adevarat. Cam asa si-n situatia asta. Stiu…si totusi nu stiu. Funny, right?
E teama de a fi singura?
Sau e chiar dragoste?
Sau doar niste amintiri?
Cumva iar proiectez vise si calitati imaginare in omul asta?
D-astea. Clar mi-e ca inca e ceva. Ce exact, nu stiu. Si daca ar fi ceva….ce pot face? El in tara eu pe o insula pierduta-n Mediterana? El sa vina aici, exclus, eu sa ma duc in tara…oare vreau? Acum cand in sfarsit am gasit stabilitatea la care am visat ani de-a randul sa dau cu piciorul si sa plec? Si totusi….
Cred ca m-a apucat si criza aia de 40 ani. Si al mai tare am vrut sa stiu …cam ce sanse mai am sa fac un copil, Asa , Poc. Eva. Eu am vrut-o pe Eva de ani de zile. Musai sa stiu, nu? Si indiferent ce decizie voi lua, macar sa stiu..unde sunt. Ca timp. Facut analiza pentru AMH si vazut ca situatia nu e chiar asa critica. Adica un an, hai doi as mai avea. Bun. Bun.
Now breath in, breath out and …lets see.
Saptamana viitoare plec in tara la nunta varului meu. Ca de obicei, nu am haine si nici timp sa mi cumpar.De vis, stiu.
Jurnalul unei imperfecte 
