Ca tot se vorbeste despre combaterea poluarii si prin reducerea numarului de zboruri.

Din prima zi a anului 2019, pentru ca doar atunci a vrut el,desi eu ii urmaream bobocii de ceva vreme, si-a deschis florile la fereastra in interior un crin frumos, zic eu, cu flori verzui , pe numele lui Evergreen, ce infloreste de obicei iarna. A fost acompaniat in zilele urmatoare de mai mititelul crin cu flori rosii, foarte frumos si acesta, dar si de ceea ce urmeaza sa mai vedem cand si  ceilalti boboci de crin din ghivecele invecinate vor considera ca le-ar fi timpul sa ne arate floarea.

Am mai avut eu si in alti ani crini din acestia care cresc in ghiveci, diferiti de crinii de gradina care raman peste iarna afara in pamant, insa cred ca nu m-am straduit sa aflu prea multe despre ei si ca urmare neigrijiti asa cum le-ar fi fost pe plac , infloreau rar, unul din cinci-zece bulbi (pentru ca se mai si inmultisera cu timpul)si asta nu in fiecare an. De obicei  infloreau primavara. La un moment dat, vazand eu ca nu am cu ei rezultate , ma batea gandul si sa ii arunc, ca imi ocupau locul in curte degeaba cu vasul in care se aflau, dar si in casa, ei, e drept ca la beci la racoare stateau, peste iarna, dar tot trebuia sa am grija lor, sa ii car, sa ii curat, sa ii separ atunci cand se inmulteau si sa ii replantez, sa le fac un loc util , pe care il ocupau ei in locul altor obiecte sau flori mai merituoase .Dar am tot amanat si nu i-am aruncat.

Si cu florile astea! Trebuie sa te informezi neaparat ca sa le fie si lor bine la tine si ca sa te bucuri si tu de frumusetea lor. Eu nu m-oi fi informat suficient, cred. Stiam eu ceva de ii duceam iarna la beci despre o pauza, dar nu aveam informatia completa si poate nici timp pentru a afla mai multe despre ei  nu imi faceam. Dar de cand am vazut recent  pe…hehe, unde altundeva decat pe facebook, intr-un grup despre gradinarit , la cineva o colectie de astfel de crini toti infloriti, am vazut cat pot sa fie de frumosi , daca stii cum sa ii ingrijesti. Si mi-am incercat si eu norocul cu ei, cu cativa bulbi noi, iar celor  pe care ii aveam inainte, daca anul asta nu vor inflori, urmeaza sa le aplic tratamentul necesar de la toamna asa cum zice ca le place acestor crini , adica: pauza totala de toamna, din septembrie-octombrie cand li se taie cu o foarfeca inclusiv frunzele si de atunci minim 8 saptamani uiti de ei intr-un colt racoros . Dupa aceste saptamani, poate fi adus la lumina, bagat in seama, udat si (cu noroc) se poate intampla si  minunea :).

In afara de acest crin de camera ce provine din Africa de Sud,  din zone cu clima tropicala,  mai am niste crini la care ma uit lung de ani de zile ca nu vor sa faca floare deloc. Am citit deja de cateva ori care le sunt cerintele, dar cu ei ceva nu merge inca. Crinul african sau de Nil . Avea o fosta vecina de-a noastra, dar ei ii inflorea atat de frumos incat se pare ca de la ea mi-a ramas gandul la florile astea albastre , care infloresc vara, dar pe vremea cand vedeam la ea  nu am intrebat-o ce le face, ca nu ma gandeam ca e asa mare scofala sa ingrijesti o floare, dar uite ca nu la toti merge treaba cu inflorirea asta.Tot  program de  pauza peste iarna si el are, sta acum la racoare , de ani de zile acelasi regim inca, dar nu vrea sa faca nicio floare.

Iata-l si pe Evergreen-Liz al meu, mai jos:

Si pe mica roscovana cu tulpina mai scurta , langa el.

Sambata dimineata, nu chiar foarte devreme, in timp ce rontaiam linistita din batonul meu de ciocolata (in locul unei cesti de cafea) , inspectam cu privirea gradina : fara vreun scop anume , scanam usor imaginea  dinaintea mea , cand, ce sa vezi?

O pata.

Paleta de culori mai calde, in contrast cu frunzele verzi ale plantelor, niste aripi frumos deschise si colorate ale unui fluture,  ce la mica distanta de mine , parea ca sta pe ceva frunze . Incantata, m-am intors cu spatele spre gradina si am intrat in casa cu gandul sa aduc  repede telefonul (mai nou cea mai la indemana foto-camera) , poate mai prind fluturele in aceeasi postura sa ii fac o poza. De obicei la temperaturi mai scazute, de circa zece grade, cum cred ca era si atunci, in sambata aceea dimineata, fluturii sunt putin amortiti si nu zboara prea vioi, zabovesc mai mult, de preferat daca nimeresc  pe pereti in locuri expuse soarelui, iar eu asta speram sa se intample si acum , iar fluturele sa stea . Ceea ce s-a si intamplat  insa nu tocmai asa cum eu m-as fi asteptat .

Spre  mirarea  dar si bucuria mea, pana am revenit cu telefonul, fluturele nu a disparut, nici nu si-a modificat pozitia. Si am pornit usurel ca sa il fotografiez, insa cu pasi mici ca sa nu il sperii si sa plece , indreptandu-ma spre planta pe care se afla, la numai vreo 3 metri de locul in care ma aflasem eu cand l-am zarit prima oara.

Ei, si de aici incepe si …daca pot sa ii spun asa , povestea. Ori poate mai potrivit ar fi, deznodamantul sa numesc intamplarea. Caci pe masura ce ma apropiam cu pasii mici , incepeam sa vad ca fluturele pare sa fie …prins in ceva? Fire?

Cu telefonul in mana , primul impuls a fost sa intind mana si sa scot fluturele din plasa de paianjen tesuta sub ramura arbustului, un hibiscus de gradina care in numai cativa ani a crescut urias .

Dar am ezitat un pic. Daca fluturele era de mai multa vreme prins in plasa si nu mai traia? Si pana la urma , oricare ar fi fost situatia celor doua fapturi, de ce sa intervin eu si sa schimb dupa dorinta mea ceva , dorinta care ar fi fost in favoarea  salvarii fluturelui mai frumos, decat spre sustinerea actiunii paianjenului agresor, uratel si de cei mai multi , cred eu, detestat.

Asa ca in final nu am facut nimic altceva , doar m-am apropiat si am fotografiat.

Si daca tot am apucat sa vorbesc un pic si despre paianjen, am inceput sa am mai multa simpatie pentru el , pentru familia sa in ultima vreme, decat aveam altcandva, cand un paianjen ar fi insemnat doar faptura careia imi venea sa ii dau una tare cu gheata .Mai exact de cand am citit ca mai degraba ne protejeaza casa de alte insecte daunatoare, ba chiar periculoase, cum este tantarul, de exemplu. Asa ca acum, cand vad cate un painajen nu il mai strivesc sau lovesc , nici, daca e posibil nu ii mai distrug plasa . Depinde unde il gasesc. Daca ein exteriorul casei  intr-un loc circulabil , in care risc sa il iau in par sau pe haine, mai bine il mut calare pe un bat pana spre vreun colt de gradina, magazie sau altceva unde sa nu deranjeze pe nimeni cu reteaua sa . In casa insa se mai schimba povestea :). Acolo nu e loc pentru casa sa .

Asa si de data asta, nu i-am stricat plasa. Insa el (sau o fi fost vreo ea) m-a zarit, intrusa in apropierea sa si a prazii ce o avea si a inceput sa devina agitat. A inceput sa stranga fluturele , intai aripile care erau larg deschise, le-a strans putin cate putin , pana le-a strans aproape ca intr-un cocon, cum or fi fost ele la inceput , le-a facut pachet si apoi s-a retras cu tot cu pachetul/prada sa , in sus printre frunzele hibiscusului, unde probabil era si (un fel de) casa ce o avea .

Nimeni nu e nemuritor. Nici frumosul fluture , nici mai iscusitul paianjen . Fiecare cu viata si cu inevitabila incheierea  sa.

Ce mai faceti , mai traiti ?

Si eu, tot asa, cu ale mele, cu gradina, cu jobul si…mai putin cu fotografiatul si cu scrisul online pe blog.

Dar nu stiu ce-mi veni in seara asta, iata-ma aici cu calculatorul in brate , mi-am zis sa mai fac ce mai faceam candva , nu stiu cum sa imi mai gasesc cuvinte, ca m-am dezobisnuit sa le scriu , dar poate niste poze as posta. Am eu unele facute de ceva timp, ani adica, pe care am tot vrut sa le postez online , dar am avut o retinere , poate. Am fotografiat si nu doar o data , printre zecile de insecte pe care le mai zaresc prin obiectiv si un carabus. De mai, o fi, ca stiu ca asa il numesc cate unii, numai ca eu l-am pozat in luna august.

Am observat ca lor le plac trandafirii si ca atunci cand se asaza pe cate o floare de trandafir, o cam jumulesc si ea se scutura sub actiunea carabusului. Cred ca din cauza asta, pe unii i-am auzit/citit pe net, ca ii prind pe carabusi si le fac diverse, nu mai zic explicit ce, ii omoara adica. Eu nu. Nici pe ei, nici pe melci, nici pe alte fapturi. Eh, cu rozatorii e altceva, inca cu acestia nu am ajuns sa fac pace, asa cum fac indienii, de exemplu, dar si cate unii dintre noi. Ca o paranteza, am intalnit o baatrana care avea soareci in casa, traia izolata undeva departe de lume, si pentru ea soarecii erau cei care ii tineau companie . Nu prea e de ras.

Dar cu insectele incerc sa convietuiesc pasnic, asa si cu carabusii.

Pe unul dintre ei, il zarii intr-o zi pe o floare parfumata de datura sau i se mai zice si trompeta ingerului. Datura are un parfum puternic, ametitor chiar si atrage tot felul de insecte si impresioneaza tot felul de oameni , prin frumusetea florilor ,frumoase si mari, iar ca rasplata celor care o plac, le ofera si parfum.

Ia sa il vedem pe domnul Carabus :

Eu zic ca bietul carabus este de fapt o faptura frumoasa si merita sa fie lasat in viata ca si plantele si natura nu sunt doar ale noastre si pentru noi, dar pana la urma fiecare face cum il lasa inima .

Daca v-a placut si daca ma mai suportati cu cateva insecte, poate imi voi cauta prin albumele vraiste cu poze si voi mai arata nu multe , cateva , ca din pacate nu am fotografiat prea multe. Tot aman pentru cand voi avea mai mult timp :). Haha!

Aia e! Si eu ce fac? Ma uit la primavara asta minunata, atat de frumoasa ce a fost anul asta, atat de plina a fost de flori prin pomi! Ciresii- puzderie de flori , Si parfum, au fost atat de parfumati ciresii, parca si vizitati de albine, ei, asta nu imi mai amintesc , dar de flori stiu ca am fost uluita si extatica de cate flori de cires am vazut.

Ramurile, ca niste…scuzati comparatia, cam urata, facalete de flori. Asa mi s-au parut mie .

Stiu ca acum nu mai este vremea ciresilor infloriti, ca au trecut florile lor demult si acum asteptam sa se coaca……ciresele(au si inceput un pic, un pic cateva, ba azi am si mancat o cireasa din pom, cam necoapta, dar usor pudrata cu rosu). Ciresele care au scapat de bombardamentul cu gheata. Ca unele , saracutele, au ajuns pe jos, rupte de furtuna si grindina. Dar dupa cate flori au fost, macar de ar fi si rod pe masura lor, acolo, cateva sa fie sa ne facem un pic pofta. Va tin la curent, poate, cum va fi si daca va tine pana la copt recolta.

Socanta primavara (am vazut eu un film mai demult numit Socanta Asie, asa si eu cu primavara).

Dupa decorul hibernal de alb si  cenusiu al crengilor golase, acoperite parca doar de praf, dintr-o data se trezesc la viata toate culorile pamantului, ce-s rasarite de te miri de unde si vor sa se deschida  toate in acelasi timp. Ca daca ar fi fost pe rand, sa te obisnuiesti un pic cu movul liliacului sau albul florilor din pomii infloriti, ar fi fost si trecerea mai usoara, dar nu. Ele , florile in toate culorile dau navala peste bietii de noi obisnuiti cu peisajul un pic trist si neatragator si ne asalteaza simturile . Nu ai cum sa nu le vezi. Si daca prin absurd  nu le-ai vedea, nu ai cum sa nu le simti parfumul: cand infloreste liliacul, sau socul sau salcamii?Ori nasturasii, bulgarasii ca de nea ai calinului , eu le spun „supa de galusti” , arbustii plini de flori. 

Laleaua neagra , petale de catifea matasoasa in interior stropite cu un praf usor, alb galbui de polen zici ca sunt  cristale de ametist. Nu poti sa treci si sa nu te opresti langa ea incantat, fara sa o observi.

Cum nu am putut sa trec indiferenta, nici cand  intr-o zi am vazut salcamii. Ca niciodata, salcamii plini, plini, plini de flori . Ca m-am oprit in strada si m-am uitat intai in sus, apoi mi-am zis si sa scot telefonul sa retin imaginea ramurilor cu flori.

Si peste tot pe unde mergeam, pe marginea drumului, pe deal, pe vale, in apropiere, la departare se vedeau salcami infloriti, ca niciodata altcandva.

Si apoi parca trezita la realitate , m-am uitat bine in drumul meu si am vazut apoi castanii. Si castanii, pomii comununi de pe marginea strazilor sunt acum in floare, in straie de sarbatoare.Toata suflarea se bucura de primavara.Uluitoare!

Doar pentru asta si merita sa traiesti , sa vezi , sa simti, sa o analizezi, sa cercetezi bine cu privirea frumusetile ei!! E scurta, rapida, da navala repede si tot repede apoi pleaca. Atat de frumoasa, ma bucur de ea!

Stropii sunt inghetati pe flori, nu mai sunt stropi de apa, ci turturi de gheata , doar fara varf ascutit (inca).

Nu mai zic de zavoarele de fier de la poarta , care au fost de neclintit.

Titlul este inspirat din Ionel Teodoreanu, de aceea am si folosit ghilimele.

Si acum ma laud. Ma laud, ca am cu ce si am cu cine, ca am oameni harnici care pun umarul la gradina sa fie cat mai bine s-ar putea. Prin urmare, azi am dat un ocol si cu camera foto dupa mine sa vad in primul rand in solarul mic, cum ii zicem noi, unde nu au avut acces orataniile , ce s-a mai …intamplat. S-a intamplat ca s-a dezvoltat:

spanacul

intre randurile de spanac, care asa a fost insamantat, pe randuri si nu imprastiat cum ne mai recomandase cineva

deci intre randurile de spanac, timid a inceput (doar inceput) sa rasara firicele de salata verde

si ceapa verde

usturoi

dar si afara pe brazda sub cerul liber a inceput frumos sa rasara ceapa

patrunjelul , ale carui seminte le-am pus eu in primavara anului trecut acum este vioi , verde si…cret

cateva frunzulite de macris

ghiocei

tot ghiocei cu branduse printre ei

Stiu ca am mai pus poze cu ghiocei si in alti ani. Dar poate se mai schimba ceva, poate se mai inmultesc, asa cum mi se pare ca s-a intamplat la branduse, si asa o sa pot vedea si eu candva diferenta, daca este vreuna.

Primavara a venit si activitatile in gradina sau pentru gradina au inceput deja. Chiar daca astazi nu m-am invrednicit sa pun mana pe treaba pentru gradina draga mea, mi-am pregatit totusi jardiniere in care sa mai pun maine (sper) seminte de ardei iuti. Poate si ardei gras, cine stie , acum mi-a venit de ardei gras ideea . Vinete am pus deja doar cateva , insa nu au dat niciun semn ca s-ar pregati si ele de treaba anul asta. Astept apoi sa mai primesc seminte de ardei iute soiul Cayenne, despre care am auzit ca este recomandat chiar pentru prevenirea unor probleme medicale si daca tot plantez ardei, macar sa pun si ceva dovedit ca ar ajuta  . Aaaa, si flori. Poate daca nu voi uita si sper sa nu, voi pune semintele de margarete africane, cele colorate din care am mai avut eu candva si de impatiens walleriana , din care de asemenea am mai avut in urma cu…poate peste  20 de ani, eram studenta si am cumparat la vremea aceea din singurul magazin in care stiu eu ca se gaseau seminte in Bucuresti. Atunci nu fusese deschis inca niciun supermarket cum sunt acum atatea , in care sa gasesti tot ce este util si necesar , ci umblam pentru cate ceva ce imi doream de se toceau pingelele .

Si primavara ma mai gaseste anul asta cu inca ceva . Stiti , cred, ca erau niste imagini in care ti se punea uneori intrebarea: cate animale sunt ascunse in imagine, ori cati cai sau orice altceva. Ei bine, si eu as putea spune acum cam la fel: in gramada de mai jos, cati pisoi puteti numara?

Dar intre ele, intre cele doua acum se da o lupta (asa vad eu, cel putin) : iarna sa demonstreze ca ea e cea care conteaza.

Nu se vede in poze(le facute cu telefonul, ei, ce vreti, asa e comod si la indemana) cu adevarat urgia cu care iarna s-a pogorat pe noi, se vede doar frumoasa si neteda zapada curata, aproape neatinsa. Cum lasa pasii in zapada urme, cum se acopera imediat de fulgi noi cazuti si hotarati sa ii dea concursul iernii si sa se afirme impreuna.

Peisajul este ca de poveste, ca in Craiasa zapezii, fiecare ramurica acoperita cu zapada ,

iar fulgii , flori de gheata cristaline, zici ca au printre ei prinse diamante stralucitoare. Frumosi, nu pretiosi,  pe cine sa mai convinga ei acum in ultima zi din februarie , pe cine mai sperie cu ….baba iarna?

Pe mine nu ma mai incanta si nici nu ma mai sperie(doar sunt la curent cu prognoza meteo si stiu ca in curand se vor topi si vor disparea).

Gerul da, din noptile doua , care urmeaza astazi si maine. de martisor…halal martisor. Da, gerul da, ma necajeste pentru ca stiu ca multe mici fapturi neajutorate  afara sufera cand este ger tare. Of , sper sa treaca cu bine!

Primavara isi rade in barbie de ea, cea care cat s-ar da ea importanta acum, nu mai are putere, nici valoare. Nu se mai  gandeste nimeni cu drag la ea. Ei, poate acolo un iubitor, doi ai sporturilor de iarna. Dar 1, 2 este o cifra care conteaza?Da, conteaza, insa nu aici cand este vorba despre balanta de la momentul 28 februarie-01 martie, iarna sau primavara. Cat de hotarata a coborat din nord iarna peste toata Europa, la fel va si pleca. A fost momentul ei, dintr-o clipa intr-alta vine, vine primavara!