Care este in prealabil iubirea desavarșită ?

Poate ea fi atinsă vreodată ?

Te poți contempla in brațele ei si sa-ți pierzi sufletul amorțit de inimă frantă ?

Unde gasesc mântuirea cuplurile acelea care „pozează ” in fericire ?

Incertitudine. Un zbucium!

Să fie cuvantul „pozează”poate ales de mine un pic prea asupru pentru un sentiment atât de elegant si pur ca adierea unui vânt ..asta in ideea propriei mele percepții care ,parcă uneori se află cuprinsă de sălbăticismul propriei disperări in a atinge idealul ..dar ce este el idealul ?

Sa fie el imaginea privită din ansamblu undeva din departări iar la o privire mai apropiată intrezăresti că orice lucrare are micile ei imperfectiuni la care gândul indraznește a concluziona ca șlefuirea ei este zadarnică..

Miraj..

– Cu desăvârșire ” a te dezvalui cuiva este preludiul trădării ” –

Cand inima isi striga alinul,

Doar ochii-ți surâd in a lor sclipire

In lina bătaie a vietii ce curge prin tine

Trezita de dulcea reverie amara – cu gandul la tine..

Si pasii ma poarta plutind

Spre valsul iubirii apuse

Sperante desarte

Si lumi iluzorii trecute – eternul romantic –

Soapte secrete : Bataile inimii tale, este refrenul meu preferat.

Îmi invada gândurile cu fericire

Nu ştiam atunci, dar…

Dar acum el este drogul meu…

S-a instalat uşor fără să anunţe, m-a ridicat la cer, m-a trântit de pământ şi m-a lăsat acolo

Si acum zac. Doar … zac …

Doar silueta mea îmi anunţă prezenţa că în rest sunt pierdută într-o lume a gândurilor mele unde trăiesc.. doar eu şi .. şi el

Absenţa asta îmi creează sevraj

Ard şi mă sting în abundenţa de sentimente prefăcute în linul drum al durerii prelinse pe obraji

– în absenţa ta –