Traducere din limba spaniolă:

Lumea occidentală este pregătită pentru o nouă serie de sancţiuni contra Rusiei, cele mai mari medii de comunicaţie susţinând ca un fapt clar că avionul a fost doborât de rachete ruseşti lansate de separatişti, dar nimeni nu vrea să reflecteze asupra unor întrebări şi probe ce demonstrează ca posibil falsă versiunea Kievului.

Mass media s-a poziţionat contra celor numiţi „separatişti”, un eufemism ce urâţeşte imaginea unei populaţii care a votat democratic și majoritar disocierea de guvernul central ucrainean suspect, care pare că lucrează pentru oligarhia occidentală, ne arată separatişti fără inimă (cruzi) şi susţinuţi de „ursul” rusesc.

Pentru corectitudine şi pentru a face dreptate de aici de pe Mundo Desconocido, vă vom relata ceea ce nimeni nu vă spune şi ceea ce poate ne va permite să descoperim ce se află cu adevărat în spatele doborârii avionului malaezian, informaţii complementare articolului anterior pe această temă.

1. Malaysian Airlines a confirmat că pilotul a primit instrucţiuni de la turnul de control al traficului aerian Kiev să zboare la o altitudine mai joasă, de la intrarea sa în spaţiul aerian ucrainean. De ce? Oare pentru a uşura doborârea?
2. Câteva schimbări ciudate de direcţie ale zborului MH17 apărute înainte de a fi doborât. Clar e că Eurocontrol nu a fost responsabil pentru acestea.
3. Un controlor de zbor spaniol a afirmat puțin după doborârea zborului MH17 că au apărut avioane militare ucrainiene în zonă.
4. Rusia a pus la dispoziţia publicului imagini radar şi din sateliţi ca probă. Le gasiţi aici.

• Regimul de la Kiev a dislocat sisteme de rachete antiaeriene in Doneţsk aproape de zona unde s-a prăbuşit avionul MH17.
• Un avion ucrainean SU-25 a urmărit avionul MH17.
• Raportul se referă la posibilitatea unui atac aer-aer contra MH17, de asemenea se referă şi la incosistenţele legate de rapoartele controlului traficului aerian ucrainean.

5. Statele Unite, cu toată aparatuara lor de spionaj global, nu au făcut public nici un raport radar şi nici o imagine din satelit în sprijinul acuzaţiilor cum că Rusia şi opoziţia din estul Ucrainei sunt responsabile pentru prăbuşirea aeronavei MH17. Dovezile prezentate până acum sunt subţiri, sunt în favoarea Kievului şi se bazeză pe surse video de pe Youtube şi alte reţele sociale – „toate aceste materiale sunt imposibil de verificat şi chiar unele dintre ele par fabricate”.
6. Ministerul Apărării din Rusia a semnalat că în momentul distrugerii MH17 un satelit american survola zona.
7. O sursă din serviciile americane afirmă că „C.I.A nu a detaliat imaginile din satelit ale posibilei baterii care a lansat racheta ucigaşă, dar bateria pare că se afla sub controlul trupelor guvernamentale ucrainiene, după cum par să demonstreze uniformele lor”.
8. Rusia a cerut o anchetă independentă cu experţi independenţi.
9. U.A. afirmă, fără probe, dar „cu încredere” că Rusia a participat la operaţiune. (În 20 iulie, Secretarul de Stat al S.U.A., John Kerrz, a confirmat că separatiştii pro ruşi au fost implicaţi în doborârea avionului de pasageri malaezian şi a spus că era „suficient de clar” că Rusia este implicată. Iată citatul. „Este suficient de clar că e un sistem care a fost transferat de Rusia în mâinile separatiştilor. Ştim cu siguranţă şi încredere că ucrainienii nu deţineau un sistem de tipul acesta aproape de locul acesta atunci şi până la această oră, astfel că putem arăta cu degetul către separatişti”).
10. Declaraţia Secretarului de Stat S.U.A., John Kerry, contrazice imagiile din satelit ale ruşiilor şi a numeroşilor martori oculari prezenţi.
11. Funcţionari din serviciile de inteligenţă americane au spus că nu există dovezi care să dovedească participarea guvernului rus, altă contradicţie faţă de declaraţiile lui John Kerry.
12. La puţine ore după accident, autorităţile de la Kiev au facut public un video în care opoziţia admite doborârea avionului. Experţii care au studiat materialul video au ajuns la concluzia că era fals şi că aparţine unui montaj tăiat dintr-un ansamblu audio-video.
13. Ucrainienii au publicat un video cu o unitate SA-11 care se întoarce în Rusia după explozie cu o rachetă pierdută… „Video-ul a fost publicat pe contul de Facebook al ministrului de Interne ucrainean. Despre video mai multe surse susţin că a fost filmat aproape de Krasnoamerisk, o localitate aflată sub controlul Kievului din mai și se află la 120 de km de frontiera rusă şi la 80 de km de prăbușirea avionului malaiezian.”
14. Ministrul de Justiţie ucrainean Vitaly Yarema a spus că opoziţia ucraineană nu deţinea un sistem de rachete Buk capabil să doboare zborul MH17.
15. Incidentul MH17 este folosit pentru a porni războiul economic împotriva Rusiei. Sancţiunile impuse după eveniment, deşi nu s-a demonstrat implicarea Rusiei, se folosesc pentru slăbirea rublei şi destabilizarea sistemului monetar rus.
16. În 1962, şeful Marelui Stat Major S.U.A. a planificat Operaţiunea Northwoods, o „operaţiune false flag” secretă (declasificată) în care un avion civil trebuia doborât, iar vina aruncată asupra Cubei. Obiectivul era fabricarea unui pretext pentru a declara război Cubei.
17. Pe scurt, s-a pregatit terenul şi opinia publică mondială contra Rusiei pentru a destabiliza ţara şi a justifica o intervenţie militară de amploare pe termen mediu.
18. Evident că acele minţi capabile să păcălească o Lume, ne guvernează din umbra puterilor democratice şi sub auspiciile unei false prese libere.
19. De asemenea, ne putem gândi că „aceste minţi” au o obsesie şi folosesc toată puterea, mediatică, politică, economică şi militară pentru implementarea Noii Ordini Mondiale, unde voi nu aveţi nevoie să gândiţi, o lume unde dumneavoastră doar trebuie să produceţi şi să consumaţi, o lume în care cea mai mică tentativă de a pune la îndoială versiunea oficială poate ajunge un delict.
20. Vă doriţi o asemea lume?

Sursa https://www.mundodesconocido.es/malaysian-airline-mh17-los-16-temas-que-nadie-quiere-tocar.html

Acum e momentul să aflăm care e „jocul” pe care îl joacă cu adevărat elita, care sunt interesele pe viitor… nu NWO (New World Order) care zicem noi că e scopul final, deşi adevărul despre forma Noii Ordini nu o ştim, aici vorbim de „jocul” planificat cu plecare de la acţiunea Ucraina şi tot ce urmează.

Scurta ştire a agenţiei de presă Mediafax conţine următoarea propoziţie:

„Activitatea anchetatorilor internaţionali este complicată de confruntările armate dintre loialişti şi separatişti, care se intensifică, în pofida unui armistiţiu fragil în zona în care s-a prăbuşit avionul.”

Acum se pot preconiza câteva viitoare evenimente:

1. Ajung anchetatorii acolo, îşi văd de trebă, fără incidente, vina e aruncată asupra separatiştilor şi indirect, cu ajutorul presei, asupra ruşilor care îi finanţează.

2. Unul sau mai mulţi anchetatori e rănit, răpit sau ucis. Trebuie să intervină OSCE, NATO şi implicit armata SUA. Provocarea la adresa Rusiei va fi mare, iar reacţia ultranaţionaliştilor ruşi este impredictibilă.

3. Mişcarea cea mai parşivă poate să vină însă din partea lui Putin. Acuzat de întreaga lume că refuză să pună capăt conflictului dintre separatişti şi loialişti, poate să arunce pe piaţă oferta de a trimite trupe să pacifice zona şi să ofere protecţie anchetatorilor.

Dacă se întâmplă varianta a treia, înseamnă că jocurile sunt mult mai parşive decât s-a crezut până acum. Înseamnă că UE o să facă pasul spre Rusia, iar până în 2020, aderarea ruşilor la Comunitate e garantată. Dacă trupele ruseşti o să se ţină de cuvânt şi o să părăsescă teritoriul ucrainean după „pacificare”, dovada că nu sunt aşa cum sunt prezentaţi în presa occidentală, o să se schimbe complet optica internaţională.

Varianta „fericită” de la punctul trei e însă şi cea mai improbabilă. Mă întreb ce se va întâmpla în cazul celorlalte două, pentru că eu cred că varianta patru, cea în care nu o să fie nici un incident şi anchetatorii o să-şi facă treaba netulburaţi, e utopica în viziunea mea.

Continui să nu cred în războiul generalizat, dar conflicte locale majore nu sunt excluse. Iar de data aceasta suntem prea aproape de focar ca să nu ţinem sub observaţie evenimentele. Şi asta îmi aminteşte de acei concetăţeni care spun că nu-i mai interesează politica, că s-au săturat şi că nu se mai implică. Dragi români, dragi europeni din România, dacă politicul doreşte implicarea noastră în război, e datoria noastră să ne intereseze politica; e datoria noastră să avem grijă de pacea ţării şi în limita posibilităţilor, de pacea regiunii noastre, Balcani sau Europa, fiecare cum se simte şi cum simte. Dar nu uita să simţi, nu uita să faci ceva, pentru copilul tău, pentru iubita ta/iubitul tău, pentru familia ta sau măcar pentru tine. Fii minim o voce!

Suntem monitorizaţi zilnic, 24 din 24, ne înregistrează convorbirile telefonice, poşta electronică, ba se mai laudă unii (nsa) că deţin tehnologie care permite sa fim ascultatţi de pe orbită. Până aici nimic nou, doar deranjant şi dădător de paranoia, celor mai sensibili. Nou (sau vechi) e că în zonele – locallităţile supuse supraveghierii continue, bateriile telefoanelor (cu predilecţie a celor „inteligente”) se descarcă într-un ritm nesimţit. Păi bine măi, mârlani de ocazie, pe banii noştri ne ascultaţi, pe banii noştri mergeţi în vacanţe, dar pe banii mei, de ce-mi distrugi jucăria? Ce, eu am spus ceva de mă-ta când a trebuit să reapelez, pentru că tu eşti prea prost să umbli cu aparatura de ascultare şi nu mă pot înţelege cu  interlocutorul?

Dar până la urmă, ce fac ei cu toata aceasta informaţie? După o statistcă mai veche (2013 – https://www.incont.ro/mobile-si-telecom/numarul-de-telefoane-mobile-va-depasi-populatia-globului-in-2014-cine-sunt-pamantenii-cu-cele-mai-multe.html) suntem aproape omul si mobilul. 7 miliarde de oameni, vorbind în medie 10 minute pe zi, înseamnă 70 de miliarde de minute de procesat/înregistrat. Nu pun la îndoială puterea cibernetică de care dispun sau spaţiul de stocare, pun la îndoială faptul că în timp util se poate face ceva cu informaţia. Aşadar, ascultatul nu e pentru prevenirea terorismului sau a infracţiunilor, e doar pentru a ne creea nouă disconfort, paranoia şi pentru reamintirea faptului ca suntem sub ei, oricât am striga noi că suntem cei care deţin controlul prin vot. Poate şi pentru şantajat naivi care nu au aflat că la telefon nu există convorbiri private.

Până la urmă ce se întâmplă cu informaţia adunată? Păi e simplu: e vândută la licitaţie. Marile concerne au adevărate laboratoare de cercetare a comportamentului uman, unde se fac analize detaliate a dorinţelor noastre, nevoilor reale sau potenţiale, gama de produse şi servicii pe care ne-o pot vârâ pe gât, etc. De la bolile cele mai rentabile, până la amărâtul de şerveţel/batistă cu care ne ştergem mucii, totul analizat şi disecat ca să îl cumpărăm, ca ei să scoată profit maxim.  Un exemplu banal sau mai bine zis o întâmplare personală, veche de câteva zile: discutam cu soţia că vom avea nevoie de o măsuţă pentru laptop dacă vin călduri mari; la maxim trei zile de la discuţie primesc un mail publicitar cu câteva modele de măsuţe de laptop, cu preţuri perfecte pentru bugetul meu. Şi nici măcar nu căutasem pe Google.

Data viitoare când ajungi la casă întreabă-te dacă tot ce ai în coş e nevoia ta sau e ceea ce ai dori să cumperi. Întreabă-te dacă creierul tău a pus produsul în coş sau mâna ta a acţionat singură. Să nu crezi că metodele subliminale se rezumă doar la imagini sau cuvinte.

Rămâi liber şi învaţă şi pe alţii! 

Vezi si Matrix