The Music Guy: System of A Down incep un nou turneu

Draga internet,

O stire foarte mare mi-a parvenit urechilor acum cateva zile, si anume System of A Down s-au reunit pentru un mic turneu.

Pentru aceia dintre voi care au traiat sub o piatra intr-un sertar vechi, SoAD este una dintre cele mai mari formatii de alternative metal din ultimii ani. Sigur ati auzit cel putin 2 melodii (poate prea) cunoscute – Aerials si Chop Suey, desi nu trebuie neglijate restul, mai ales primul lor album! Just because it’s so weird, funky and sexy.

Pentru a vedea mai multe detalii despre turneu check out their site https://www.systemofadown.com/main.html

Nu mi-a mai ramas nimic de facut decat sa-mi iau ramas bun,

The Music Guy

University Prep

Siteul doamnei Florina Maracine (SAT tutor si application advisor), www.universityprep.ro , se adreseaza tinerilor (liceeni) care vor sa aplice la universitati din strainatate, mai ales Anglia si Statele Unite. Va invit sa il vizitati aici , pentru a gasi raspunsurile la toate intrebarile despre procesul de aplicatie.

„universityprep.ro explica procesul de aplicatie la universitati de top din USA si UK in toate etapele sale, include testimomials de la studenti mai recenti si foarte interesante relatari de la studentii mai mari care povestesc cum au evoluat si ce au realizat in timpul studentiei undergrad si graduate in statele unite.” – Florina Maracine

MoMA cu Tim Burton in el

carview.php?tsp=

V-ar placea sa vedeti un vernisaj al lui Tim Burton? Pai ce noroc aveti daca ati fost in… New York in ultimele luni! MoMA (Museum of Modern Art) a organizat chestiunea. Meritele pentru informatie nu-mi apartin de nicio culoare, am vazut un articol de-al Oanei Tanase intr-un 24FUN mai vechi si m-am gandit sa imprastii intelepciunea. Inainte sa incepeti sa va intrebati cum va poate afecta/bucura o expozitie (fie ea si incredibila) aflata la mii de kilometri departare, permiteti-mi: https://www.moma.org/interactives/exhibitions/2009/timburton/index.php .

 Da, exact. Exista o varianta online, mai mult decat multumitoare. De gasit exponate, interviuri, making of-uri, filmulete. Enjoy! Va fi o seara nedormita, dar castigata.

Ah, si merita mers si prin alte unghere ale site-ului MoMA.

Surfare placuta!

Vasi

P.S.: Uite si un link cu articolul mult mai pertinent si mai elegant al Oanei Tanase.

The art of Tool – Introduction

N-am cuvinte. Formatia Tool este o legenda a ariei rock/metal. Formata in 1990, trupa a impresionat criticii si ascultatorii prin sunetul lor intunecat, melodiile incredibil de complexe si versurile ce duc cu gandul intr-o alta dimensiune filosofico-spatio-temporala. Apogeul creatiei lor este cel mai probabil albumul Lateralus din 2001. Melodia omonima e o demonstratie a inteligentei, creativitatii, pasiunii si artei. Va invit sa va petreceti urmatoarele 10 minute privind aceasta demonstratie.

Asta ca sa inteleaga lumea diferenta dintre muzicieni adevarati, care ating stadiul de intelectuali, si acei ‘artisti’ care scriu note si versuri la nimereala si nu prea au nicio treaba cu muzica de fapt, implicit lipsiti de valoare artistica si doar beneficiari de noroc, dar sunt mai celebri ca Fecioara Maria.
Mai multe despre Tool la cerere :).

Dinu.

Entourage – Sex and the City for guys?

Nu o sa pun prea mult accent pe comparatia cu Sex and the City, din moment ce nu am vazut mai mult de cateva episoade la viata mea, insa din auzite, e cea mai buna metoda de a incepe sa povestesc despre acest serial, care m-a tinut lipit de ecran de-a lungul celor 6 sale sezoane (deocamdata).

carview.php?tsp=

Inca dupa primele episoade vizionate, am putut spune cu mana pe inima, „finally, a show for guys!”. De ce? Let’s find out…
Entourage este un serial ce il urmareste pe Vincent Chase, un tanar actor la Hollywood, ce pare sa fie la inceputul unei cariere stralucite de megastar. Originar din Queens, New York, a pornit spre Hollywood alaturi de fratele sau, Johnny „Drama”, la randul sau actor, insa nici pe departe unul de succes, si bunii sai prieteni Eric Murphy („E.”), ce are slujba de manager al lui Vince, si Turtle, a.k.a. the driver. Vince are norocul de a fi ochit de unul din cei mai puternici agenti de la Hollywood, Ari Gold, care face tot posibilul pentru a-l tine multumit; desi vrea sa scoata bani de pe urma lui, ajunge sa fie singurul client fata de care chiar sa aiba un atasament. Cariera lui Vincent are urcusuri si coborasuri, apogeul sau, pana acum, fiind atins prin aparitia lui in filmul Aquaman, regizat de James Cameron (ca tot s-a inceput o dezbatere pe tema Avatar pe blog :)) ). Ce e chiar haios, e ca James Cameron insusi apare in serial, in episoadele cu pricina. De fapt, sunt zeci de astfel de aparitii, printre care le mai enumar pe cele ale lui Frank Darabont, Jessica Alba, Jimmy Kimmel, Mark Wahlberg, Matt Damon, etc…
Serialul, aparent unul de imagine, ascunde in spatele lui niste mesaje care chiar pun pe ganduri… Acuza, in primul rand, fenomenul nepotismului. Cei 3 din anturajul lui Vince, Drama, E. si Turtle, isi duc existenta pe seama celei a tanarului actor. El e sursa lor de venit, cheia lor in succesul social, practic, ei isi datoreaza viata la Hollywood fratelui si prietenului lor. Insa are loc un implicit quid pro quo, intrucat si actorul este dependent de ei, si nu isi poate conduce cariera fara sfaturile si ajutorul lor. Desi reprezinta tipul actorului hollywoodian lipsit de personalitate, Vince are atuurile sale, cel mai important fiind faptul ca nu vrea sa faca un film doar pentru bani, he’s in it for the art. Ari, insa, „the blood sucking maggot”, dar in acelasi timp prieten cu Vince, nu isi doreste decat ca protejatul lui sa ajunga un hit, si e dispus sa practice oricat pupincurism e necesar pentru a obtine asta.

Serialul este produs de Mark Wahlberg (The Italian Job, Rockstar), si rumor has it ca ar fi inspirat din povestea sa la Hollywood. Toate personajele au un referent in realitate, indiferent cat de subtila ar fi reprezentarea prin personaj. De exemplu, agentul Ari Gold este de fapt inspirat de Ari Emanuel, agentul lui Vin Diesel si Larry David printre altii, iar trasaturile lor par sa fie asemanatoare… Este personajul de la care s-a pornit celebra exclamatie „let’s hug it out, bitch!”.

De la Seinfeld incoace nu am savurat asa de tare un serial, merita, e un American Dream reprezentat cu gust si care provoaca niste intrebari si cugetari, totul foarte subtil amplasat. Check it out :). Ruleaza si pe Pro Cinema, dar nu stiu exact zilele si ora, dar nu cred ca e greu de aflat…

Cum ar fi frate sa ai o viata ca asta?

Dinu

The music guy: Yann si Gheorghe numarau o oaie…

Pentru ca mi s-a cerut, atunci va voi da… recenzia concertului din toamna 2009 a lui Yann Tiersen din perspectiva subsemnatului. Aceasta recenzie este deja de ceva vreme pe blogul KinEthics, dar am zis ca ar fi bine sa sada aici alaturi de celelalte articole.

Dupa mult, mult timp, pe plaiurile mioritice a pus (din nou) piciorul unul dintre muzicienii mei preferati, Yann Tiersen. Am fost atat de bucuros cand am vazut ca va tine un concert in draga noastra urbe.In mod evident, primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi iau bilet.

Ieri seara am fost la concert and it was…. ok. Nu a fost prost, nu a fost bun, a fost doar ok.

Sincer sunt dezamagit, din mai multe motive, sonorizare oribila (sunet asemanator tipatului unor elani obligati sa manance sticla pisata, cat timp cineva ii arde cu fierul incins!), playlist destul de monoton, contactul cu publicul a fost aproape inexistent si multe greseli ale interpretilor.

Nu ma intelegeti gresit, eu il apreciez pe Yann Tiersen foarte mult, dar stilul abordat aseara, un indie/experimental/new wave amestecat cu synth/electronica, m-a lasat rece. Din tot playlist-ul de aseara, cateva melodii au iesit in fata, Sur le fil (cu cateva greseli :p ), Le rade si un nou aranjament pentru Comptine d’un autre ete: L’apres midi.

Ca sa intelegeti ca nu sunt singurul cu aceste ganduri, in timpul concertului oamenii tot plecau. Mare pacat, sincer speram sa raman paf!

In ciuda acestui mic fiasco, voi continua sa-i ascult muzica, pentru ca merita. ”

Mai jos va las cateva din piesele lui Tiersen, pe care le ador.

Pentru astazi atat va las, dar maine-poimaine vin cu un nou articol.

The music guy,

Tiberiu

Bachata \:D/

Ce este bachata? Nu sunt multe persoane care ştiu despre ce e vorba cand aud întrebarea asta. Adevărul e că până acum două luni nici eu n-aş fi ştiut să răspund. Dar am aflat mergând să mă înscriu la cursurile de salsa. Se pare că şcoala respectivă de dans e mai populară pentru cursurile de bachata decât de salsa, aşa că am ajuns să mă înscriu şi la bachata.

Pentru început, puţină teorie. Bachata este un stil de dans latin, provenit din Republica Dominicană. Se dansează pe două măsuri a câte 4 timpi, timpul 4 fiind marcat de o mişcare mai accentuată a şoldului. Am zis mai accentuată pentru că la bachata avem o mişcare constantă a şoldului. Pasul de bază se face în lateral (4 timpi la dreapta, 4 la stânga), iar restul paşilor (pasul 1, pasul 2 etc) sunt împărţiţi altfel sau pe alte direcţii, dar oricum se respectă aceleaşi reguli.

Bachata este considerat cel mai senzual dans. De ce? Pentru că partenerii stau foarte apropiaţi (normal, acest lucru nu este obligatoriu, dar totuşi vorbim despre un dans pasional), iar în poziţia de bază genunchii fetei ţin cât de cât strâns genunchiul băiatului. Astfel picioarele ei se mulează pe piciorul drept al partenerului şi acestuia îi va fi mai uşor să o conducă.

Uite două exemple de bachata pasională! 🙂

Am mai găsit un video în care se dansează bachata mai mult la distanţă, ca să se poată face comparaţie:

Figurile din videouri se învaţă sub forma unor manii, la cursurile unde merg eu. Fiecare manie e o combinaţie de paşi, piruete şi elemente de styling. Eu deocamdată am învăţat de la mania 1 pana la mania 5, şi ştiu că sunt cel puţin 9. Oricum, maniile sunt doar un prim pas către un dans mai complex decât paşi de bază şi piruete. Cu timpul, ajungi să improvizezi folosindu-te de anumite părţi dintr-o manie, pentru a crea o figură mai complexă.

Poate că totul pare natural,  spontan şamd, dar ca să iasă aşa trebuie să existe o tensiune între parteneri, pentru ca fata să ştie să primească semnalele date de  băiat. Nu vorbesc despre o tensiune sexuală, ci de una fizică, adică efectiv să ai corpul încordat. Totul constă într-o comunicare prin diferite strângeri de mână, mici „împunsături”.

Cum nu există dans fără muzică, bachata, ca dans, însoţeşte muzica cu acelaşi nume. Cântecele au ca subiect de obicei dragostea neîmplinită sau mai degrabă neîmpărtăşită, iar din formaţiile care cântă bachata, probabil că Aventura e cea mai populară. Dar asta este altă discuţie.

Axel

Dans African

De curand, mi-am facut abonament la o sala de sport (pe tot parcursul postului, nu voi da nume, pentru ca scopul nu este sa fac…publicitaturi)– m-am hotarat sa ma pun in miscare, sa nu mai stau pe canapea, privind cum ma transform in leguma. Sala asta este dedicata exclusiv femeilor: se fac tot felul de tipuri de aerobic, tae-bo, dansuri etc. Antrenamentele sunt destul de eficiente, cu un singur neajuns, in viziunea mea: muzica tip housareala, excesiv de ritmata si monotona. Ma rog, nu ma plang prea tare, nu e un capat de tara.

Cand mi-am aruncat privirea peste orar, mi-a atras atentia faptul ca au un curs de… dansuri africane. Evident, cu aplecarile mele irecuperabile spre excentric, l-am incercat cu prima ocazie.

Instructoarea este o tipa foarta draguta, originara din Guinea, care vorbeste romana cu un accent adorabil si franceza la perfectie.

Ce m-a surprins este ca ora de dansuri africane nu se inscrie deloc in tiparul celorlalte ore de la sala. In primul rand, muzica este superba: un fel de etno underground african, cu toate ritmurile contagioase din dotare. Este unul din cele mai putin frecventate cursuri (clientele-tinta ale salii, femei de afaceri de succes, sunt probabil sceptice fata de tipul asta de antrenament), asa ca, spre fericirea mea, nu este inghesuiala.

Actul de a dansa in sine m-a facut sa-mi aduc aminte de senzatii de mult dezactivate in memorie. Mai stiti cand erati copii, pe la 6-7 ani, si mergeati in parc si va venea sa alergati doar de dragul de a alerga? Ei, cu asta se compara senzatia data de dansurile africane. Este un stil de dans liber (in mod ciudat, ca sa iti iasa bine pasii si miscarile trebuie nu sa te concentrezi, ci sa te relaxezi pe cat posibil si sa lasi corpul sa faca miscarile firesc), care uneori aduce a „zbenguiala” – poate de aici si euforia copilaroasa care ii urmeaza. Sa nu intelegeti, insa, ca nu implica efort. Este in special o proba de rezistenta; miscarile sunt in mare parte ample si rapide, asa ca la sfarsitul orei de 45 minute te simti mandru ca ai reusit sa topai eficient.

Toate miscarile sunt inspirate din viata de zi cu zi a bastinasilor: agricultura, activitati casnice, miscari razboinice si de-ale animalelor. Inutil sa zic ca dureaza ceva pana sa iti insusesti gratia si agilitatea celor ca instructoarea (de-aia, in timpul orei, prefer sa ma uit in oglinda la ea,  nu la mine, ca sa nu ma deprim la vederea unei fiinte intepenite si impiedicate:p)

Pe scurt, mi-am gasit un nou hobby si nu ma mai satur vorbind despre el. Acum caut pe youtube ceva care sa semene cu ce fac acolo, sa va dau o idee… Ah, there we go!

 

Seara cool!

Vasi

Un intro uitat de demult…

M’kay, din moment ce toata lumea se prezinta, atunci bunul meu simt imi spune ca ar fi randul meu. Al meu nume este Tiberiu Protopopescu, student intr-ale Dreptului – Universitatea Bucuresti, anul 3, activez in formatia KinEthics sub porecla de bassist (specie aparte de muzicanti), elsac si cu o carte de poezii scoasa pe piata in 2008 sub numele de AmalgaMut (un pic de reclama nu strica niciodata).

Despre alte detalii… intrebati-ma pe id-ul whoopasswasp

In rest, multa sanatate…un kilogram, va rog.

Toate cele bune (si rele),

Tiberiu

Instigare pentru noi

Salut :)! Bine ati venit pe Blogul Generozitatii Culturale! Am abordat acum aceasta metoda foarte populara si utila, de contact cu oameni pe care altfel nu i-as fi cunoscut niciodata. Mai exact, doresc ca prin acest blog, sa ajunga in atentia posibililor cititori, niste reprezentatii culturale pe care, poate, altfel nu le-ar fi descoperit. Vreau sa trec aici cate ceva despre orice carte buna pe care pun mana, orice muzica interesanta care imi gadila auzul, orice film bun am norocul a vedea, si asa mai departe; si vreau sa faceti si voi asta. Nu ca m-as considera mai indreptatit decat altii, pur si simplu ne pot scapa unele lucruri, iar aici vreau sa le impartim. Asa ca, va rog, oricine e interesat in a scrie pe acest site, trimiteti-mi un mail si va voi trimite o invitatie de autor. Hai sa descoperim lumea. Hai sa spunem ce credem ca merita spus. Hai :).

Dinu