Fundatia Multumedia pentru Democratie Locala

Acţiune. Iniţiativă. Alegere. Adaptabilitate. Uman. Dezvoltare. Implicare. Om.

Îmi place să-mi amintesc de orele de educaţie civică, la care proful nostru bătrîn, care nu prea era la curent cu noile trenduri din societatea civilă, ne punea la curent cu ceea ce i se părea lui uman, de bun simţ şi de nelipsit din bagajul unui cetăţean responsabil. Ne spunea că ajutorul pentru celălat se va întoarce spre binele nostru în viitor. Într-un fel, îl cita aici pe Jonathan Swift; nu ştiu dacă îl citise, dar cu siguranţă avea dreptate. Ne mai învăţa că responsabilitatea, obligaţia, liberul arbitru şi drepturile merg mînă-n mînă pentru a crea o societate deschisă la minte. 

Au trecut mulţi ani de atunci (vreo 12), dar sunt perfect valabile pentru mine spusele bătrînului profesor de educaţie civică. A, să nu uit, profesorii de educaţie civică nu aveau, neapărat, vreo pregătire în acest sens, (mai ales la ţară!), ci erau aleşi, probabil, în sfatul şcolii, cei mai potriviţi, după opinia lor, cei cu experienţă de viaţă şi care să dea un exemplu copiilor din bănci. Adevărat, căci acel profesor de geografie, chimie şi tot ce se mai putea, a fost singurul primar care nu şi-a făcut avere cît a fost în funcţie. Asta se întîmpla dincolo de Prut, la Lopatnic, prin anul 2002.

Astăzi, implicarea civică este la un nivel îmbucurător de ridicat. Şi se întîmplă în România. Mi-au confirmat acest lucru şi se bucurau de-a dreptul, spunînd-o, doi tineri cu iniţiative, cu dorinţă de schimbare şi implicare socială. Radu Cucută şi Daniel Sandu au prezentat, din partea Fundaţiei Multimedia, pe 8 iunie, la Iaşi, concluziile şi studiile cantitative/ calitative în ceea ce priveşte Iniţiativa pentru societatea civilă pentru regiunea Nord-Est. Este primul studiu de acest gen şi poate ajuta foarte mult dacă este luat în calcul de societatea civilă.

Iată cîteva dintre ideile, concluziile ce au fost prezentate la Iaşi în ceea ce priveşte iniţiativa pentru societate civilă:

1. Regiunea de Nord-Est înregistrează cel mai scăzut nivel de dezvoltare de pe teritoriul României, chiar dacă, în perioada 2000-2010, atît PIB/locuitor, cît şi cîştigul salarial lunar brut, precum şi rata şomajului şi-au îmbunătăţit în mod simţitor valorile.

2. Locuitorii din Nord-Est sunt mai orientaţi către comunitate.

3. Politica este mai apreciată, mai ales la nivel local.

4. Cultura participativă este una aspiraţională.

M-am gîndit mult pînă să mă apuc să scriu ceva despre asta, am căutat oameni care să-mi spună cum s-a răsfrîns asupra lor propria implicare civică şi cum au descoperit, prin asta, o Românie frumoasă. Oamenii care sunt şi implicaţi şi care să vrea să vorbească despre asta sunt puţini, însă am mulţumit pentru răspunsurile sincere. Am avut un scurt dialog cu oamenii implicaţi, cu oamenii care au timp şi de studiul valorilor, aplicarea lor, transmiterea mai departe a mesajului, dar şi să povestească despre asta.

Iată galeria oamenilor implicaţi (galerie personală):

Radu Cucută

Consultant Politic al Grupului de Analiză Politică şi Comunicare

-Cum vezi implicarea românilor în construirea propriei societăţi?

 Putem să presupunem că mint, putem să presupunem că oamenii nu spun adevărul şi cînd răspund, e chestia aceea de dezirabilitate socială- ei răspund ceea ce se aşteaptă lumea de la ei să răspundă. Inclusiv, dacă fac chestia asta arată sunt fiinţe morale în sens kantian. Ştiu care e diferenţa între bine şi rău, s-ar putea să nu facă tot timpul bine, dar ştiu care e diferenţa între bine şi rău şi acesta e lucru îmbucurător.

Faptul că spun că vor să participe înseamnă că înţeleg că a participa e ceva dezirabil. Şi în momentul în care înţelegi că ceva e dezirabil, la un moment dat, cînd ţi se va oferi oportunitatea, o vei face. Şi o Românie în care 70 % sau chiar 50 %  dintre tineri participă e o Românie în care ce se întîmplă cu noi va fi decis mai degrabă de noi decît de ceilalţi.

-Zi-mi partea frumoasă a României pe care ai descoperit-o implicîndu-te!

Nu ştiu dacă în termenii ăştia trebuie vorbit neapărat pentru că  neimplicarea nu este neapărat partea urîtă. Neimplicarea este un fenomen care trebuie înţeles, adică oamenii nu trebuie blamaţi pentru că nu participă. Eu spun că de la un punct încolo trebuie să înţelegem care e povestea românilor acestora care nu participă şi de ce nu participă ei. Din punctul meu de vedere, partea frumoasă rămâne în continuare asta- felul în care societatea românească este, în acelaşi timp, relativ uniformă, dar, în acelaşi timp, foarte diversă din punctul de vedere al culturii împărtăşite. Cam acesta este punctul fascinant- modul în care o societate poate să fie puternic digitalizată, dar, în acelaşi timp, să rămînă o societate tradiţională. Avem o societate în care un sfert dintre români navighează zilnic pe internet şi, în acelaşi timp, au mai multă încredere în rude decît în românul necunoscut, românul virtual, românul ipotetic. În al doilea rînd, o surprindere este asta de identificare cu comunitatea în care trăiesc. Mi se pare că e un punct bun de pronire, că de la asta se poate porni, deci asta este partea frumoasă a României. Ce afli la sfîrşit este că ai o ţară mult mai diversă şi mai omogenă decît te aşteptai. Asta este interesant- că este diversă şi omogenă în acelaşi timp.

Daniel Sandu

Consultant/Analist la Grupul Multimedia

Specialist în Ştiinţe Politice

Partea cea mai importantă mi se pare dorinţa, dorinţa asta extrem de mare de participare. În rîndul tinerilor e ceva colosal. 75 % la nivel naţional dintre oamenii sub 25 de ani participă deja, fie vor să participe în societatea civilă, cumva să aibă o implicare civică. Asta mi se pare o chestie colosală.

-Pe plan personal, ce-ţi rămîne din implicarea civică?

În plan personal îmi rămîne … Eu m-am întors anul trecut din Statele Unite în România şi am decis să mă întorc, cumva orbit de ideea asta că am învăţat foarte multe, s-a investit foarte mult şi cred că pot să fac ceva, să imprim o anumită mişcare, o schimbare în bine. Şi m-am întors în România pentru că am avut impresia că în România am cele mai mari şanse să fac această schimbare tocmai pentru că în România sunt atît de multe lucruri de schimbat. Şi văzînd cifrele astea, studiind ce am studiat, văzînd cum arată generaţia asta tînără, eu, personal, cred că suntem foarte mulţi aşa. Suntem foarte mulţi care vor să schimbe lucrurile şi poate nu acum; acum suntem mici şi foarte multă lume se uită de sus la noi, dar în funcţie de ce decizii, ce valori adoptăm noi acum, la 20-25-30 de ani, în zece ani noi vom fi generaţia dominantă, în zece ani nu se vor mai uita la părinţii noştri sau la oamenii de 35-40 de-acum- se vor uita la noi. Noi vom fi generaţia de referinţă şi pentru politic şi pentru administrativ. Şi dacă noi suntem mai toleranţi decît părinţii noştri, România de mâine va fi mai tolerantă decît România de astăzi. Eu văd o schimbare, eu văd o progresie şi asta mă umple de satisfacţie, asta mi se pare cea mai mişto chestie posibilă.

prof.univ.dr. Adrian Cioroianu

Actual Decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti

Fost ministru de Externe al României

-Cum aţi simţit că v-a influenţat, pe plan personal, implicarea civică?

Aici a fost un fenomen interesant, în sensul că implicarea civică a fost mai amre înainte de a face politică şi după ce m-am lăsat de politică. Din 2009 nu mai sunt membru de partid şi aş spune că m-am reimplicat civic. Cred în asta, adică sunt anumite idei în care cred, nu văd de ce n-aş spune-o şi cîtă vreme sunt oameni care gîndesc la fel, mă simt foarte bine. Fie că e vorba de promovarea istoriei sau a benzilor desenate sau a Universităţii Craiova ca echipă de fotbal, niciodată nu m-am simţit singur şi cred în forţa civică. De fapt, ideile modifică o societate, cel mai adesea. Ideile modifică societatea, nu industria, nu drumurile, nu ele sunt la-nceput. Oul în toată povestea asta sunt ideile, înainte de a porni un drum este o idee, înainte de a porni o fabric ă trebuie să fie o idee. Admir oamenii care au idei şi care se luptă pentru ele. Am încercat şi eu să fiu unul dintre ei.

George Hari Popescu

Blogger

Asistent universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti

 – Cum te-a făcut să te dezvoltaţi pe plan personal, implicarea civică? 

Nu mi-a plăcut niciodată înregimentarea, așa că nu m-am implicat formal civic niciodată în țara mea. Am considerat însă că pot face mici schimbări în domeniul meu de activitate. La facultate, ca asistent universitar, am dorit mereu să am inițiative extracurriculare, considerînd că o școală de jurnalism trebuie să fie diversă, vie, conectată la prezent și la viitor. Am inventat unele lucruri, am încercat să le îmbunătățesc pe altele. M-am oprit atunci când interesul management-ului instituției a scăzut, dar sunt convins că mulți colegi ai mei mai tineri vor lupta cît le stă în putință pentru a schimba unele aspecte din învățămîntul universitar.Implicare civică se poate numi și organizarea unor plimbări în grup cu bicicleta în București. Am inventat Ciclopromenada nocturnă, pentru a demonstra că numai noaptea se poate pedala lejer și în siguranță în capitala României. Am avut bucuria să fiu încurajat de sute de bicicliști, dar m-am oprit cînd am observat că schimbarea nu se produce, că infrastructura pentru bicicliști lipsești în continuare. Sunt convins că zecile de grupuri, asociații și organizații militante de acum vor impune presiune asupra autorităților și lucrurile vor evolua.

 – Cum descoperi România frumoasă?

O țară nu este frumoasă unilateral. Nu poate fi frumoasă o țară cu o natură agreabilă, dar în care trăiesc oameni care nu mai cred în educație, cultură, bun simț și comunicare între semeni. Pe zi ce trece, văd cum țara mea se schimbă negativ. Renunțăm zilnic la respect reciproc, acceptăm abuzuri fără să crîcnim, îi disprețuim pe cei care au considerat că studiile superioare sunt nobile, facem gesturi de umilință față de partenerii străini din diverse alianțe. Țara frumoasă este cea a unui prezent decent, a culturii de talie europeană, a educației sistematice de calitate etc. Nu găsesc aceste elemente în România.

Sursa: https://jurnalistacum.blogspot.ro/

Guvernul Bulgariei a demisionat la mijlocul lunii februarie, in urma unei serii extinse de proteste declansate de cresterea preturilor la energie si a masurilor de austeritate. Momentan, Presedintele Plevneliev incearca sa gasesasca o solutie pentru un Guvern provizoriu.

Chiar daca miscarile au avut initial un caracter spontan, ele s-au cristalizat intr-o serie de revendicari economice: scoaterea din uz a contractelor cu companiile de electricitate si nationalizarea acestora; intentarea de procese impotriva responsabililor care au semnat aceste contracte; revizuirea facturilor de enegie electrica, cu participarea cetateneasca, desecretizarea tuturor contractelor de privatizare din ultimii 24 ani; revizuirea tuturor contractelor de concesionare din ultimii 24 de ani; precum si blocarea proceselor de privatizare.

Pe plan politic, cererile au mers chiar mai departe, solicitand o revizuire a sistemului politic din Bulgaria. Protestatarii si-au exprimat nemultumirea fata de nivelul ridicat al coruptiei si fata de coluziunea dintre politicieni, interese economice private si crima organizata.

Prim-ministrul Boiko Borisov a incercat initial sa calmeze protestatarii eliberandu-l din functie pe Ministrul de Finante si promitand sa reduca preturile si sa pedepseasca companiile cu capital strain. Cu toate acestea, masurile sale nu au reusit sa stapaneasca nemultumirea, iar protestele au continuat. Pentru a contracara protestele impotriva distribuitorului de energie CEZ, Borisov a promis o reducere de 8% din valoarea facturilor, incepand cu luna martie, urmand sa revoce licenta CEZ. Distribuitorul a declarat ca nu va putea aplica reducerile decat din luna aprilie, fapt ce a dus la amplificarea protestelor si demisia Guvernului

Votul pentru acceptarea demisiei Prim-ministrului Boiko Borisov si a cabinetului sau a fost coplesitor – 209 la 5, cu o abtinere, iar calea spre alegeri anticipate a devenit libera. Ministrii vor ramane sa aiba grija de portofolii pana la numirea de catre Presedinte a unui Guvern interimar. Primele informatii indicau ca presedintele bulgar, Rosen Plevneliev, unul dintre aliatii lui Borisov, ar intentiona sa organizeze un guvern interimar pana la alegerile planuite pentru perioada aprilie – mai. Plevneliev a declarat ca toate partidele au refuzat invitatia sa participe la guvernul interimar.Analistii considera ca daca ar fi numit un cabinet bazat pe legaturi politice, furia populatiei s-ar indreptat impotriva lui, si ar pune in pericol siguranta civila.

Analistii cred, de asemenea, ca partidul lui Borisov, GERB, are posibilitatea de a se intoarce la putere la urmatoarele alegeri, desi socialistii sunt doar la un procent distanta. Sondajele arata ca nici unul dintre cele doua partide nu ar avea destula sustinere din partea populatiei pentru a putea forma un Guvern, ambele partide intrunind aproximativ 22%-23%, cifre ce pot indica faptul ca protestele sunt mai degraba economice, decat politice.

Multi alegatori considera ca nu au nici o optiune credibila, protestele continuand si dupa demisia Guvernului si multi considerand ca ar trebui schimbata Constitutia pentru a preveni monopolurile, asemenea celui din distributia de electricitate. Plevneliev a subliniat insa ca reglementarea acestor situatii nu se poate face decat dupa desemnarea unui nou Guvern.

Pe plan international, principalele interpretari tradeaza o teama de posibilitatea ca instabilitatea politica sa se raspandeasca in zona balcanica.

Reprezentantii sectorului non-profit si neguvernamental din Romania pot inscrie proiectele la Gala Societatii Civile, editia 2013.

Inscrierile la cea de-a XI-a editie a Galei Societatii Civile au loc in perioada 13 februarie – 12 martie 2013 si se pot face online.

Reprezentantii sectorului non-profit si neguvernamental pot inscrie proiecte implementate in anul 2012, in cele 17 sectiuni ale competitiei, structurate astfel:

Categoria A: Educatie, Invatamant, Cercetare; Arta si Cultura; Apararea drepturilor individuale/ colective; Comportament civic si Participare publica; Sanatate; Incluziune sociala; Servicii de Asistenta sociala; Protectia mediului; Dezvoltare economica si sociala, Categoria B: Proiecte si campanii de Voluntariat; Proiecte pentru Tineret, Categoria C: Buget – / Eficienta +; Impact; Durabilitate; Originalitate, Categoria D: Proiecte si campanii de CSR; Programe.

Mai multe detalii pe pagina dedicata competitiei. Sursa: Gala Societatii Civile

Recenzia articolului ”Bringing the Web 2.0 Revolution to Government”, apărut în Open Government. Collaboration, Transparency and Participation in Practice, pg. 289-304, 2010, O’Reilly Media. Eds: Daniel Lathrop & Laurel Ruma

Autori: Gary D. Bass şi Sean Moulton

Plecând de la promisiunea preşedintelui american Barack Obama, potrivit căreia SUA vor avea cel mai transparent şi mai deschis Guvern din istorie, autorii constată progrese la nivelul Administraţiei Obamafaţă de administraţiile anterioare în ceea ce priveşte transparenţa. În acelaşi timp Gary Bass şi Sean Moulton constată că există o serie de bariere care fac din transparenţă o măsură mai puţin efectivă şi eficientă (în sensul distincţiei efficiency vs. effectiveness).

Analizând trei niveluri la care se se poate observa procesul de transparentizare (nivelul legislativ, nivelul tehnolgic – Revoluţia Web 2.0 şi nivelul culturii organizaţionale), autorii constată că în cayul fiecăruia există unele bariere, pentru care propun soluţii concrete şi instrumente care să mute transparenţa din zona discursivă în zona efectivităţii. Cele trei bariere identificate de Gary Bass şi Sean Moulton sunt: legislaţia depăşită; lipsa instrumentelor utile ale tehnologiei Web 2.0; cultura organizaţională închisă.

În ceea ce priveşte legislaţiaprivind transparenţa în administraţia publică (bariera 1 în calea transparenţei), autorii arată că la nivelul Guvernului american şi a agenţiilor guvernamentale s-au înregistrat progrese în aplicarea legislaţiei transparenţei (FOIA), în sensul în care, începând cu 2009, Departamentul juridic al Administraţiei Obama a oferit funcţionarilor din agenţiile guvernamentale Ghiduri specifice de aplicare şi interpretare a legislaţiei în materia transparenţei. În acelaşi timp autorii susţin că este nevoie de modificarea/adaptarea actelor normative actuale, deoerece ele nu mai corespund imperativelor Revoluţiei Web 2.0. Un astfel de exemplu de inadecvare tehnologică este programul de lucru, care nu este specific erei internetului: 24 de ore şi 7 zile pe săptămână. La nivelul soluţiilor, autorii consideră că este nevoie de asumarea de către Guvern a unei obligaţii pozitive, propunând promovarea unui model bazat pe dreptul de a fi informat (The Right to Know Model). Este vorba despre un model de deschidere ce permite accesul liber şi permanent al cetăţenilor la informaţiile publice. Modelul ar trebui să cuprindă următoarele categorii de informaţii: lista angajaţilor; calendarul activităţii funcţionarilor cu funcţii de conducere; un index al tuturor informaţiilor disponibile, inclusiv al celor cu caracter clasificat; o listă cu toate solicitările de informaţii publice; un plan de digitalizare a informaţiilor non-electronice (arhivare etc).

Tehnologia Web 2.0 există  (bariera 2 în calea transparenţei) şi este folosită în agenţiile guvernamentale ale Administraţiei Obama, însă nu la capacitatea ei maximă, în sensul în care nu oferă cele mai clare şi uşor de folosit instrumente publicului interesat. Autorii observă că, începând cu 2009, s-au pus la dispoziţia publicului o serie de site-uri dedicate transparenţei (Regulations.gov; Data.gov; USAspending.gov/; FederalReporting.gov; Recovery.gov), însă arată că ele nu oferă întotdeauna informaţii suficiente, nu sunt uşor accesibile şi nu oferă informaţii de calitate (autentice, atunci când situaţia o cere).

Chiar şi cu cea mai permisivă legislaţie şi cu cea mai bună tehnologie, mai există o barieră care împiedică transparenţa să devină efectivă: cultura organizaţională închisă şi ostilă  transparenţei(3). Gary Bass şi Sean Moulton dau exemplul informaţiilor clasificate, arătând că funcţionarii Guvernului şi ai agenţiilor guvernamentale nu sunt stimulaţi şi nu ştiu niciodată exact când au de-a face cu informaţii clasificate şi când nu. De aceea, autorii consideră că este nevoie de o stimulare a culturii transparenţei în rândul funcţionarilor din agenţiile guvernamentale. În acest sens, se propun soluţii precum: evaluarea funcţionarilor de către utilizatorii online şi de către cei care solicită informaţii publice; instituirea unui sistem de carduri prin care să se evalueze gradul de transparenţă a tuturor agenţiilor guvernamentale; instituirea de premii pentru cele mai transparente agenţii.

Scopul final al soluţiilor propuse de autori este acela de a face din transparenţa asumată, în acest caz particular, de către Preşedintele american Barack Obama, o politică în sine, efectivă şi eficientă.Eficientă, în sensul în care cei interesaţi de informaţiile publice să poată măsura corect dacă prin aplicarea politicilor publice s-au obţinut cele mai bune rezultate cu resurse minime. Şi efectivă, în sensul în care publicul să poată aprecia dacă rezultatele obţinute în urma implementării politicilor publice sunt conforme cu obiectivele stabilite iniţial.