Arhive pe categorii: Evenimente

The Music Guy: System of A Down incep un nou turneu

Draga internet,

O stire foarte mare mi-a parvenit urechilor acum cateva zile, si anume System of A Down s-au reunit pentru un mic turneu.

Pentru aceia dintre voi care au traiat sub o piatra intr-un sertar vechi, SoAD este una dintre cele mai mari formatii de alternative metal din ultimii ani. Sigur ati auzit cel putin 2 melodii (poate prea) cunoscute – Aerials si Chop Suey, desi nu trebuie neglijate restul, mai ales primul lor album! Just because it’s so weird, funky and sexy.

Pentru a vedea mai multe detalii despre turneu check out their site https://www.systemofadown.com/main.html

Nu mi-a mai ramas nimic de facut decat sa-mi iau ramas bun,

The Music Guy

Concert de revenire Tep Zepi si KinEthics

Pe data de 20 mai, incepand de la ora 21:00, clubul Suburbia din Bucuresti va gazdui un eveniment cu totul special, anume un concert de revenire atat al trupei Tep Zepi, cat si al trupei KinEthics . Ambele trupe s-au aflat in pauza pentru mai bine de 6 luni. De asemenea, ambele trupe se prezinta cu un line up nou, anume tobarii John Ciurea, in Tep Zepi, si Adrian Gheorghiu, in KinEthics. Concertul va incepe la ora anuntata asa ca sunteti rugati sa nu intarziati! Pentru mai multe detalii, dati click aici . Ne vedem acolo!

carview.php?tsp=

MoMA cu Tim Burton in el

carview.php?tsp=

V-ar placea sa vedeti un vernisaj al lui Tim Burton? Pai ce noroc aveti daca ati fost in… New York in ultimele luni! MoMA (Museum of Modern Art) a organizat chestiunea. Meritele pentru informatie nu-mi apartin de nicio culoare, am vazut un articol de-al Oanei Tanase intr-un 24FUN mai vechi si m-am gandit sa imprastii intelepciunea. Inainte sa incepeti sa va intrebati cum va poate afecta/bucura o expozitie (fie ea si incredibila) aflata la mii de kilometri departare, permiteti-mi: https://www.moma.org/interactives/exhibitions/2009/timburton/index.php .

 Da, exact. Exista o varianta online, mai mult decat multumitoare. De gasit exponate, interviuri, making of-uri, filmulete. Enjoy! Va fi o seara nedormita, dar castigata.

Ah, si merita mers si prin alte unghere ale site-ului MoMA.

Surfare placuta!

Vasi

P.S.: Uite si un link cu articolul mult mai pertinent si mai elegant al Oanei Tanase.

The music guy: Yann si Gheorghe numarau o oaie…

Pentru ca mi s-a cerut, atunci va voi da… recenzia concertului din toamna 2009 a lui Yann Tiersen din perspectiva subsemnatului. Aceasta recenzie este deja de ceva vreme pe blogul KinEthics, dar am zis ca ar fi bine sa sada aici alaturi de celelalte articole.

”

Dupa mult, mult timp, pe plaiurile mioritice a pus (din nou) piciorul unul dintre muzicienii mei preferati, Yann Tiersen. Am fost atat de bucuros cand am vazut ca va tine un concert in draga noastra urbe.In mod evident, primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi iau bilet.

Ieri seara am fost la concert and it was…. ok. Nu a fost prost, nu a fost bun, a fost doar ok.

Sincer sunt dezamagit, din mai multe motive, sonorizare oribila (sunet asemanator tipatului unor elani obligati sa manance sticla pisata, cat timp cineva ii arde cu fierul incins!), playlist destul de monoton, contactul cu publicul a fost aproape inexistent si multe greseli ale interpretilor.

Nu ma intelegeti gresit, eu il apreciez pe Yann Tiersen foarte mult, dar stilul abordat aseara, un indie/experimental/new wave amestecat cu synth/electronica, m-a lasat rece. Din tot playlist-ul de aseara, cateva melodii au iesit in fata, Sur le fil (cu cateva greseli :p ), Le rade si un nou aranjament pentru Comptine d’un autre ete: L’apres midi.

Ca sa intelegeti ca nu sunt singurul cu aceste ganduri, in timpul concertului oamenii tot plecau. Mare pacat, sincer speram sa raman paf!

In ciuda acestui mic fiasco, voi continua sa-i ascult muzica, pentru ca merita. ”

Mai jos va las cateva din piesele lui Tiersen, pe care le ador.

Pentru astazi atat va las, dar maine-poimaine vin cu un nou articol.

The music guy,

Tiberiu

Salman Rushdie la noi in ograda

Cu aproape o luna intarziere, ma invrednicesc sa scriu despre vizita autorului de nationalitate „britanica-indiana” (de la Wikipedia citire). Pentru informatii generice, de bun simt despre el, click aici.

 Salman Rushdie

L-am vazut la conferinta de la teatrul Odeon, pe 24 noiembrie. Moderator cu destul succes a fost Florin Iaru. Inainte de aparitia maestrului, am aflat ca numele se pronunta asa cum se aude, adica [rushdi], nu, cum credeam, in naivitatea mea anglofona, [rashdi]. Inca mi-e greu sa ma obisnuiesc cu ideea. La intrare s-au impartit biletele pentru cei dornici sa-i adreseze autorului o intrebare; mi s-a parut o metoda civilizata. Am fost atat de timorata de primele intrebari savante, incat biletelul meu a ajuns un avionas in propriul buzunar.

M-a surprins aparitia unui domn Rushdie un pic mai scund si mai rotunjor decat reiese din pozele popularizate. Nah, fotografii buni asta fac!

Pe parcursul discutiilor, a dat dovada de o versatilitate adorabila: de la raspunsurile celor mai savante intrebari din sala si pana la discutiile despre supereroul preferat, discutia a fost un deliciu. A dat dovada de stropul de umor negru atat de drag mie; ca scurt exemplu, cand a venit vorba despre criticii sai (in special unul, al carui nume nu l-am retinut in incultura mea; sa-l numim, generic, X), a raspuns ceva in genul: „nu doresc sa mai vorbesc despre conflictul dintre mine si X; pana la urma, dintre noi doi, nu eu sunt cel mort!”. Similar, parca atunci cand era vorba despre o publicatie periodica musulmana care il critica (sau era vorba de un alt critic? Of…beneficiile de a povesti ceva la o luna dupa ce s-a intamplat): „singurul lucru mai rau pentru mine decat o recenzie proasta de la Y ar fi o recenzie buna de la Y”.

Am citit doua carti de-ale lui Rushdie: „Versetele Satanice” si „Copiii din miez de noapte”. Ambele apartin, dupa parerea mea, categoriei de literatura masiva, carte-fenomen etc. Dar cel mai mult mi-au placut „Versetele”. Am considerat romanul un fel de monument, o scriere care vine peste tine si te sufoca, tragandu-te de imaginatie pana la limite mult peste cele pe care le cunosteai… In fine, recomand cu mare caldura; are multe carti publicate in romana, aveti de unde alege!

Nu am putut ajunge si la targul de carte unde Salman Rushdie a dat autografe, dar desigur ca am abuzat de bunavointa unei prietene (plecaciune, Lulu!!) care si-a sacrificat vertebrele pentru noi, amicii doritori de carti cu semnatura. In treacat fie spus, trebuie sa intelegeti ca volumele lui Rushdie nu sunt masive numai in sensul figurat al cuvantului;)

Cititi!

Seara frumoasa,

Vasi

Festivalul de teatru al detinutilor

carview.php?tsp=

Mergeti, ca mai e si maine! La teatrul Nottara, incepand cu ora 17, intrarea libera. In hol gasiti o expozitie (care merita) de fotografii ale caror autoare sunt detinute. Mai „inauntru”, pe scena, spectacole organizate de diverse penitenciare din tara. E o idee geniala de ocupare a timpului si de „tinere in alerta” a psihicului unor oameni care, in mod normal, sunt predispusi la plictiseala extrema. Am apucat sa vad doar 3 spectacole astazi. Doua dintre ele m-au impresionat prin finetea scenariului si seriozitatea jocului (Timisoara) si sinceritatea si originalitatea punerii in scena (Craiova). Ca sa-l citez pe Dinu, HAI. Hai sa invatam ca niste oameni care au gresit (intentionat sau, uneori, ne-), pe langa faptul ca sunt obligati sa-si ispaseasca sentinta, merita sansa de a juca pentru un public deschis si afectuos. Un public care sa umple sala si sa aplaude sincer, din toata inima, cum am vazut la putine spectacole profesioniste. Un public asa cum a fost cel din seara asta.

Ne vedem maine!

Vasi

Filosofie cu porţia

În fiecare sâmbătă la facultatea de filosofie a Universităţii din Bucureşti. Mulţi oameni entuziaşti, unii să înveţe, alţii să predea. Cei doi „profi mari”, Gabriel Săndoiu şi Costin Dumitrescu, doi profi deosebiţi, cărora prin intermediul blogului le mulţumesc din suflet. „Profii mici”, studenţi, absolvenţi, doctoranzi, elevi de liceu, chiar. „În public” se ronţăie filosofie antică grecească. 

Până în decembrie modul de istorie a filosofiei: câte două sâmbete pentru filosofie antică grecească, medievală, modernă şi contemporană, de la 10 până la 2 cursurile, apoi o oră seminar al unui prof mic, entuziasmat 🙂 Urmează examen pentru cei ce au participat şi la „examenul de admitere” şi apoi se intră în brânză 🙂 (Scurtă lămurire, dar de o importanţă izbitoare: examen de admitere cu ghilimele pentru că poate participa la cursuri absolut ORICINE, doar că cei care au luat o notă de trecere la examenul iniţial vor participa la examenul din modulul de istorie al filosofie – dintr-un singur capitol din cele patru, adică antică sau medievală sau modernă sau contemporană – pentru ca apoi acesta să decidă dacă vor intra sau nu în catalogul oficial – adică vor tot mai da examene pe parcursul anului până în mai, când are loc examenul final, pe care, trecându-l se vor mulţumi cu o diplomă multicoloră şi cu satisfacţia că sunt măcar niţel mai deştepţi decât cu 7 luni înainte.)

Vă garantez că decizia de a veni într-o sâmbătă la cex (i.e. centrul de excelenţă în filosofie) nu vă constrânge să veniţi şi a doua oară, dar că luând-o veţi da de un colectiv deschis, unde profii nu se supără dacă mâncaţi în timp ce ei vorbesc, unde puteţi pune orice  întrebări, evident atâta timp cât sunt puse cu cap, unde puteţi mai sta la o vorbă cu studenţi şi absolvenţi de filosofie, cu profi deştepţi şi deschişi, you know, enlarging your point of view 🙂

Orice chip nou şi entuziast aduce un zâmbet pe chipurile tuturor celor prezenţi 🙂 Aşa că … „intraţi, intraţi, intraţi şi cumpăraţi, avem de toate!”

(Pentru a evapora orice urmă de îndoială: toţi cei ce îşi consumă timpul pentru a ne deşteptăţi o fac pro bono , deci voi nu plătiţi nimic!)

Aştept să ne cunoaştem sâmbătă, cu drag, Maria 🙂

Despre cum e sa te distrezi spre binele altora

Ei, si a avut loc mai devreme promovatul concert caritabil KinEthics din club Fire, ieri seara. A fost organizat si promovat in atat de putin timp, incat toti aveam emotii privitor la cati oameni or sa vina (ergo, cati bani o sa strangem). Pe la ora 8, deja ne ingrijorasem: probele de sunet erau gata, totul era aranjat, dar oamenii nu erau prea multi. Cam dupa jumatate de ora, insa, au inceput sa apara; spre fericirea mea, tot auzeam replici ca: „nu incep sa cante acum, nu? Ca mai trebuie sa vina vreo 10 prieteni de-ai mei”. Au inceput sa curga si…resursele financiare in cutiuta. Am facut intrarea 5 lei, dar cei mai generosi au lasat si in plus:p (Suma totala: 642 RON!!!)

In fine, a inceput si concertul. Ca fan constiincios, care si-a facut temele, pot spune cu mana pe inima ca mi s-a parut unul din cele mai bune concerte ale lor. Poate era „ajutat” si de atmosfera: ce poate fi mai placut decat sa stii ca banii pe care i-ai cheltuit ca sa te distrezi se duc si spre niste copii amarati?

In incheiere, tin sa le multumesc celor care au venit la concert, celor care au ajutat la organizare si, nu in ultimul rand, celor care…l-au sustinut. Poate ati auzit ca KinEthics si-au cantat „cantecul de lebada” ieri seara, la concertul caritabil. Lasand drama la o parte, din cate am inteles, membrii trupei vor avea in continuare proiecte, insa separate. Deci cantatul nu se opreste, doar ia alta forma. Jeana nu e moarta, Jeana se transforma, vorba bardului Margineanu. Ca sa evoluam, uneori trebuie sa facem schimbari mai mult sau mai putin radicale, na…

Acestea fiind zise, ma abtin de la a intra mai adanc in putul filozofiei. Multumesc, din nou, tuturor in numele tuturor, laud pe toti cei care merita si le urez bafta mare ex-KinEthicshilor in noile proiecte.

Toate alea bune!

Vasi

[POZE CAT DE CURAND!!!]

Concert caritabil KinEthics, 17 noiembrie

Hey, the music guy here! Va astept cu mic, cu mare in aceasta seara de marti, 17 noiembrie de la ora 21 in Fire pentru un concert KinEthics. Intrarea este de 5 lei, dar toti banii vor fi folositit pentru cumpararea de jucarii si dulciuri pentru copiii de la centrul de plasament Sfanta Ecaterina.

Asa ca nu uitati sa va aduceti punga cu gologani, masca de protectie pentru A/H1N1 si cheful pentru muzica.

Cheers, 

Tiberiu

Intro + despre FNT…din scaunul profanului

Hello! Vasi raporteaza. (Irina Vasilescu pe numele din buletin, dar lumea ma stie de „Vasi”). Am 21 ani si pot sa beau legal in SUA. Am dat curs invitatiei lui Dinu de a-mi da cu parerea pe proiect-blogul lui. Ok, hai sa n-o mai lungim.

"Cantareata Cheala"

Scena din "Cantareata Cheala"

Primul lucru despre care vreau sa-mi dau cu parerea este Festivalul National de Teatru, care tocmai s-a terminat duminica. Ca toate „intamplarile” si festivalurile din acest 2009 trait sub zodia crizei, si teatrul a fost mai restrans decat in alte dati. Totusi, am prins cateva piese (6, mai exact). Imi voi da cu parerea, profan, despre cele care mi-au placut (4 la numar) – doar e vorba sa scriem despre lucruri care…ne gadila la suflet intr-un mod agreabil:

–         CANTAREATA CHEALA, regia Jean Luc Lagarce, spectacol invitat din Franta (obviously). Una din cele trei „cantarete” jucate la FNT. Singura vazuta de mine. Mi-a placut foarte tare. Singura ei hiba a fost ca…well, ca nu stiu eu franceza si mi-am petrecut jumatate din spectacol urmarind titrarile. S-a jucat in stilul plastic-apasat-robotic, care vine atat de bine pe piesele lui Ionesco. Mare contributie la atmosfera apasatoare au avut elementele vizuale: un decor atat de simplu, colorat si ordonat, incat era sinistru (minge rosie pe gazon verde. Furtun galben si casa alba.) si…inaltimea personajelor: Doamna Smith inaaaaalta, dl. Smith indesat, iar sotii Martin…invers. Parca sfarsitul a trenat putin, dar nu deranjant. Me likey.

–         FACETI LOC!, regia David Schwartz. Jucat in Green. Mi-a placut si asta. Scurta piesa cu text despre inghesuiala metropolitana si nevrozele care se nasc in urma apasarii. Actori versati joaca umar la umar cu cei tineri, si le merge bine. Plecaciuni monologului lui Constantin Cojocaru! Se va mai juca, deci tineti un ochi pe program si mergeti.

–         PSIHOZA 4.48, regia Mihai Maniutiu. Teatrul „Lucian Blaga” din Cluj. Am vazut acelasi text pus in scena la Teatrul Act, un one woman show cu Maia Morgenstern, care mi-a placut. Viziunea lui Maniutiu difera complet: exista trei alter-egouri ale psihoticei in prag de sinucidere, plus multe personaje „albe”, un decor miscator si sopotitor care iti da fiori. Fiorii sun ok. Alta abordare, Vasi still liked. In special Vava Stefanescu:D

–         ROMANIA! TE PUP, regia David Schwartz.Teatrul „Vasile Alecsandri” din Iasi. Desi ai zice ca nu mai este nimic de stors din ideea „prototipuri romanesti actuale”, Bogdan Georgescu (dramaturgul) ne demonstreaza ca se poate. Piesa placuta de vazut, impresionanta printr-o noua dimensiune adaugata ideii de reprezentatie: cea olfactiva. In caz ca nu va aduceti aminte care e mirosul (bere + parizer, de exemplu) dintr-un tren personal mioritic. M-am distrat.

6-4=2. Desigur, am vazut si piese care nu mi-au placut/ m-au plictisit/ nu m-au impresionat. Dar (1) vreau sa tin minte ce mi-a placut, si (2)n-o sa-mi iau in cap statutul de colaborator atat de tare incat sa-mi dau aere de critic si sa arunc cu pareri naspa de profan, care se pot intoarce destul de rapid impotriva-mi. Profanii sa zica numai de bine:p

Seara frumoasa!