Geminschi’s Blog

Silviu Brucan, comunistul care bătea câmpii cu graţie în Scânteia anilor 50 şi a cărui soţie a făcut parte din completul de judecată al mareşalului Antonescu, a făcut o fatidică profeţie, care avea surprinzător ca obiect viitorul, şi nu trecutul, cum se întâmpla în discuţiile televizate cu Mândruţă. Brucan prevedea, într-o butadă ce avea să facă o carieră neverosimilă, 20 de ani pentru ca poporul român să treacă peste trauma comunismului.

Profetul de Dămăroaia (sau de Primăverii, cum vă place) s-a înşelat cu câteva luni. Cu un an şi câteva luni în fapt. Nu, nu s-a finalizat tranziţia în România (cel puţin nu în opinia mea). A apărut însă Boogie. Adică filmul Noului Val românesc care rupe definitiv cu trecutul şi cu obsesia propriei noastre înapoieri sau marginalităţi (asumându-le tacit totuşi- vezi raportul client-chelner). Filmul cultivă banalitatea vieţii mic-corporatiste, a burghezului încorsetat în propriile tipare. E însă o banalitate izbăvitoare, reconfortantă, pe care orice realitate socială normală o experimentează. E banalitatea unui progres nevăzut şi treptat, care transformă mizeria şi sărăcia imediat postcomunistă într-o chestiune mult mai edulcorata şi plină de nuanţe. Burghezii iesiți din cinema n-au mai fost epatați, strâmbatul din nas si opinia compătimitor-condescedentă au fost obligatorii pentru „acest film care nu m-a impresionat cu nimic”, „in care nu se intâmplă nimic”.

Vintilă Mihăilescu dixit: trebuie să ne obişnuim că nu suntem şi nici nu vom fi nici Albania, nici Elveţia. O sfântă mediocritate, împănată cu relicvele unei traume recente (descurcăreală şi confuzia valorilor included) ne înconjoară. Un cuplu (masculul alpha şi femeia mai experimentată) şi copilul lor, cei doi prieteni, toţi beneficiind de auspiciile unei ratări molcome, protejate (ok, bărbaţii beneficiază şi de o prostituată). Filmul este deci unul empatizant pentru indivizii a căror early midle age crisis stă după colţ, dar şi pentru o Românie aflată la capătul unui capitol. Îi lipsesc într-adevăr kwaiele, true, dar cine mai are balls în universul corect politic actual?