In acest an, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat lui Thomas Lindahl, Paul Modrich si Aziz Sancar pentru lucrarea „Studii privind mecanismele de reparare a ADN-ului”.
In acest studiu este prezentat modul cum celulele repara fragmentele distruse de ADN si cum contribuie in acest fel la pastrarea informatiei genetice.
ADN-ul este afectat in principal de radiatia ultravioleta, de radicalii liberi, precum si de diferite sibstante cancerigene. Insa chiar si in cazul in care ADN-ul ar fi protejat de acesti factori, aceasta molecula este in mod natural instabila, foarte multe mutatii sau modificari producandu-se spontan in fiecare zi in genomul celular.
Aceste mutatii se produc chiar si atunci cand informatia ADN este replicata in procesul de diviziune celulara, proces ce are loc de milioane de ori zilnic in corpul uman.
Cum se face atunci ca materialul genetic nu se distruge intr-un „haos chimic” complet ?
Thomas Lindahl, Paul Modrich si Aziz Sancar ne spun ca acest lucru nu se intampla deoarece exista o serie de sisteme celulare care monitorizeaza si repara continuu ADN-ul, aratandu-ne in detaliu cum functioneaza acestea.
Despre ADN s-a crezut initial ca este o molecula cu o structura extrem de stabila, insa Lindhal a demonstrat ca informatia genetica se dezintegreaza cu o rapiditate care ar fi facut imposibila evolutia vietii pe Pamant. Plecand de la acest aspect, Thomas Lindahl a descoperit un sistem molecular care repara constant moleculele de ADN si le sustine in pastrarea informatiei genetice.
Omul de stiinta turc, Aziz Sancar, a descoperit mecanismul celular de reparare a ADN-ului afectat de expunerea la raze ultraviolete, iar Paul Modrich a aratat modul cum celulele corecteaza erorile de informatie ADN rezultate in procesul de diviziune celulara.
Cei trei laureati ai Premiului Nobel pentru Chimie 2015 isi vor imparti in mod egal premiul de 8 milioane de coroane suiedeze.
Lanterna 