Elena este…

M-am gandit mereu ce sa scriu la aceasta sectiune, incat persoanele interesate sa ma poata descoperi cat mai aproape de realitate si mi-am amintit de acest pasaj pe care, de altfel l-am si postat acum ceva timp tot pe blog. M-am framantat, m-am intrebat, m-am privit in oglinda amanuntit, m-am uitat prin jurmalele adolscentei zbuciumate si tot n-am reusit sa trag vreo concluzie. Apoi m-am intrebat pe mine insami una alta – cine sunt eu mai exact, ce-mi place, ce nu-mi palce, daca ma pricep la ceva si mi-a rezultat ca „nu”. Astfel, am realizat pana la urma ca nimic pe lume nu ma poate caracteriza mai bine decat o fac aceste randuri gasite candva intr-o carte ce mi-a placut la nebunie…

“Daca ar trebui sa ma autocaracterizez si, slava domnului, nu sunt pus in situatia asta , m-as descrie ca pe un individ mai degraba mediocru, cu multe vise si proiecte, dar cu prea putine abilitati si cunostinte ca sa mi le pot indeplini. Cred ca nici caracterul de trantor maniaco-depresiv nu m-a ajutat prea tare. Sunt individul generic al lui:” Daca as fi eu…,As face…, As incepe…,Trebuie sa-mi pun ordine in viata si apoi…,De maine ma apuc…, De maine ma las….” Sunt creatura conditional-optativa prin excelenta, nehotarat fara frontiere, lipsit de motivatie pentru o eternitate si inca o viata. Iar daca mai stau inca o data ( pentru a cata oara) sa ma gandesc bine, singurul lucru la care am excelat cu adevarat si in care sunt in continuare profesionist si performant sunt trantoreala si stiinta ratiunii continue”

de Alain Gavrilutiu,
” Nu toata iarba e la fel”